Din Contractul colectiv de muncă încheiat între unitatea angajatoare şi salariaţii ei rezultă că personalul care lucrează în sistem de tură continuă beneficiază de un spor de 15%.
Programul de „tură continuă”, în înţelesul prevederilor Contractului colectiv de muncă, presupune lucrul în două sau trei schimburi, care acoperă integral cele 24 de ore desfăşurat de una şi aceeaşi persoană.
Or, din foaia colectivă de prezenţă, cât şi din interogatoriul reclamantului, programul său de lucru era de 12 ore lucrate cu 24 ore libere, ceea ce exclude noţiunea de tură continuă.
Prin cererea introductivă de instanţă, înregistrată sub nr.5325 din 27 august 2008, reclamanta M.S. în contradictoriu cu pârâta S.C. „P.” S.A. Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti pe care i le datorează pentru munca în sistemul de tură continuă în procent de 15%, conform art. 134 alin. 1 lit. e din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a lucrat în perioada 15.03.2004 – 3.01.2007 în funcţia de lucrător gestionar la Staţia de Distribuţie nr. 3 Suceava, în program de tură continuă.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că programul de lucru al reclamantei era de 12 ore urmată de 24 ore libere şi nu a lucrat în sistemul de tură continuă, drept consecinţă nu se justifică acordarea sporului de 15% prevăzut de art. 134 alin. 1 lit. e din Contractul colectiv de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 1456 din 6 decembrie 2007, Tribunalul Suceava a respins ca prescrisă cererea reclamantei privind acordarea drepturilor băneşti pentru perioada 15.03.2004 – 26.08.2006 şi ca nefondate pretenţiile pentru perioada 27.08.2004 – 3.01.2007, formulate de aceeaşi reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a lucrat ca gestionar la Staţia de distribuţie nr. 3 din cadrul S.C. „P.” Bucureşti.
Este adevărat că potrivit art. 134 lit. e din Contractul colectiv de muncă, încheiat între S.N.P.”P.” S.A. Bucureşti şi salariaţi, personalul care lucrează în sistemul de tură beneficiază de un spor de 15% din salariul lunar.
În acelaşi contract se explicitează şi ce presupune „o tură continuă”, respectiv lucrul în două sau trei schimburi care acoperă integral cele 24 de ore ale unei zile.
Drept consecinţă, pentru a putea beneficia de acest spor de 15%, reclamanta trebuia să lucreze per total, în două sau trei schimburi, care să fi acoperit integral cele 24 ore ale unei zile.
Însă din condicile de prezenţă şi din interogatoriul reclamantei, rezultă că programul de lucru al reclamantei era de 12 ore lucrate cu 24 ore libere, încât reclamanta nu este îndrituită să beneficieze de sporul de vechime de 15% pe care contractul colectiv îl acordă persoanelor a căror activitate continuă acoperă cele 24 ore ale unei zile.
Dacă s-ar da noţiunii de „tură continuă” interpretarea pe care a dat-o reclamanta ar însemna că personalul oricărei societăţi cu program de lucru „non-stop” să beneficieze de spor de tură continuă, chiar dacă programul de lucru al fiecărui salariat nu ar fi de 24 de ore.
Dacă s-ar da o asemenea interpretare ar însemna de fapt ca reclamanta să beneficieze de drepturi salariale pentru o muncă pe care nu a prestat-o efectiv.
Sporul de 15% la care se referă art. 134 lit. e din Contractul colectiv de muncă se acordă personalului care a lucrat 24 ore continuu, esenţial fiind nu programul de lucru continuu al unităţii, ci programul de lucru al salariatului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, pe care o critică pentru nelegalitate şi netemeinică.
În dezvoltarea motivelor, recurenta a arătat că în perioada 15.03.2004 – 3 ianuarie 2007 şi-a desfăşurat activitatea în sistem de tură continuă în sensul art. 134 alin. 1 lit. e din Contractul colectiv de muncă, art. 166, 281, 283 şi 112 din Codul muncii, iar instanţa de fond a interpretat greşit sistemul de lucru în ture.
În accepţiunea art. 134 alin.1 lit. e din Contractul colectiv de muncă lucrul în tură continuă, în accepţiunea instanţei de fond, presupune „lucrul în două sau trei schimburi care acoperă integral cele 24 de ore ale unei zile”, ceea ce nu concordă cu spiritul normelor de drept al muncii.
În concret, datorită funcţionării non stop a obiectivului şi a modului de organizare a timpului de lucru, au fost organizate două schimburi a câte 12 ore, pentru a acoperi integral cele 24 ore ale unei zile.
Această modalitate de lucru a fost dovedită cu condicile de prezenţă şi cu interogatoriul luat la instanţa de fond.
Cum în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 134 alin. 1 lit. e din Contractul colectiv de muncă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii.
Verificând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs şi de prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii, curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel, din contractul colectiv de muncă încheiat între S.N.P.”P.” S.A. şi salariaţi, rezultă că personalul care lucrează în sistem de tură continuă beneficiază de un spor de 15%.
Programul de „tură continuă” în înţelesul prevederilor contractului colectiv de muncă presupune lucrul în două sau trei schimburi care acoperă integral cele 24 de ore, desfăşurat de una şi aceeaşi persoană.
Ori, din foaia colectivă de prezenţă, cât şi din interogatoriul reclamantei, programul său de lucru era de 12 ore lucrate cu 24 de ore libere, ceea ce exclude noţiunea de tură continuă.
Drept consecinţă, pretenţiile reclamantei privind plata sporului pentru tură continuă în mod corect au fost respinse de către prima instanţă, întrucât angajata nu poate avea anumite drepturi salariale pentru o muncă ce nu a fost efectiv prestată.
Cum sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, în baza art. 312 Cod proc. civilă, recursul urmează a fost respins ca nefondat.
