Litigiu de muncă. Acordare spor pentru condiţii deosebite medicilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1087 din 19 octombrie 2009 a Tribunalului Mureş, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Spitalului Clinic Judeţean Mureş pentru pretenţiile aferente perioadei 6 mai 2006 – 31 august 2008 şi s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii; a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii B.A.M.l, R.D.L., D.V., B.P.V.H., D.A.C., B.A.D., G.L., U.M.C., în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă T.M. şi Ministerul Sănătăţii, cu citarea obligatoriu a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării; a obligat în solidar pârâţii la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferenţele de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru condiţii deosebit de periculoase calculat pentru timpul efectiv lucrat în blocul operator, începând cu data de 1 septembrie 2008 sau începând cu data angajării la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă T.M., dacă această dată este ulterioară datei de 1 septembrie 2008 şi până la data de 20 decembrie 2008, urmând ca aceste sume să fie actualizate; a obligat pârâtul de rând 1 să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanţilor menţiunile corespunzătoare acordării acestor drepturi; s-au respins restul pretenţiilor reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii şi pârâtul Ministerul Sănătăţii.
Reclamanţii recurenţi, prin cererea de recurs au solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate şi în urma rejudecării cauzei, admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentinţa atacată instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Spitalului Clinic Judeţean M., în ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 6 mai 2006 – 31 august 2008, reţinând că această unitate sanitară nu a avut în perioada respectivă calitatea de angajator sau aceea de ordonator de credite faţă de vreunul dintre reclamanţi, întrucât a fost înfiinţată doar în vara anului 2007 în baza HG nr. 621/2007, iar angajarea de personal s-a efectuat doar după aprobarea structurii spitalului, prin Ordinul MSP nr. 1079/20 mai 2008.
Reclamanţii au apreciat ca fiind eronat raţionamentul instanţei de fond care a constituit temeiul soluţiei de admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Spitalului Clinic Judeţean M. În acest sens s-a arătat că deşi Spitalul Clinic Judeţean M. a fost înfiinţat prin H.G. nr. 621/2007, începând să-şi desfăşoare activitatea efectivă şi să angajeze personal începând de la 1 septembrie 2008, pentru reglementarea transferurilor de patrimoniu şi personal între cele două unităţi sanitare rezultate în urma reorganizării Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă T.M. s-a încheiat un protocol de predare-primire. Referitor la personalul salariat, o parte a angajaţilor individualizaţi în cuprinsul anexei nr. 11 la protocol, printre care şi reclamanţii au fost transferaţi către Spitalul Clinici Judeţean M. urmând ca începând cu data de 1 septembrie 2008, aceştia să-şi desfăşoare activitatea în cadrul acestei unităţi.
Potrivit prevederilor din Protocol, ca efect al transferului colectiv, toate drepturile şi obligaţiile născute din raporturile de muncă ale salariaţilor transferaţi au fost integral preluate de către unitatea sanitară nou înfiinţată, respectiv Spitalul Clinic Judeţean M., împrejurare în care în mod firesc pentru valorificarea drepturilor izvorâte din raporturile de muncă salariaţii trebuie să se îndrepte împotriva Spitalului Clinic Judeţean M.
În aceste condiţii, chiar dacă Spitalul Clinic Judeţean M. nu a avut în perioada 6 mai 2006 – 31 august 2008 calitatea de angajator sau de ordonator de credite faţă de reclamanţi, întrucât prin protocolul semnat la 22 august 2008, această unitate sanitară a preluat toate drepturile şi obligaţiile fostului angajator (Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă T.M.) născute din raporturile de muncă ale salariaţilor transferaţi obligaţia de plată a sporurilor căzând în sarcina sa.
Reclamanţii au mai invocat faptul că şi în ipoteza în care s-ar admite că Spitalul Clinic Judeţean Mureş nu ar avea calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 6 mai 2006 – 31 august 2008, aceste pretenţii nu puteau fi respinse ca neîntemeiate, ci instanţa trebuia să dispună obligarea Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă T.M. la suportarea acestora raportat la precizarea de acţiune depusă de reclamanţi la termenul din 4 august 2009.
Sub acest aspect s-a arătat că la termenul din 4 august 2009 a fost depusă la dosar din partea reclamanţilor o precizare solicitându-se introducerea în cauză a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, iar prin încheiere instanţa a dispus citarea în cauză acestei unităţi sanitare în calitate de pârât cu un exemplar al precizării formulate şi un exemplar al cererii de chemare în judecată. Urmare a introducerii sale în cauză la 28 august 2009 Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă T.M. a depus la dosar un set de acte fără a se opune introducerii sale în cauză.
Cu toate acestea, în considerentele hotărârii atacate instanţa de fond a apreciat că precizarea de acţiune a fost depusă după prim a zi de înfăţişare şi ca atare nu poate lua în considerare pretenţiile formulate cu acest prilej.
Reclamanţii au apreciat că în mod eronat precizarea de acţiune a fost considerată tardivă, deşi o astfel de excepţie nu a fost ridicată de părţi sau de instanţă din oficiu şi nu a fost pusă în discuţia părţilor.
S-au mai susţinut că dispoziţiile art. 132 Cod procedură civilă nu au caracter imperativ, motiv pentru care pârâtul poate accepta expres sau tacit o modificare a acţiunii introductive realizată ulterior primei zile de înfăţişare, iar în speţă pârâtul Spitalul Clinic Judeţean M. a acceptat în mod expres modificarea cererii de chemare în judecată, în timp ce Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă T.M. a acceptat tacit depunând o adresă şi un set de înscrisuri.
În consecinţă, chiar în situaţia în care s-ar admite ca fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Spitalului Clinic Judeţean M. pentru pretenţiile aferente perioadei 6 mai 2006 – 31 august 2008, în mod corect instanţa trebuie să oblige la plată Spitalul Clinic judeţean de Urgenţă T.M. pentru sumele aferente acestei perioade şi nu să le respingă ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Reclamanţii au mai invocat faptul că hotărârea atacată este nelegală şi ca urmare a respingerii ca neîntemeiate a pretenţiilor aferente perioadei 21 decembrie 2008 şi în continuare.
Astfel, s-a arătat că deşi prin Legea nr. 304/2008 s-a modificat art. 13 lit. e din OUG nr. 115/2004, în sensul că de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase beneficiază şi medicii reclamanţi, în fapt acest spor nu a fost acordat reclamanţilor, din actele existente la dosar rezultând acest lucru. Pe de altă parte, acesta a fost şi motivul pentru care prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat acordarea sporului şi pentru viitor.
Simpla existenţă a unei prevederi legale în vigoare nu poate conduce la concluzia că textul de lege este aplicat în practică şi atâta vreme cât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanţii nu au beneficiat de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, pretenţiile acestora vizând despăgubiri ulterioare datei de 20 decembrie 2008, erau juste şi trebuiau admise.
Pârâtul Ministerul Sănătăţii a solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate, în ceea ce priveşte respingerea excepţiilor invocate de Ministerul Sănătăţii, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii. Astfel, instanţa de fond a reţinut că Ministerul Sănătăţii avizează bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice, aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa, dar Spital Clinic Judeţean de Urgenţă T.M. nu se află în niciuna din situaţiile prezentate, acest lucru rezultând şi din lecturarea anexelor HG nr. 1618/2008.
Referitor la afirmaţia conform căreia Ministerul Sănătăţii asigură în colaborare cu instituţiile administraţiei publice resursele umane, materiale şi financiare, necesare funcţionării instituţiilor din sistemul de sănătate, s-a susţinut că instanţa trebuie să aibă în vedere că potrivit art. 188 din Legea nr. 95/2006, spitalele publice sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii şi funcţionează pe principiul autonomiei financiare. Totodată, prin art. 190 alin. 2 din aceeaşi lege, sunt prevăzute expres sumele pentru care Ministerul Sănătăţii finanţează spitalele, pentru plata salariilor neexistând prevedere legală.
Prin urmare, s-a susţinut că Ministerul Sănătăţii nu poate avea calitate procesuală pasivă în litigiul de muncă dedus judecăţii.
Pârâtul recurent a mai invocat faptul că Ministerul Sănătăţii nu are competenţă în stabilirea şi acordarea sporurilor solicitate şi nici în alocarea sumelor respective, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond.
Totodată, s-a susţinut că acţiunea este inadmisibilă şi pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 407 din OUG nr. 115/2004, care prevede procedura de contestare a stabilirii salariilor de bază, sporurilor şi premiilor care se acordă potrivit prevederilor ordonanţei respective, procedură care în speţă nu a fost respectată.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentul pârât a invocat faptul că acţiunea a fost admisă în mod greşit faţă de Ministerul Sănătăţii. Sub acest aspect s-a arătat că potrivit prevederilor legale pe care reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea (OUG nr. 115/2004, Legea nr. 125/2005 şi Ordinul Ministerului Sănătăţii Publice nr. 721/2005) medicii chirurgi nu beneficiau de sporul de 50% pentru condiţii deosebit de periculoase, întrucât sporul respectiv se acorda numai personalului mediu sanitar şi auxiliar sanitar, pe de o parte, iar pe de altă parte, locul de muncă al acestora nu este în blocul operator ci pe secţia chirurgie.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041Cod procedură civilă.
Pârâtul Spitalul Clinic Judeţean M. a formulat întâmpinare faţă de recursul înaintat de reclamanţi şi a solicitat respingerea acestuia. Totodată, reclamanţii au formulat întâmpinare faţă de recursul promovat de Ministerul Sănătăţii, solicitând ca acesta să fie respins.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi în raport de prevederile art. 3041 Cod procedură civilă şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, curtea reţine următoarele:
Prin acţiunea introductivă formulată la 12 decembrie 2008, reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Clinic Judeţean T.M. şi Ministerul Sănătăţii Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării obligarea în solidar a pârâţilor la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, potrivit art. 13 lit. e din OUG nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar şi lit. D pct. 4 din Anexa 2 din Regulamentul din 7 iulie 2005, începând cu data de referinţă de 6 mai 2006, sau, după caz, data angajării fiecărui reclamant ca medic chirurg, până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, cu actualizarea sumelor ce urmează a fi acordate în raport cu rata inflaţiei până la data executării efective a hotărârii judecătoreşti, obligarea pârâţilor în solidar la acordarea pentru viitor a sporului sus-menţionat, în temeiul aceloraşi acte normative, înscrierea menţiunilor pentru fiecare reclamant în cartea de muncă referitoare la sporurile lunare acordate retroactiv şi în continuare, cu consecinţele legale aferente.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe prevederile art. 283 alin. 1 lit. c şi art. 284 din Codul muncii coroborate cu dispoziţiile art. 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Reclamanţii au invocat în susţinerea acţiunii faptul că sunt angajaţi ai Spitalului Clinic Judeţean M., ca medici chirurgi, desfăşurându-şi activitatea atât în secţiile de specialitate cât şi în blocul operator. De asemenea, reclamanţii au susţinut că sunt discriminaţi faţă de personalul mediu sanitar şi personalul auxiliar încadrat în blocul operator care beneficiază de sporul de 50% pentru condiţii deosebit de periculoase, fără a exista o justificare rezonabilă în acest sens.
Instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a dispus obligarea pârâţilor la plata sporului de 50% din salariul de bază, calculat pentru timpul efectiv lucrat în blocul operator, începând cu data de 1 septembrie 2008 şi până la data de 20 decembrie 2008, cu actualizarea sumelor datorate reclamanţilor în funcţie de rata inflaţiei.
În ceea ce priveşte restul pretenţiilor formulate de reclamanţi, cele aferente perioadei 6 mai 2006 – 31 august 2008 au fost respinse ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar cele aferente perioadei de după 21 decembrie 2008 au fost respinse ca neîntemeiate.
În privinţa acţiunii formulate de reclamanţi trebuie avut în vedere faptul că prin acţiunea introductivă reclamanţii au chemat în judecată Spitalul Clinic Judeţean M. şi Ministerul Sănătăţii, solicitând obligarea acestora în solidar la plata sporului de 50% începând cu data de 6 mai 2006.
Întrucât prin întâmpinarea formulată de Spitalul Clinic Judeţean M. s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât pentru pretenţiile aferente perioadei 6 mai 2006 – 31 august 2008 pe motiv că reclamanţii au fost preluaţi de această instituţie şi au început să-şi desfăşoare activitatea de la data de 1 septembrie 2009 prin precizarea cererii de chemare în judecată depusă la dosar la termenul din 4 august 2009 reclamanţii au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât alături de Spitalul Clinic Judeţean M. şi a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă T.M. şi obligarea acestuia, alături de ceilalţi pârâţi la cele solicitate prin cererea introductivă.
La termenul menţionat instanţa de fond a dispus comunicarea către pârâţi a precizării formulate în scris de reclamanţi şi citarea în cauză în calitate de pârât a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă T.M. cu câte un exemplar al cererii introductive şi al precizării acestei cereri.
În urma comunicării înscrisurilor sus-menţionate, pentru termenul din 3 septembrie 2009 Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă T.M. a depus la dosar o adresă şi un set de înscrisuri referitoare la reclamanţi, fără a formula vreo obiecţie referitoare la introducerea sa în cauză în calitate de pârât. Acest pârât a fost citat în cauză şi pentru termenul din 15 octombrie 2009, când s-a reţinut cauza în pronunţare, procedura de citare fiind realizată prin fax.
Trebuie precizat de asemenea că la termenul din 4 august 2009 când a fost depusă precizarea cererii de chemare în judecată, reprezentanta Spitalului Clinic Judeţean M. a fost prezentă şi nu s-a opus introducerii în cauză în calitate de pârât a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă T.M.
Prin sentinţa atacată instanţa de fond nu s-a pronunţat prin dispozitiv şi faţă de pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă T.M., iar prin considerentele hotărârii a reţinut că precizarea cererii de chemare în judecată prin care acest pârât a fost chemat în judecată a fost depusă tardiv, peste termenul indicat de art. 132 Cod procedură civilă, respectiv după prima zi de înfăţişare şi ca atare instanţa nu s-a considerat sesizată şi cu această precizare.
Conform prevederilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii.
În speţă, solicitarea reclamanţilor de a fi introdus în cauză încă un pârât, reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată iniţiale, care a fost depusă într-adevăr după prima zi de înfăţişare.
Trebuie însă avut în vedere, în speţă faptul că nici unul dintre pârâţi, nici chiar cel a cărui introducere în cauză s-a solicitat, nu s-a opus modificării cererii formulate de reclamanţi. Pe de altă parte, instanţa nu a invocat pe parcursul judecării cauzei tardivitatea modificării cererii introductive şi nici nu a pus în discuţie acest aspect, ci dimpotrivă a dispus citarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă T.M. în calitate de pârât, acesta fiind citat la mai multe termene de judecată. În aceste condiţii, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă T.M. a dobândit calitatea de parte şi instanţa trebuia să se pronunţe şi cu privire la acest pârât, din moment ce s-a considerat investită şi cu precizarea cererii introductive. Mai mult, în contextul în care instanţa a reţinut doar în considerentele hotărârii că nu se poate considera sesizată cu precizarea tardivă a cererii introductive, fără a pune în discuţia părţilor acest aspect, a încălcat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare. De asemenea a fost încălcat şi principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, întrucât părţile chemate în judecată de către reclamanţi, nu s-au opus modificării cererii de chemare în judecată .
Având în vedere că, instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea principiilor sus-menţionate care guvernează procesul civil şi, de asemenea, nu s-a pronunţat faţă de una din părţi, instanţa de recurs apreciază că sunt incidente în cauză prevederile art. 312 alin. 3 şi 5 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 5 şi 9 Cod procedură civilă, impunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. Faţă de incidenţa acestor motive de recurs, curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate prin cererile de recurs deduse judecăţii.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, curtea va admite recursurile declarate de reclamanţi şi va casa hotărârea instanţei de fond, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. În rejudecare, instanţa de fond se va pronunţa cu privire la toate părţile din proces, urmând a fi avute în vedere şi celelalte aspecte invocate de părţi în apărare, inclusiv pe calea recursurilor formulate, în vederea pronunţării unei soluţii legale şi temeinice.
