Litigiu de muncă. Despăgubiri datorate de salariat. Reţineri din salariu. Aplicabilitatea prevederilor art. 274 din Codul muncii.


Litigiu de muncă. Despăgubiri datorate de salariat. Reţineri din salariu. Aplicabilitatea prevederilor art. 274 din Codul muncii.

Potrivit dispoziţiilor art. 274 din Codul muncii în situaţia în care salariatul, până la încetarea contractului individual de muncă, nu a despăgubit angajatorul şi se încadrează la un alt angajator, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de angajatorul păgubit.

Din moment ce angajatorul păgubit a făcut dovada înaintării către noul angajator, prin intermediul executorului judecătoresc, a titlului executoriu pe care îl are împotriva salariatului, iar dispoziţia legală sus menţionată nu condiţionează transmiterea acestui titlu de comunicare directă între angajatori, noul angajator este obligat să efectueze reţinerile din salariu în condiţiile prevăzute de lege.

Prin sentinţa civilă nr.2297 din 27 octombrie 2006, Tribunalul Mureş a respins acţiunea formulată de reclamanta SC”P. E. ”SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC”T. M. ”SRL Tg-Mureş; a anulat acţiunea formulată de  reclamantă în contradictoriu cu pârâtul M. A..

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civile nr.926 din 14 iunie 2005 pronunţată de  Tribunalul Mureş în dosarul nr.1517/2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.826/R/2005 a Curţii de Apel Tg-Mureş, pârâtul M. A. a fost obligat la plata sumei de 285.996.782 ROL în favoarea reclamantei, cu titlu de despăgubiri materiale. Pârâtul M. A. a ocupat funcţia de director al reclamantei până la data de 19 ianuarie 2004, când a demisionat împrejurare rezultată din cuprinsul acestei hotărâri, iar potrivit adresei nr.97 din 14 martie 2006 a ITM Mureş, actualmente  acesta este angajatul pârâtei SC”T. M. ”SRL.

S-a mai reţinut că reclamanta s-a prevalat de prevederile art.274 Codul muncii notificând noul angajator al pârâtului în vederea recuperării creanţei stabilită prin titlul executoriu, ulterior introducând această cerere de chemare în judecată bazată pe acelaşi temei legal.

Prima instanţă a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.274 din Codul muncii, întrucât acestea stabilesc obligaţia efectuării reţinerilor din salariu de către noul angajator, după transmiterea titlului executoriu de către angajatorul păgubit. Ori, din actele dosarului nu rezultă că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia  transmiterii sentinţei civile nr.926/2005 a Tribunalului Mureş la noul angajator, respectiv SC”T. M.”SRL. Cum reţinerile nu pot fi operate decât ulterior transmiterii titlului executor, cererea reclamantei  de obligare a  SC”T. M.”SRL la efectuarea acestora a fost respinsă ca nefondată.

Cu privire la cererea formulată împotriva pârâtului M. A., avându-se în vedere că potrivit concluziilor scrise depuse la data de 24 octombrie 2006 reclamanta a precizat că acesta a fost chemat în judecată pentru opozabilitate, instanţa de fond s-a pronunţat în sensul anulării acţiunii constatând ca fiind lipsită de obiect în sensul art.112 alin.1 pct.3 şi art.133 alin.1 C.pr.civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC”P. E.”SRL Bucureşti.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a stabilit că noul angajator respectiv SC”T. M.”SRL nu poate fi obligat la reţinerea vreunei sume întrucât titlul executoriu nu a fost comunicat de către angajatorul păgubit respectiv reclamanta.

Susţinerile, rezumate în considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de fond nu sunt conforme cu actele dosarului întrucât la fila 10 din dosar reclamanta a depus un înscris potrivit căruia la data de 31 mai 2006 prin intermediul Biroul executorului judecătoresc S. M. s-a comunicat pârâtei SC”T. M. ”SRL titlu executoriu însoţit de o notificare.

Pe parcursul judecării în fond a cauzei SC”T. M. ”SRL nu a invocat nici un moment împrejurarea că nu i-a fost comunicat titlu executoriu şi astfel a fost împiedicată să facă reţinerile salariale solicitate. Pârâtul M. A.  a depus la judecata în fond a cauzei un înscris, fila 23 dosar fond, prin care invocă existenţa unei convenţii cu reclamanta care ar fi drept consecinţă compensarea unor obligaţii reciproce. Aceste susţineri ale pârâtului nu sunt fundamentate de materialul probator iar instanţa a procedat în mod corect la calificarea acestei pretenţii ca fiind o acţiune căreia îi lipseşte obiectul şi, potrivit art.112 alin.1 pct.3 şi art.133 alin.1 C.pr.civ., a apreciat-o ca fiind nulă.

Potrivit disp.art.274 Codul muncii în situaţia în care salariatul până la încetarea contractului individual de muncă, nu a despăgubit angajatorul şi se încadrează la un alt angajator, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de angajatorul păgubit.

În speţă, aşa cum am mai arătat angajatorul păgubit, societatea reclamantă, a făcut dovada înaintării titlului executor către noul angajator prin intermediul executorului judecătoresc. Dispoziţia legală amintită anterior nu condiţionează transmiterea titlului executor, eficienţa acestuia, de comunicarea directă între angajatori a acestui titlu. Pe de altă parte, societatea pârâtă nu a invocat împrejurarea că nu se află în posesia titlului executor şi că acesta este motivul pentru care nu a procedat la reţinerile salariale.

Faţă de cele de mai sus, curtea  a apreciat că acţiunea reclamantei este întemeiată şi în consecinţă a fost admis recursul declarat, a modificat în parte hotărârea recurată şi a admis în parte acţiunea formulată în sensul în care a obligat pârâta SC”T.  M. ”SRL să reţină cota de 1/3 din veniturile pârâtului M.  A.  până la concurenţa sumei cuprinsă în titlul executor.

Celelalte dispoziţii din hotărârea atacată au fost menţinute.

Potrivit didsp.art.274 C.pr.civ., instanţa a obligat societatea pârâtă la plata sumei de 4760 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, cheltuieli justificate cu înscrisurile aflate la dosar.