Litigiu de muncă. Personal didactic din învăţământul preuniversitar. Drepturi băneşti ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997.
Conform prevederilor art. 50 din Legea nr. 128/1997 s-au acordat personalului didactic din învăţământul preunivesitar două categorii distincte de tranşe de vechime, respectiv tranşe de vechime la salarizare şi tranşe suplimentare de vechime.
În sensul prevederilor legale sus menţionate creşterile salariale faţă de segmentele de vechime anterioare sunt proporţionale de la o tranşă la alta , fără a include însă majorările aferente tranşelor suplimentare de vechime.
În contextul în care alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul legiuitorul a instituit un drept suplimentar respectiv au adaos salarial special, corespunzător vechimii în învăţământ , intitulat ” tranşa suplimentară” cererea reclamanţilor de acordare a drepturilor salariale ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997 este întemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 582/18 aprilie 2007, Tribunalul Mureş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei şi Cercetării, precum şi acţiunea civilă formulată de reclamantul F. M., în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Economic Transilvania Târgu Mureş, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş, Primăria Municipiului Târgu Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei integrală, cu consecinţa admiterii acţiunii formulate şi obligării pârâţilor, în solidar, la calcularea şi plata drepturilor băneşti ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997.
Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 şi 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este fondat, astfel că urmează a fi admis, pentru considerentele relevate în continuare:
Legea nr. 128/1997, prin art. 50, a acordat personalului didactic din învăţământul preuniversitar două categorii distincte de tranşe de vechime, respectiv tranşe de vechime la salarizare şi tranşe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranşe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care, suprapuse peste inconsecvenţa terminologică, au dus la apariţia prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei, noţiunea de „noile tranşe de vechime introduse suplimentar” nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranşe de vechime faţă de vechea reglementare. Anterior apariţiei Legii nr.128/1997, prin O.G. nr.39/1994, personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariţia Legii nr. 128/1997, prin H.G. nr.467/1997 au fost introduse 10 segmente de tranşe de vechime, fiind astfel vorba de noile tranşe de vechime introduse suplimentar.
Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv: coeficientul de multiplicare şi valoarea de referinţă sectorială. Coeficientul de multiplicare diferă de la o tranşă de vechime la alta, în sensul în care acesta creşte progresiv. Creşterile salariale faţă de segmentele de vechime anterioare sunt proporţionale de la o tranşă la alta, fără a include, aşa cum greşit susţin pârâţii, majorările aferente transelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar, intitulat „tranşa suplimentară”, însoţit de „o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime”, în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 şi peste 40 de ani de activitate în învăţământ.
Susţinerile pârâţilor, potrivit cărora noile tranşe de vechime stabilite prin H.G. nr.467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) şi aceste tranşe suplimentare de vechime (creşteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite, întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege şi nici în anexele ce o însoţesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nicio dispoziţie legală ulterioară, expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienţii de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranşă (segment) de vechime la altul nu se evidenţiază o creştere de 1/25 suplimentară, ci creşteri proporţionale, similare celorlalte tranşe.
Este, aşadar, evidentă intenţia legiuitorului de a acorda un adaos salarial special, corespunzător vechimii în învăţământ, alături de creşterile salariale specifice trecerii dintr-o tranşă de vechime în alta.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, astfel că, reţinând incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-a admis calea de atac dedusă judecăţii şi, procedând la modificarea în parte a sentinţei, s-a admis acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Economic Transilvania Târgu Mureş, Consiliul Local al Municipiului Târgu Mureş, Primăria Municipiului Târgu Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Finanţelor Publice.
Drept consecinţă, pârâţii vor fi obligaţi, în solidar, la calcularea şi plata în favoarea reclamantului a drepturilor ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare şi până la zi, cu luarea în considerare a termenului de prescripţie de 3 ani, calculat retroactiv de la data introducerii acţiunii (30 martie 2007), iar aceste drepturi vor fi actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie, în aplicarea prevederilor art. 1084 Cod civil. De asemenea, pârâţii au fost obligaţi la acordarea aceloraşi drepturi şi pentru viitor.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Curtea a menţinut soluţia respingerii acesteia de către prima instanţă, apreciind că implicarea instituţiei respective se impune în virtutea prevederilor art. 2 – 4 din H.G. nr. 366/2007.
