Prin sentinta civila nr. 1230 din 28 iulie 2009 a Tribunalului Arad, s-a respins actiunea formulata de reclamantii – persoane fizice salariate, împotriva pârâtului angajator – institutie publica locala, pentru plata drepturilor salariale neacordate.
În motivare s-a retinut ca prin actiunea formulata, reclamantii au solicitat obligarea pârâtului la plata retroactiva a drepturilor salariale neacordate.
În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, pe de o parte, invocarea de catre reclamanti a dispozitiilor Legii nr. 40/1991, republicata, în sustinerea pretentiilor lor cu titlu de drepturi salariale restante apare ca fiind superflua câta vreme prin art. 19 din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica s-a stabilit ca persoanele care ocupa functii de demnitate publica au dreptul, pentru activitatea desfasurata, la o indemnizatie lunara, stabilita în conformitate cu prevederile anexei nr. II, iar potrivit art. 20 alin. 1) din aceeasi lege indemnizatia lunara, prevazuta la art. 19, este unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei si reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina în raport cu venitul salarial.
Or, chiar daca textul mai înainte mentionat nu este unul lipsit de echivoc, în nici un caz acesta nu poate fi interpretat în sensul preconizat de reclamanti în actiune, cum ca ar fi îndrituiti si la drepturile salariale pretinse în plus fata de indemnizatia lunara stabilita prin lege, întrucât prin OUG nr. 108/2005, privind unele masuri în domeniul salarizarii persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, din administratia publica locala, care cuprinde dispozitii speciale în raport cu legea generala în materie, dar si prevederi interpretative, s-a stabilit în mod neîndoielnic, la art. 2 alin. 2), ca persoanele care ocupa functii de demnitate publica, alese si numite, din administratia publica locala, nu beneficiaza de sporul de vechime în munca si nici de alte sporuri prevazute de lege, text care indeniabil trebuie raportat la art. 19 – 20 din Legea nr. 154/1998, impunându-se cu necesitate concluzia ca nu a fost în intentia legiuitorului sa acorde si alte sporuri, dintre cele pretinse de reclamanti, în plus fata de indemnizatia cuvenita acestora.
