Aplicarea prevederilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ nu poate fi analizată decât prin prisma modificărilor legislative intervenite prin actele normative enunţate.
Prin decizia nr.838/27.05.2009 a Curţii Constituţionale s-a reţinut că doar Parlamentul şi Guvernul, prin delegare legislativă, au competenţa de a institui, modifica sau abroga norme juridice cu putere de lege, rolul instanţelor judecătoreşti fiind de a realiza justiţia, adică de a soluţiona aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor subiective.
Decizia civilă nr. 252/R/25.02.2010 a Curţii de Apel Galaţi
Prin acţiunea formulată şi înregistrată sub nr. 5079/121/10.09.2009 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanţii P.M. ş.a. prin reprezentant S.Î.P. T. în contradictoriu cu pârâţii Ş.G. M. şi C.L.M., au solicitat obligarea acestora la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 începând cu 01.10.2008 şi, ca urmare a aplicării legii, încadrarea reclamanţilor în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 221/2008 şi a acordării diferenţelor de salarii datorate pentru perioada 1 octombrie 2008 la zi la care să se adauge indicele de inflaţie de la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii s-a arătat că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/01.02.2008. Potrivit art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2008: „coeficienţii de multiplicare prevăzuţi pentru funcţiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate şi pentru funcţiile didactice auxiliare sunt majoraţi cu 10%, începând cu 1 ianuarie 2008, faţă de nivelul din 31 decembrie 2007”; iar conform lit. c a aceluiaşi articol: „pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele nr.1.2,2 şi 3 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 va fi:
– 1 ianuarie – 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:259,593 lei;
– 1 aprilie – 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:275,168 lei, respectiv o creştere de 6%;
– 1 octombrie – 31 decembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:291,678 lei, respectiv o creştere cu încă 6%. Valoarea coeficientului de multiplicare 1000 pentru această perioadă poate deveni 299,933 lei, în condiţiile realizării principalilor indicatori economici pe care este construit bugetul de stat pe anul 2008, respectiv creşterea produsului intern brut, ţinta de inflaţie, precum şi nivelul productivităţii muncii”.
O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/27.10.2008, publicată în Monitorul Oficial – Partea I, nr. 730/28.10.2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic şi didactic auxiliar, la 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 şi care reprezintă valoare de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare. Legea de aprobare a OG nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, înainte de promulgarea acesteia, la sesizarea Guvernului, iar, prin Decizia nr. 1093/15.10.2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711/20.10.2008, Curtea Constituţională a constatat că această lege este neconstituţională, reţinând în esenţă următoarele: „Aceste creşteri salariale suplimentare faţă de cele aprobate prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 reprezintă o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ, legiuitorul fiind competent să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin. 1 din Constituţie Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legiuitoare a ţării” … „cu referire la obligativitatea stabilirii sursei de finanţare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevăzută de art. 138 alin. 5 din Constituţie, Curtea constată că acesta constituie un aspect distinct faţă de ce al lipsei fondurilor pentru susţinerea finanţării din punct de vedere bugetar. Astfel, prin Decizia nr. 47/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, Curtea Constituţională a reţinut că stabilirea sursei de finanţare şi insuficienţa resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite:primul aspect este legat de imperativele art. 138 alin. 5 din Constituţie, iar al doilea nu are caracter constituţional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate publică, ce priveşte, în esenţă, relaţiile dintre Parlament şi Guvern.
Deşi creşterile salariale prevăzute de lege sunt aplicabile pe anul 2008 în cele trei etape, pârâţii au refuzat aplicarea legii cu data de 01.10.2008 aşa cum aceasta stipulează în conţinutul său.
Refuzul aplicării legii a creat prejudicii personalului didactic, rezultând o diferenţă salarială începând cu data de 01.10.2008.
Legal citaţi pârâţii nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au depus întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 1843/19.11.2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii reclamanţii P.M. ş.a. prin reprezentant S.Î.P. T. în contradictoriu cu pârâţii C.L. M. şi Ş.G. M.
Au fost obligaţi pârâţii C.L.M. şi Ş.G. M. să plătească fiecărui reclamant diferenţele dintre drepturile băneşti calculate prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 prin care s-a aprobat O.G. nr. 15/2008 şi cele efectiv încasate, începând cu 01.10.2008, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
În motivare instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 167din Legea nr. 128/1997, unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce priveşte cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învăţământ.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 au fost aprobate cu unele modificări dispoziţiile OG nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce urmau a fi acordate în anul 2008. Articolul 1 alin. 1 litera b din OG nr. 15/2008 prevede creşterea cu 10% a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi pentru funcţiile didactice de predare cu gradul didactic II, definitiv, debutant, cele cu studii de nivel liceal fără pregătire de specialitate şi pentru funcţiile didactice auxiliare, începând cu 1 ianuarie 2008, faţă de nivelul din 31 decembrie 2007 iar conform lit. c din acelaşi articol pentru funcţiile didactice prevăzute în anexele 1.2, 2 şi 3 valoarea coeficientului de multiplicare va fi:
– 1 ianuarie – 31 martie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 : 259,593 lei;
– 1 aprilie 30 septembrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 : 275,168 lei, respectiv o creştere de 6%;
– 1 octombrie – 31 decembrie, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000:291,678 lei, respectiv o creştere cu încă 6%.
Prin decizia numărul 1093/15.10.2008 Curtea Constituţională a constatat că Legea nr. 221/2008 este constituţională.
La apariţia Legii nr. 221/2008 pârâţii aveau obligaţia de a aplica coeficientul prevăzut în lege în ce le priveşte pe reclamanţi începând cu 01.10.2008 şi nimic nu poate justifica refuzul acordării acestor creşteri cu atât mai mult cu cât O.U.G. nr. 136/2008 şi O.U.G. nr. 151/2008 prin care a fost amânată aplicarea acestor creşteri au fost declarate neconstituţionale.
S-a observat că prin neaplicarea Legii nr. 221/2008 reclamanţii au fost prejudiciaţi de o creştere salarială rezultată din aplicarea acestor coeficienţi de multiplicare, motiv pentru care sub acest aspect acţiunea formulată a fost apreciată întemeiată şi a fost admisă, iar pârâţii obligaţi să procedeze la încadrarea fiecărui reclamant în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 221/2008 şi la calculul şi plata diferenţei de salariu datorată pentru perioada 01.10.2008 la zi între coeficientul de multiplicare aplicat potrivit O.G. nr. 15/2008 şi coeficientul de multiplicare datorat conform Legii nr. 221/2008, aceste diferenţe reprezintă drepturi salariale cuvenite lunar fiecărui reclamant conform anexei aprobată prin Legea nr. 220/2007, iar sarcina plăţii revine angajatorului, respectiv unităţii la care reclamanţii funcţionează ca şi personal didactic, care, prin directorul său, va propune şi corecţiile bugetare conform art. 8 din HG nr. 2192/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.L. M. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a apreciat greşit faptul că la dosarul cauzei nu a fost depusă întâmpinarea.
Dimpotrivă, prin întâmpinarea formulată a invocat actele normative pe care Guvernul le-a adoptat în cursul anului 2009, o serie de articole din Legea nr. 221/2008 fiind abrogate.
A invocat în acest sens prevederile O.U.G. nr. 31/01.04.2009 de modificare a art. 11 lit. a1 şi lit. b din Legea nr. 221/2008, astfel cum a fost modificată şi completată.
A mai invocat prevederile O.U.G. nr. 41/2009 prin care au fost modificate şi completate art. 11 alin. 1 lit. a1 şi abrogate art. 11 alin. 1 lit. b şi c şi Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b.
A concluzionat în sensul că prin O.U.G. nr. 41/2009 articolele de lege ce prevedeau creşterile salariale solicitate de reclamanţi au fost abrogate.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile şi în rejudecare respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În drept şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A depus la dosarul cauzei înscrisuri referitoare la comunicarea întâmpinării către prima instanţă.
Intimaţii nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul astfel declarat, pe baza motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs învederate de pârâtul C.L.M. antamează aspectele de fond ale cauzei iar criticile astfel formulate privesc modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către prima instanţă (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Contrar celor reţinute de prima instanţă, la fondul cauzei pârâtul C. L. M. a formulat întâmpinare prin care, pentru aceleaşi motive, a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind neîntemeiată.
Cu toate acestea, curtea reţine că prima instanţă a cercetat fondul cauzei, situaţie în care apărările formulate în mod identic prin motivele de recurs de către recurentul urmează a fi analizate pe baza caracterului devolutiv al căii de atac (art. 3041 Cod procedură civilă).
Se constată astfel că pretenţiile reclamanţilor în cauză au ca obiect obligarea pârâţilor la calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferenţe dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite începând cu 1 octombrie 2008, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii.
Au invocat faptul neaplicării prevederilor Legii nr. 221/2008 prin O.U.G. nr. 136/2008 şi O.U.G. nr. 151/2008, acestea fiind declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională astfel încât în mod nejustificat şi nefondat nu au beneficiat de drepturile salariale garantate de această lege.
De menţionat faptul că Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ a fost adoptată de Parlamentul României şi publicată în Monitorul Oficial nr. 730/28.10.2008.
În ceea ce-i priveşte pe intimaţii-reclamanţi care îndeplinesc funcţii didactice au fost modificate dispoziţiile art. 1 lit. c din O.U.G. nr. 15/2008 în sensul majorării coeficienţilor de multiplicare pe perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 de 1,000 : 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare în referire la anexele nr. 1.2, 2 şi 3 astfel cum au fost modificate.
Modificările astfel aduse O.G. nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008 au fost abrogate în mod expres prin art. 4 din O.U.G. 136/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 739/31.10.2008, pentru perioada octombrie – decembrie 2008 fiind prevăzut un coeficient de multiplicare de 299,933 lei pentru funcţiile didactice prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. c.
Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 151/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 759/11.11.2008 care a prevăzut pentru perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2008 o valoare a coeficientului de multiplicare de 299,933 lei pentru funcţiile didactice prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. c.
A fost introdus un nou articol nr. 11 alin. 1 la O.G. nr. 15/2008 prin care au fost prevăzute majorări ale coeficienţilor de multiplicare şi valorilor acestora pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2009 corespunzător funcţiilor didactice şi didactice auxiliare prevăzute în anexele la ordonanţa de urgenţă.
Ca atare, aplicarea aşa cum solicită reclamanţii a prevederilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 pe perioada începând cu 1 octombrie 2008 nu poate fi analizată decât prin prisma modificărilor legislative intervenite potrivit actelor normative enunţate.
Este adevărat că prin Decizia nr. 1221/12.11.2008 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial nr. 804/02.12.2008 au fost constatate ca fiind neconstituţionale prevederile O.U.G. nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului de învăţământ în anul 2008.
De asemenea, prin Decizia nr. 842/02.06.2009 a Curţii Constituţionale publicată în Monitorul Oficial nr. 464/06.07.2009 au fost constatate ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. I alin. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008.
În acelaşi sens sunt şi Deciziile nr. 984/30.06.2009 şi nr. 989/30.06.2009 ale Curţii Constituţionale, ultima dintre acestea fiind în referire şi la prevederile art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.
Însă, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Textul de lege enunţat reprezintă o transpunere în legea specială a normei fundamentale reglementată de dispoziţiile art. 147 alin. 4 din Constituţia României, potrivit cărora deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Efectele pentru viitor ale deciziilor Curţii Constituţionale reprezintă o aplicare a principiului neretroactivităţii, ca o garanţie a realizării drepturilor constituţionale, în strânsă legătură cu asigurarea securităţii raporturilor juridice potrivit reglementărilor legale în vigoare la un moment dat.
O asemenea interpretare rezultă şi din coroborarea dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 cu prevederile art. 147 alin. 1 din Constituţia României, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare precum şi cele din regulamente constatate ca fiind neconstituţionale încetându-şi efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Făcând interpretarea şi aplicarea celor de mai sus, curtea reţine că O.U.G. nr. 136/2008 şi-a produs efectele vizând perioada reglementată 1 octombrie 2008 – 2 decembrie 2008 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 1221/12.11.2008 a Curţii Constituţionale), prevederile art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008 şi-au produs efectele vizând perioada 1 octombrie 2008 – 6 iulie 2009 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 842/02.06.2009 a Curţii Constituţionale), iar prevederile art. 2 şi art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 145/2009 vizând perioada 1 ianuarie 2009 – 31 iulie 2009 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 989/30.06.2009 a Curţii Constituţionale).
De menţionat aplicabilitatea în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar în referire la creşterile salariale ce se vor acorda personalului din învăţământ a prevederilor art. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 31/2009 aprobată prin Legea nr. 259/07.07.2009 vizând perioada 1 aprilie – 30 aprilie 2009 şi ale O.U.G. nr. 41/2009 aprobată prin Legea nr. 300/06.10.2009 vizând perioada 1 mai – 31 decembrie 2009.
Ulterior, prin art. 48 alin. 1 pct. 16 din Legea – Cadru nr. 330/2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 762/09.11.2009, a fost prevăzută abrogarea la data intrării în vigoare a legii, a prevederilor O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Decizia nr. 838/27.05.2009 a Curţii Constituţionale s-a reţinut că doar Parlamentul şi Guvernul, prin delegare legislativă, au competenţa de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanţelor judecătoreşti fiind de a realiza justiţia, adică de a soluţiona aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor subiective.
Pe baza tuturor considerentelor reţinute mai sus şi în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 Cod procedură civilă, a fost admis recursul declarat de pârâtul C. L. M.
A fost modificată în tot sentinţa civilă nr. 1843/19.11.2009 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
A fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii P. M. ş.a. prin reprezentant legal S.Î.P. T.
