Prin Legea nr. 304/03 decembrie 2008 de aprobare a OG nr. 17/2008 s-a stabilit că personalului de specialitate medico–sanitar şi auxiliar sanitar din centrele de transfuzie sanguină judeţene şi al municipiului Bucureşti, urmează a i se aplica salarizarea potrivit grilei din anexa I, iar nu anexa nr. II, cum era salarizat anterior.
Această dispoziţie nu este condiţionată de lege de încadrarea în bugetul existent. În mod corect, bugetul se întocmeşte potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. În situaţia în care legea prevede o majorare salarială, bugetul urmează a fi rectificat în sensul majorării sumelor necesare pentru cheltuielile de personal.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 1918/91/2009, Sindicatul „S.” Vrancea, în numele membrilor săi de sindicat l-a chemat în judecată pe pârâtul C.T.S. Vrancea, solicitând ca acesta să fie obligat la plata salariilor, pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 01 iunie 2009, la nivelul maxim al grilei de salarii prevăzută în anexa 1 la OUG nr.115/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.304/2008.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că pentru personalul medico-sanitar şi auxiliar sanitar din centrele de transfuzie sanguină grila de salarii era prevăzută în anexa 2 la OUG nr.115/2004 astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 17/2008.
Ulterior, prin Legea nr. 304/2008 prin care a fost aprobată OG nr. 17/2008 personalul medico-sanitar şi auxiliar sanitar din centrele de transfuzii a fost trecut la grila de salarizare prev. de anexa 1. Întrucât pârâta a continuat să calculeze salariile conform anexei 2 din OUG nr. 115/2004 a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01 ianuarie 2009 – 01 iunie 2009, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a depus la dosar, în dovedirea acţiunii sale, înscrisuri.
Pârâtul, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi formula apărări şi nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Prin Sentinţa Civilă nr. 544/29.09.2009 Tribunalul Vrancea a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâta să plătească drepturile salariale cuvenite reclamanţilor cu începere de la 01.01.2009 şi până la 01.06.2009 conform grilei de salarizare prevăzută în anexa I din Legea nr. 304/2008.
A obligat-o pârâta şi la plata a 2000 de lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
În motivare instanţa reţine următoarele:
Personalul medico-sanitar şi auxiliar sanitar din centrele de transfuzii sanguină a fost salarizat potrivit grilei de salarii prevăzută în anexa 2 la OUG nr. 115/2004 astfel cum a fost modificată şi completată la OG nr. 17/2008.
Prin Legea nr. 304/03 decembrie 2008 de aprobare a OG nr. 17/2008 a fost modificată anexa I în sensul introducerii personalului de specialitate medico–sanitar şi auxiliar sanitar din centrele de transfuzie sanguină judeţene şi al municipiului Bucureşti, aceştia urmând a fi salarizaţi potrivit grilei din anexa I.
Cum pârâtul a continuat să stabilească salariile tot în baza anexei 2 din OUG nr. 115/2004, deşi Legea nr. 304/2008 a intrat în vigoare în luna decembrie 2008, instanţa constată că acţiunea reclamantului este întemeiată, iar în baza art. 269 pct. 1 Codul muncii l-a obligat pe pârât să plătească membrilor de sindicat drepturile salariale cuvenite pentru perioada de 01 ianuarie 2009 – 01 iunie 2009 calculate potrivit anexei I din Legea nr. 304/2008 de aprobare a OG nr. 17/2008 prin care a fost modificată OUG nr. 115/2004.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul C.T.S. Vrancea solicitând casarea hotărârii recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente.
În motivare a arătat că hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât nu s-a ţinut seama că în sectorul bugetar salariile de bază se stabilesc astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile alocate de la bugetele speciale pentru cheltuielile cu salariile.
Arată că ordonatorul principal de credite – M.S. şi ordonatorul secundar – I.N.H.T. Bucureşti nu au alocat instituţiei fonduri suficiente pentru a putea aplica Legea nr. 304/2008, în sensul majorării salariilor individuale, din cauza neîncadrării în creditele bugetare acordate pentru cheltuielile de personal.
Intimaţii, prin sindicat, au depus concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Vrancea este legală şi temeinică.
La termenul din 04.12.2009 s-a depus o cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentului din partea I.N.H.T. Bucureşti, care solicită admiterea recursului şi respingerea acţiunii formulate de reclamanţi.
În motivare se arată că nu au existat fonduri în buget pentru a fi posibilă majorarea salariilor reclamanţilor.
Reclamanţii nu contestă faptul că nu au fost prevăzute fonduri, motiv pentru care curtea a considerat că este inutilă dovedirea cu acte a acestei situaţii de fapt.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurent, cât şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C.pr.civ., curtea apreciază că acesta este nefondat faţă de următoarele considerente:
În mod corect a reţinut instanţa de fond că prin Legea nr. 304/03 decembrie 2008 de aprobare a OG nr. 17/2008 s-a stabilit că personalului de specialitate medico–sanitar şi auxiliar sanitar din centrele de transfuzie sanguină judeţene şi al municipiului Bucureşti, urmează a i se aplica salarizarea potrivit grilei din anexa I, iar nu anexa nr. II, cum era salarizat anterior.
Această dispoziţie nu este condiţionată de lege de încadrarea în bugetul existent, aşa cum afirmă recurentul. În mod corect bugetul se întocmeşte potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. În situaţia în care legea prevede o majorare salarială, bugetul urmează a fi rectificat în sensul majorării sumelor necesare pentru cheltuielile de personal.
Instituţia nu poate să ignore legea cu motivarea că nu are prevăzuţi suficienţi bani în buget, cu atât mai mult cu cât în speţă este de vorba de majorarea salariilor de bază, iar nu de acordarea unor drepturi suplimentare, care ar putea fi condiţionate de existenţa unor fonduri în buget.
În consecinţă, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanţa a respins recursul ca nefondat.
Faţă de această soluţie, a fost respinsă şi cererea de intervenţie accesorie formulată de I.N.H.T. Bucureşti.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, ca parte căzută în pretenţii, recurentul a fost obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de intimaţi.
