Prin sentinţa nr. 334/15 mai 2009 Tribunalul Mureş a admis acţiunea înaintată de reclamanţii I. B., V. C., B. L., B. M.-M., R.D., T. M. şi D. A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Curtea de Apel Târgu Mureş, Ministerul Finanţelor Publice şi în consecinţă, a obligat pârâţii în solidar la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate , calculat la salariul de bază, conform art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 8/2007.
De asemenea, a dispus majorarea salariului de bază cu 7%, conform art. 3 alin. 5 din O.G. nr. 8/2007, pârâţii urmând să efectueze această majorare.
A dispus acordarea salariului de merit în procent de 20%.
A obligat pârâţii să acorde reclamantelor sumele aferente concediului de odihnă în 2007 şi la decontarea contravalorii transportului în această perioadă, conform art. 23 alin. 2 din O.G. nr. 8/2007.
Pentru a pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut, în considerentele hotărârii atacate, următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă reclamanţii au solicitat spor de fidelitate în raport cu vechimea efectivă, calculat la salariul de bază, conform art. 16 alin. 1 din Ordonanţa de Guvern nr. 8/24.01.2007; majorarea salariului de bază cu 7%, conform art. 3 alin. 5 din O.G. nr. 8/2007; acordarea salariului de merit în procent de 20% aplicat la salariul de bază, care face parte din acesta şi constituie baza de calcul pentru sporuri şi alte drepturi ce se acordă în raport cu salariul de bază, pentru cel mult 25% din numărul de posturi prevăzut în statul de funcţii pentru personalul reprezentând funcţionarii publici, conform art. 14 alin. 1 şi 2 din O.G. nr. 8/2007; decontarea contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă, conform art. 23 alin. 2 din O.G. nr. 8/2007; concediul de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 (actualizată şi modificată) privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea; acordarea drepturilor prevăzute de art. 68 alin. 1 – 15, art. 68² alin. 1 – 5, art. 68³ alin. 1 şi 2 şi art. 68 indice 4 din Legea nr. 567/2004; acordarea drepturilor prevăzute de art. 69 alin. 1 – 3 din Legea nr. 567/2004.
Instanţa de fond a reţinut că art. 31 din Legea nr. 188/1999 prevede că funcţionarii publici din domeniul justiţiei beneficiază şi de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, motiv pentru care au fost admise capetele de cerere referitoare la drepturi băneşti care se acordă personalului auxiliar de specialitate de la instanţe.
S-a reţinut că această normă de trimitere impune unităţilor ordonatori de credite de care aparţin funcţionarii publici, să aplice pe lângă drepturile şi sporurile salariale specifice funcţionarilor publici, prevăzute în Legea nr. 188/1999 rep. privind statutul funcţionarilor publici, şi acele drepturi care nu sunt specifice pentru funcţionari publici, dar se aplică categoriilor de personal din cadrul autorităţii judecătoreşti, respectiv personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.
Cu privire la fiecare drept în parte s-a făcut referire la aplicarea dispoziţiilor din OG nr. 8/2007.
Faţă de această hotărâre au declarat, în termen, recursuri pârâţii Curtea de Apel Târgu-Mureş, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, în reprezentarea intereselor Ministerului Finanţelor Publice, precum şi Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Prin motivele de recurs Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a solicitat ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea hotărârii atacate şi să se dispună respingerea acţiunii introductive de instanţă.
S-a arătat că actele normative speciale care reglementează organizarea şi funcţionarea unei anumite instituţii prevăd expres categoriile de beneficiari, printre aceştia putând fi şi funcţionari publici.
În concluzie s-a arătat că instanţa de fond a admis acţiunea reclamanţilor în baza unor texte care se aplică altor categorii de personal.
Recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş solicită ca prin admiterea recursului să fie modificată integral hotărârea atacată. În esenţă susţine că dispoziţiile art. 40 şi 41 din Legea nr. 188/1999 rep., care prevăd că salarizarea funcţionarilor publici trebuie să respecte principiul sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici, trebuie interpretate astfel încât funcţionarii publici ce funcţionează în domeniul justiţiei nu pot beneficia de drepturile salariale prevăzute de legislaţia specifică judecătorilor şi procurorilor sau personalului auxiliar de specialitate.
În ce priveşte recursul Curţii de Apel Târgu Mureş s-a solicitat modificarea sentinţei primei instanţe deoarece până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare a personalului bugetar, instanţele judecătoreşti nu pot crea pe cale juridică norme care să le înlocuiască pe cele cuprinse în alte acte normative.
Analizând cererile de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ. instanţa a reţinut următoarele:
Acţiunea formulată de reclamanţi se întemeiază în drept pe dispoziţiile OG nr. 8/2007 şi pe cele ale Legii nr.567/2004.
ORDONANTA nr. 8 din 24 ianuarie 2007 priveşte salarizarea personalului auxiliar din cadrul instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea, precum si din cadrul altor unitati din sistemul justitiei.
LEGEA nr. 567 din 9 decembrie 2004 priveşte statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea.
Ambele acte normative reglementează aspecte legate de instantele judecatoresti si parchetele de pe langa acestea,ceea ce înseamnă că ele nu se aplică reclamanţilor care sunt funcţonari publici .
Chiar dacă există practică judiciară în sensul acordării acestor drepturi, ea este anterioară deciziei nr.23 din 12.05.2008 a ICCJ .
Având în vedere dispoziţiile de la art. 329 C.pr.civ., care prevăd că dezlegarea dată problemelor de drept invocate în cadrul recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanţe, Curtea este obligată să ţină seama de decizia nr.23 din 12.05.2008 prin care ICCJ s-a pronunţat cu privire la interpretarea dispoziţiilor art.41 din OG nr.6/2007, art.40 şi 41 din O.U.G 92/2004, ale art.42 din O.G. nr.2/2006, în soluţionarea recursului în interesul legii.
Interpretarea a fost dată în sensul că „funcţionarii publici din cadrul instanţelor şi parchetelor nu beneficiază de drepturile băneşti reglementate de legislaţia specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea”.
În consecinţă reclamanţii nu pot beneficia de drepturile salariale sau alte drepturi prevăzute de legislaţia specifică altor categorii de personal, în afară de cele stabilite pentru funcţionarii publici.
Decizia nr.23/2008 a Î.C.C.J. clarifică aspectul că termenul de” personal din cadrul instanţelor şi al parchetelor „nu cuprinde şi funcţionarii publici.
De asemenea, este irelevant că se face trimitere la diverse pacte şi tratate internaţionale, câtă vreme decizia la care am făcut referire mai sus este obligatorie pentru instanţe şi determină schimbarea practicii judiciare.
Dreptul invocat de reclamanţi vizează alte categorii de persoane decât funcţionarii publici din cadrul instanţelor şi parchetelor.
Existenţa deciziei mai sus menţionate face inutilă cercetarea instanţei în ce priveşte celelalte argumente legate de cauză .
Astfel, în baza art.312 C.pr.civ., instanţa va admite recursul va modifica hotărârea atacată şi va respinge acţiunea.
