Poliţist. Funcţionar public cu statut special. Drepturi salariate. Spor de vechime. Legea aplicabilă.


5. Poliţist. Funcţionar public cu statut special. Drepturi salariate. Spor de vechime. Legea aplicabilă.

Contencios administrativ. Dreptul funcţiei publice.

Art. 1, 28 alin. 1 lit. a şi 78 al. 2 din Legea 360/2002

Art. 9 alin. 1 şi alin.2 din O.G nr.38/2003

Art. 29 (1) Ut. b) din Legea nr. 188/1999

Art. 2 alin 1 şi 3 din O.G. 137/2000

Poliţiştii sunt funcţionari publici cu statut special iar drepturile acestora sunt expres prevăzute în Legea 360/2002, dreptul comun funcţionarilor publici fiind aplicabil doar în domeniile nereglementate de legea specială. Nu pot fi aplicate dispoziţiile referitoare la sporul de vechime din legea funcţionarilor publice deoarece acesta face parte din domeniul salarizării, domeniu expres reglementat de Legea 360/2008. Reclamanţii nu se află în situaţii identice funcţionarilor publici, poliţiştii având un statut special cu drepturi şi obligaţii specifice statului consacrat prin lege, egalitatea între cetăţeni presupune un tratament egal în situaţii egale, situaţiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit, egalitatea neputând fi asimilată uniformizării.

Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială,

de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 758 din 07.11.2008

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 5527/110/2007 din 06 martie 2007 reclamanţii A.A.I ş.a, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bacău şi Ministerul Economiei şi Finanţelor au solicitat obligarea pârâţilor să li se achite sporul de vechime începând cu 01 martie 2004 şi în viitor în sume actualizate, cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, să efectueze menţiunile corespunzătoare în dosarele de cadre ale fiecărui reclamant. Solicită obligarea Ministerului Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare plăţii sumelor neîncasate şi pârâţii să fie obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanţii arată că sporul de vechime este un drept al funcţionarilor publici fiind acordat acestora prin dispoziţiile art. 29 al. 1 din Legea 188/1999. Că au calitatea de poliţişti, iar poliţistul este funcţionar public cu statut special căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile generale aplicabile funcţionarilor publici conform art. 78 al. 1 din Legea 360/2002. Arată reclamanţii că dispoziţiile art. 28 al. 1 lit. a din Legea 360/2002 prevede dreptul poliţistului la salariul lunar compus din salariul de bază, indemnizaţie şi sporuri în cuantumuri stabilite prin lege. Prin O.G. 38/2003 au fost stabilite drepturile salariale de care beneficiază poliţistul fiind omis sporul de vechime neîntreruptă în muncă.

Se arată că de sporul de vechime trebuie să beneficieze orice angajat şi de altfel personalul contractual beneficiază de acest spor.

Susţin reclamanţii că pentru poliţişti cadrul legal de acordare a sporurilor este cuprins în art. 14 din O.U.G. 92/2004 iar excluderea poliţiştilor de la acordarea sporului de vechime ar constitui o discriminare, ceea ce este interzis prin dispoziţiile art. 5 alin. 3 din Legea 53/2003.

Prin întâmpinare ministerul Administraţiei şi Internelor arată că nici unul din actele normative invocate de reclamanţi nu consacră dreptul poliţiştilor la sporul de vechime. Că în cauză nu există nici o discriminare în ceea ce-i priveşte pe reclamanţi, iar art. 78 al. 1 din O.G. 360/2002 nu se aplică în materia salarizării deoarece cu privire la salarizare există dispoziţii expres.

Prin sentinţa civilă 53/01.02.2008 Tribunalul Bacău a admis acţiunea şi a obligai pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie Bacău să achite reclamanţilor sporul de vechime începând cu 01 martie 2004 cât şi pe viitor, reactualizat cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective şi să facă menţiunile corespunzătoare în dosarul de cadre al fiecărui reclamant.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele: Reclamanţii sunt poliţişti şi conform dispoziţiilor art.l alin.l din Legea nr.360/2002, privind Statutul poliţistului “Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului”, iar conform dispoziţiilor art.l din O.G nr.38/2003 “Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică funcţionarilor publici cu statut special, denumiţi în continuare poliţişti, din unităţile Ministerului de Interne aflate sub incidenţa Legii nr.360/2002 privind Statutul poliţiştilor”.

Pe de altă parte, instanţa de fond reţine şi faptul că însuşi legiuitorul a înţeles să aplice dispoziţiile Legii nr.l88/1999 şi poliţiştilor, aspect care rezultă în mod indubitabil şi care nu poate fi supus nici unei interpretări din dispoziţiile art.78 alin.l din Legea nr.360/2002, privind Statutul poliţistului, care prevede că: “Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr.l88/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare şi a altor acte normative în vigoare, aplicabile funcţionarului public, în situaţia în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislaţia specifică poliţistului”.

Într-adevăr, aşa cum se desprinde din dispoziţiile art.28 alin.l din Legea nr.360/2002 şi art.2 din O.G nr.38/2003, sporul de vechime nu este menţionat ca făcând parte din salariul de bază al poliţistului, situaţie în care acesta se circumscrie noţiunii de domeniu nereglementat de legislaţia specifică poliţistului.

Dispoziţiile legale menţionate nu pot fi interpretate altfel, în cauză fiind aplicabile prevederile art.l alin.2 lit. i din O.G nr.l37/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării, justificând, în conformitate cu dispoziţiile art.21 al aceluiaşi act normativ, pretenţiile la despăgubiri ale persoanelor discriminate, proporţional cu prejudiciul suferit.

Instanţa nu poate reţine apărările pârâtei Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bacău, conform cărora, gradaţiile acordate (conform art.9 din O.G nr.38/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr.353/2003) poliţiştilor, reprezintă spor de vechime în muncă, deoarece, din analiza dispoziţiilor art.9 alin.l se desprinde faptul că poliţiştii, în funcţie de timpul servit în calitate de poliţist şi în funcţie de rezultatele obţinute, au dreptul la 1-7 gradaţii care se acordă din 3 în 3 ani, iar conform alin.2, persoanele nou încadrate sau reintegrate în rândul poliţiştilor, precum şi rezerviştii concentraţi beneficiază de gradaţii în raport cu vechimea în muncă legal stabilită.

Ca urmare, cele două dispoziţii legale au în vedere categorii distincte de poliţişti, şi anume: cei care-şi desfăşoară activitatea în această calitate şi care beneficiază, în funcţie de criteriile menţionate la art.9 alin.l din O.G nr.38/2003, de 1-7 gradaţii din 3 în 3 ani, şi nu în funcţie de vechimea în muncă, iar alin.2 se referă la alte categorii de poliţişti, şi anume: cei nou încadraţi în această funcţie, cei reintegraţi în funcţia de poliţişti şi rezerviştii concentraţi, care beneficiază de 6 gradaţii în raport cu vechimea în muncă legal stabilită.

Ca urmare, instanţa a constatat că nu se poate confunda gradaţiile acordate poliţiştilor în condiţiile art.9 alin.l şi alin.2 din O.G nr.38/2003 modificată prin legea nr.353/2003 şi sporul.

Art. 28 alin. l din Legea nr.360/2002 reglementează dreptul poliţistului la un salariu lunar compus din: salariu de bază, indemnizaţii, sporuri, premii şi prime ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege, iar salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcţiei îndeplinite, gradului profesional deţinut, gradaţiile, sporurile pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit.

De asemenea, conform art.2 din O.G nr.38/2003, salariul lunar al poliţistului se compune din: salariul pentru funcţia îndeplinită, salariul pentru gradul profesional deţinut, gradaţii, sporul pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit.

Ca urmare, a reţinut prima instanţă, având în vedere dispoziţiile legale menţionate conform cărora, poliţiştii sunt funcţionari publici civili cu statut special, coroborate cu dispoziţiile art.5 alin.l lit. f din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit cărora “Pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice – poliţie şi alte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor”, nu se poate trage altă concluzie decât că Legea nr. 188/1999 se aplică în integralitatea ei şi acestei categorii de funcţionari publici, care sunt poliţiştii.

Astfel, aceştia beneficiază de sporul de vechime în muncă, reglementat de dispoziţiile art.29 (1) lit. b) din Legea nr.188/1999, cuantumul acestuia (între 5% şi 25 %), calculat la salariul de bază corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru (între 3 ani şi peste 20 de ani), fiind reglementat de dispoziţiile art.14 alin.l din OUG nr.92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, iar conform alin.2 pentru acordarea sporului de vechime se va lua în considerare integral şi perioadele lucrate anterior, în alte domenii de activitate, decât cele bugetare.

Deşi art.44 din O.U.G nr.92/2004 suspendă la data intrării sale în vigoare a aplicabilităţii dispoziţiilor art.29 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, instanţa constată că dreptul privind sporul de vechime în muncă nu a fost afectat, acest drept a existat şi există, întrucât el nu a fost abrogat de legiuitor, iar garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituţional al garantării realizării drepturilor legal acordate.

Deoarece sporul de vechime nu a fost abrogat, titularii acestuia au vocaţie de a beneficia în concret de acest drept patrimonial, căci altfel acest drept devine o formă fără fond, un drept a cărui existenţă, deşi recunoscută, este vidat de însăşi substanţa lui şi devine astfel lipsit de orice valoare pentru cel în favoarea căruia a fost prevăzut, în speţă, funcţionarul public.

Potrivit art. 1 din Legea 360/2002 poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special care are dreptul, potrivit art. 28 alin. 1 lit. a la un salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, premii şi prime ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege.

Potrivit art. 78 alin. 2 din Legea 360/2002 până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea poliţiştilor acestora le sunt aplicabile dispoziţiilor legale referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice. Această categorie de personal este salarizată prin Legea 138/1999 iar la 01 aprilie 2004 a intrat în vigoare dispoziţiile O.G. 38/2003.

Interpretând sistematic dispoziţiile art. 28 alin. 1 lit. a şi 78 al. 2 din Legea 360/2002 rezultă că în materia salarizării poliţiştilor le sunt aplicabile dispoziţiile Legii 138/1999 până la 01 aprilie 2004 iar de la această dată fiind aplicabile dispoziţiile O.G. 38/2003.

Pe de altă parte, potrivit art. 78 alin. 1 din Legea 360/2002 acest act normativ se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcţionarului public, în situaţia în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislaţia specifică poliţistului.

Cum în domeniul salarizării poliţiştilor sunt consacrate reglementări exprese în legislaţia specifică poliţiştilor – art. 28 din Legea 360/2002, O.G. 38/2003 – în acest domeniu sunt inaplicabile normele de drept comun cuprinse în Legea 188/1991 şi a altor acte normative aplicabile funcţionarilor publici, inclusiv cele referitoare la sporul de vechime reglementat de aceste dispoziţii legale.

Nu poate fi reţinută nici incidenţa în acest domeniu dispoziţiilor art. 2 alin 1 şi 3 din O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Astfel, sub un prim aspect, tratamentul diferenţiat al unor categorii de personal nu constituie discriminare dacă aceştia nu se află în situaţii identice. în cauză reclamanţii nu se află în situaţii identice, poliţiştii având un statut special, cu drepturi şi obligaţii specifice statului consacrat prin lege. Egalitatea între cetăţeni presupune un tratament egal în situaţii egale, situaţiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit, egalitatea neputând fi asimilată uniformizării.

Pe de altă parte, sporul de vechime solicitat de reclamanţi se referă la o recunoaştere – din punct de vedere salarial – a întregii activităţi pe  care aceştia  au desfăşurat-o, oricare ar fi fost pentru vechimea în muncă, ce se acordă în procent de până la 25% din salariul de bază în funcţie de tranşele de vechime în muncă, menţionate anterior.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (M.I.R.A) şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean (I.P.J) Bacău.

Pârâta Ministerul Internelor şi Reformei Administrative prin recurs arată că salarizarea poliţiştilor este reglementată prin Legea 360/2002 şi O.G. 38/2003 şi nu prin alte acte normative.

Că nici unul din cele două legi nu consacră dreptul la sporul de vechime, iar dreptul comun este aplicabil poliţiştilor doar în domeniile care nu sunt reglementate de legislaţia specifică poliţistului.

Se susţine că neacordarea sporului de vechime nu este echivalentă cu nereglementarea acestuia şi greşit instanţa de fond a aplicat în această materie Legea 188/1999, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile O.G. 137/2000, legea neputând fi un criteriu de discriminare, poliţiştii nu se află în situaţii identice cu funcţionarii publici, în acest sens fiind şi Decizia 697/2005 a Curţii Constituţionale.

Pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău prin motivele de recurs arată că poliţistul are un statut special reglementat prin Legea 360/2002 iar Legea 188/1999 se aplică doar în domeniile pe care Legea 360/2002 nu le reglementează.

Că salarizarea este prevăzută prin lege specială, respectiv Legea 138/1999 iar de la 01 ianuarie 2004 O.G. 38/2003 ceea ce exclude aplicarea dispoziţiilor privind salarizarea din Legea 188/1999. Că O.G. 38/2003 prevede, pentru timpul în care a servit în calitate de poliţist, că aceste gradaţii sunt acordate şi în raport de vechimea în muncă de la instituţiile din care au venit, conform art. 9 al. 1 şi 2 din O.G. 38/2003. Că aceste gradaţii sunt acordate în raport de vechimea în muncă şi nu se confundă cu sporul de fidelitate ce se acordă conform art. 6 din O.G. 38/2003 şi Ordinul 132/2004, că gradaţiile nu pot fi confundate cu treptele de salarizare ce se acordă funcţionarilor publici aceasta pentru poliţişti realizându-se conform art. 3 din O.G. 38/2003.

Se arată că nu există două categorii de personal ci doar că potrivit art. 9 al. 2 din O.G. 38/2003, la încadrarea sau reîncadrarea în poliţie se acordă gradaţiile în funcţie de vechimea în muncă.

Prin decizia 758/07.11.2008 s-a admis recursul, s-a modificat în tot sentinţa recurată şi s-a respins acţiunea ca nefondată, instanţa de recurs reţinând următoarele: locul de muncă al acestora. Sporul de vechime se acordă de regulă în cote procentuale din salariul de bază pe tranşe de vechime.

Cu toate că legislaţia care reglementează salarizarea poliţistului nu consacră expres acordarea unui spor de vechime în raport de vechimea în muncă, aceasta realizează o valorificare implicită a vechimii în muncă a poliţistului, oricare ar fi fost locul sau domeniul în care îşi desfăşoară activitate.

Astfel, potrivit art. 9 alin. 1 în raport cu timpul servit în calitate de poliţist şi în funcţie de rezultatele obţinute, poliţiştii au dreptul la 1 – 7 gradaţii, care se acordă din 3 în 3 ani. Gradaţiile obţinute de poliţişti până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe se menţin şi după această dată, iar potrivit art. 9 alin. 2 din O.G. 38/2003 persoanele nou încadrate în funcţia de poliţişti sau reîncadrate beneficiază de gradaţii în raport cu vechimea în muncă legal.

Aşadar alin. 1 stabileşte gradaţia în raport cu timpul cât a servit ca poliţist iar alin.2 stabileşte gradaţia în raport cu vechimea în muncă legal stabilită. Prin cele două alineate ale art. 9 din O.G. 38/2003 legiuitorul consacră un algoritm prin care se asigură poliţiştilor o compensaţie similară sporului de vechime, pentru întreaga vechime în muncă legal stabilită.

În acest context prin cerere reclamanţii tind să obţină, pentru aceeaşi vechime în muncă, atât gradaţiile prevăzute de art. 9 alin. 1 sau după caz, 2 cât şi sporul de vechime reglementat de Legea 188/1999, ceea ce este contrar legii, astfel că nici sub acest aspect nu s-ar putea reţine existenţa unei discriminări.