Funcţionarii publici cu statut special care se încadrează în categoria poliţiştilor, au dreptul să primească primă de concediu începând cu 1 ianuarie 2004.
Pentru perioada anterioară acestei date, sunt aplicabile, în materia salarizării poliţiştilor prevederile din Legea 138/1999.
Prin sentinţa nr.1584/9.10.2008, Tribunalul Mehedinţi a admis acţiunea formulată de reclamantul D. I. împotriva pârâţilor Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie de Frontieră Mehedinţi. Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului prima de vacanţă aferentă anilor 2002-2003, în sumă actualizată cu indicele ratei inflaţiei, calculată de la data naşterii dreptului şi până la inclusiv data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamantul, la plecarea în concediu de odihnă, avea dreptul să primească în baza art.37 alin.2 din OG nr.38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
A mai avut în vedere instanţa de fond că prima de concediu aferentă anilor 2002-2003 nu s-a acordat reclamantului de către pârâţi, invocându-se că acest drept nu a existat în anii 2002-2003, ci începând cu anul 2004 când a intrat în vigoare OG 38/2003.
S-a apreciat că exerciţiul dreptului de a încasa prima de concediu prevăzută de art.37 alin.2 din OG 38/2003 nu a existat pe perioada pentru care
s-a solicitat acest drept şi este şi în prezent suspendat, dar această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exerciţiul lui.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii IJPF Mehedinţi şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În motivele de recurs pârâţii au arătat că salarizarea poliţiştilor este reglementată de OG 38/2003, că prin acest act normativ a fost introdus dreptul poliţiştilor la prima de concediu, anterior neexistând prevederi în acest sens.
În raport de împrejurarea că prima de concediu a fost reglementată prin OG 38/2003, s-a susţinut că anterior intrării în vigoare a acestei legi, respectiv pentru perioada 2002-2003, poliţiştii nu sunt în drept să primească prima de concediu.
Examinând actele cauzei, precum şi legislaţia aplicabilă, Curtea reţine următoarele:
Reclamantul are calitatea de poliţist în cadrul IJPF Mehedinţi, iar prin acţiune a solicitat acordarea primei de concediu de odihnă începând cu 24 august 2002, cerere întemeiată pe prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
A precizat reclamantul în acţiune că prin legea 360/2002 privind statutul poliţistului au fost reglementate drepturile poliţiştilor şi că acelaşi act normativ prevedea în art.78 alin.1 că dispoziţiile acestuia se completează cu prevederile Legii 188/1999, situaţie în care în baza art.35 alin.2 din această lege poliţiştii au dreptul la prima de concediu.
De asemenea, în acţiune s-a arătat că până la intrarea în vigoare a OG 38/2003 sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999 şi că în caz contrar s-ar ajunge la o îngrădire a exercitării dreptului.
Recursul declarat de pârâţi este fondat, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Salarizarea poliţiştilor a fost reglementată expres şi unitar prin OG 38/2003, act normativ care a intrat în vigoare, conform art.60, la 01 ianuarie 2004.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, la plecarea în concediu , poliţistul are dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Din analiza prevederilor art.60 şi art.37 alin.2 din OG 38/2003, Curtea constată că funcţionarii publici cu statut special, care se încadrează în categoria poliţiştilor, au dreptul să primească primă de concediu începând cu 1 ianuarie 2004.
Pentru perioada anterioară acestei date, sunt aplicabile în materia salarizării poliţiştilor prevederile din Legea 138/1999.
Instanţa de fond, examinând cererea reclamanţilor, a apreciat că sunt fondate susţinerile acestora privind aplicabilitatea prevederilor art.35 din Legea 188/1999 privind statutul funcţionarului public.
Aprecierea s-a întemeiat pe dispoziţiile art.78 alin.1, care reglementează completarea Legii 360/2002 cu prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi a altor acte normative aplicabile funcţionarului public, în situaţia în care domeniile respective nu sunt reglementate în situaţia specifică poliţistului.
S-a omis însă a se observa reglementarea cuprinsă în alin.2 al aceluiaşi art.78 din Legea 360/2002, reglementare care conţine norma tranzitorie în materia salarizării poliţiştilor.
Astfel, textul respectiv dispune că, până la intrarea în vigoare a Legii privind salarizarea poliţiştilor, acestora le sunt aplicabile dispoziţiile legale referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
Faţă de modul în care este redactat textul citat şi de conţinutul acestuia, se constată că în materia salarizării poliţiştilor nu sunt aplicabile prevederile Legii 188/1999, ci acelea conţinute în Legea 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.
Legea 138/1999, aplicabilă de la data intrării în vigoare a statutului poliţistului, respectiv Legea 360/2002, şi până la 01.01.2004, când a intrat în vigoare art.37 alin.2 din OG 38/2003, nu a prevăzut acordarea primei de concediu pentru personalul care intra sub incidenţa acestei legi.
Având în vedere analiza prevederilor legale aplicabile în materia salarizării poliţiştilor, Curtea constată că instanţa de fond a acordat drepturi nereglementate, că s-a substituit legiuitorului, deoarece în perioada de până la 01.01.2004 poliţiştii nu au avut prevăzut în lege dreptul la prima de concediu.
Referirea din cuprinsul hotărârii la suspendarea prevederilor art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind acordarea primei de concediu de odihnă,este complet lipsită de relevanţă în cauză, deoarece în anii 2002-2003 acest text nu era în vigoare şi deci nu putea fi suspendat, suspendarea poate să vizeze numai o normă legală existentă, producătoare de efecte juridice, şi nu ceea ce nu există.
Suspendarea a intervenit ulterior anului 2004, prin legi speciale, însă obiectul pretenţiilor îl constituie prima de concediu pentru anii 2002 şi 2003, perioadă în care textul art.37 nu avea aplicabilitate, pentru motivul că, pe de o parte, în anul 2002 legea nici nu a fost adoptată, iar după data adoptării – ianuarie 2003, chiar în cuprinsul ordonanţei, în art.60, s-a indicat data de intrare în vigoare a acesteia, respectiv data de 01 ianuarie 2004.
Curtea arată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999 , deoarece în materia salarizării poliţiştilor, în baza art.78 alin.2 din Legea 360/2002, erau aplicabile dispoziţiile referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, drepturi reglementate prin Legea 138/1999.
Având în vedere considerentele prezentei hotărâri, Curtea apreciază că motivele de recurs formulate de pârâţi sunt întemeiate, aşa încât, în baza art.312 Cod pr.civilă, recursurile vor fi admise, se va modifica sentinţa primei instanţe, se va respinge acţiunea.
1
