Legea nr. 330/2009: art. 25;
Legea nr. 285/2010: art. 8;
Deciziile C.C.R. nr. 115/ 2012 şi nr. 257/2012 .
Interpretarea art. 8 din Legea nr. 285/2010 se face în sensul că majorările salariale stabilite pentru anul 2011, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din acest act normativ, includ şi premiul anual, neputând fi primită interpretarea apelanţilor, în sensul că la majorarea cu procentul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 285/2010 se adaugă şi majorarea corespunzătoare premiului anual, care ar fi de 8,33% (100% împărţit la 12 luni).
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 761 din 23.06.2015 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 424/102/2015 s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii A.M.S., ş.a., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Neamţ şi Curtea de Apel Bacău ca prescrisă, pentru pretenţiile aferente perioadei 1.01.2011 – 17.02.2012 şi ca nefondată pentru celelalte pretenţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamanţilor a fost depusă la data de 17.02.2015, astfel încât pretenţiile aferente perioadei 01.01.2011 – 17.02.2012 au fost formulate cu depăşirea termenul de 3 ani, admiţând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în temeiul art. 171 alin. 1 din Codul muncii.
Pe fond, Tribunalul a reţinut că reclamanţii au fost încadraţi în muncă în perioada în litigiu la pârâtul Tribunalul Neamţ şi că pârâţii nu au plătit premiul anual, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009, invocând prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010.
Instanţa de fond a constatat că prin Deciziile nr. 115/9 februarie 2012 şi nr. 257/20 martie 2012 ale Curţii Constituţionale s-au respins excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010.
De asemenea, prima instanţă a făcut o analiză a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 şi din perspectiva prevederilor art. 1 din Protocol adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului coroborat cu art. 14 din aceasta, pentru a verifica dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare Convenţiei.
În acest sens, Tribunalul a constatat că drepturile salariale constând în premiul anual pe 2010 sunt „bunuri” existente, stabilite expres prin acte normative interne, care garantează plata lor integrală (art. 25 din Legea nr. 330/2009, art. 160, art.161, art. 166 alin. 1 şi art. 170-171 din Codul muncii). Beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut expres de lege. Acest bun existent a fost supus unei ingerinţe (constând în refuzul efectuării plăţii, prin 8 din Legea nr. 285/2010) din partea statului, începând cu luna ianuarie 2011. Drepturile salariale reclamate sunt existente, au o bază suficientă în dreptul naţional, iar reclamanţii au îndeplinit şi respectat în întreaga perioadă condiţiile acordării acestor drepturi salariale neabrogate şi nesuspendate.
Tribunalul a mai reţinut că ingerinţa constatată nu este discreţionară şi contrară art.1 din Protocolul nr.1, deoarece a fost aplicată, în virtutea unei dispoziţii legale, iar dreptul la premiul anual a fost menţinut şi după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Prin urmare, s-a constatat că premiul anual aferent anului 2010, reglementat iniţial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr. 285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări, astfel încât nu a existat o violare a dispoziţiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie.
De asemenea, s-a subliniat şi faptul că nu au fost încălcate nici prevederile Directivei 2000/78/CE, reclamanţii nefiind discriminaţi faţă de nicio altă categorie socio-profesională, dreptul la plata distinctă a premiului anual nefiind menţinută în sistemul bugetar naţional.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii, solicitând anularea sentinţei şi judecarea pe fond a cauzei, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea căii de atac reclamanţii au arătat că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, întrucât din considerentele hotărârii rezultă că instanţa a analizat şi soluţionat o cerere de acordare a premiului anual pe 2010 sub forma unui salariu scadent în prima lună a anului următor, solicitare ce nu a format obiectul cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanţii au solicitat acordarea diferenţelor la salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar.
În acest sens, apelanţii au precizat că majorarea salarială rezultată din includerea în salariul lunar a premiului anual prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009, majorare ce a fost prevăzută de art. 8 din Legea nr. 285/2010, ar fi trebuit să se reflecte sub forma unui procent de 8,33%, care ar fi trebuit să se adauge la drepturile salariale cuvenite apelanţilor, însă aceasta în concret nu s-a acordat.
Apelanţii au mai arătat că temeinicia solicitării acordării acestei majorări salariale se regăseşte în Decizia nr. 21/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi că Procurorul General al României a emis un ordin, prin care a dispus pentru procurorii din cadrul Parchetului General şi din structurile centrale şi teritoriale ale DIICOT şi DNA acordarea unei majorări la salariul lunar sub forma unui procent de 8,33% din premiul anual prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2010, începând cu luna mai 2015.
În drept, apelanţii au invocat dispoziţiile art. 466, art. 470, art. 476 – 480 din C. pr. civ..
În dovedire, apelanţii au depus la dosarul cauzei Adeverinţa nr. 3199/21A din 13.08.2015 emisă de Tribunalul Neamţ (fila 4).
Intimata Curtea de Apel Bacău a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că hotărârea atacată este legală şi temeinică din perspectiva Deciziei nr. 21/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii.
Intimatul Ministerul justiţiei a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, subliniind că atât Curtea Constituţională cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au pronunţat asupra problemei de drept invocate în cauză, aceste hotărâri fiind obligatorii.
Totodată, în urma solicitării instanţei, Tribunalul Neamţ a depus la dosarul cauzei macheta de calcul a salariului unui judecător, în care se detaliază modalitatea de stabilire a drepturilor salariale (fila 49).
Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:
Criticile apelanţilor referitoare la necercetarea fondului de către prima instanţă sunt neîntemeiate. Astfel, nu pot fi primite argumentele potrivit cărora instanţa de fond ar fi analizat cererea acestora din perspectiva acordării premiului anual pe 2010 sub forma unui salariu scadent în prima lună a anului următor, Tribunalul reţinând în considerentele hotărârii faptul că premiul anual a fost inclus în majorările salariale acordate începând cu ianuarie 2011. Faptul că a făcut trimitere şi la imposibilitatea acordării premiului anual în forma suspusă vechii reglementări, nu este de natură a conduce la concluzia că instanţa ar fi analizat cererea reclamanţilor dintr-o altă perspectivă decât cea invocată.
Prin urmare, nu se impune anularea hotărârii atacate.
Referitor la celelalte motive de apel, Curtea a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, iar pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat. Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfăşurat activităţi profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcţie pentru fapte imputabile lor. Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010, (în vigoare începând cu 01 ianuarie 2011).
Art. 8 din Legea nr.285/2010 dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010, în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi incluse în creşterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispoziţiile legii. Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, abrogând prevederile Legii nr. 330/2009.
Prin urmare, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, şi anume eşalonat şi succesiv, respectiv prin creşterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/ soldei/ indemnizaţiei de bază.
Asupra interpretării dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Deciziile nr. 115 din 09 februarie 2012 şi nr. 257 din 20 martie 2012, Curtea exercitând controlul de constituţionalitate al acestui articol, prin prisma dispoziţiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului la salariu, a dreptului de proprietate privată, incidenţa dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi ale dreptului Uniunii Europene.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit prin Decizia nr. 21/2013 pronunţată în recurs în interesul legii că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.
Astfel, Curtea a constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei, în condiţiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Prin urmare, din deciziile menţionate anterior, caracterul obligatoriu al acestora extinzându-se şi asupra considerentelor, rezultă că interpretarea art. 8 din Legea nr. 285/2010 se face în sensul că majorările salariale stabilite pentru anul 2011, astfel cum sunt prevăzute la art. 1 din acest act normativ, includ şi premiul anual, neputând fi primită interpretarea apelanţilor, în sensul că la majorarea cu procentul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 285/2010 se adaugă şi majorarea corespunzătoare premiului anual, care ar fi de 8,33% (100% împărţit la 12 luni).
Aşa cum rezultă din macheta privind modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale unui judecător, depusă la dosar de intimatul Tribunalul Neamţ, începând cu 01.01.2011, s-a aplicat majorarea de 15% prevăzută la art. 1 din Legea nr. 285/2010 (fila 49), astfel încât instanţa a constatat că, în concret, majorările salariale stabilite pentru anul 2011 au fost acordate reclamanţilor apelanţi.
Instanţa urmează a înlătura susţinerile acestora referitoare la faptul că s-ar fi emis în cursul anului 2015 un ordin de către Procurorul General al României, prin care ar fi dispus pentru procurorii din cadrul Parchetului General şi din structurile centrale şi teritoriale ale DIICOT şi DNA acordarea unei majorări la salariul lunar sub forma unui procent de 8,33% din premiul anual prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2010 începând cu luna mai 2015, întrucât, deşi prin adresa din data de 13 noiembrie 2015 (fila 53) instanţa a solicitat apelanţilor în mod expres să depună la dosar acest înscris, nu s-a făcut dovada acestor susţineri în cauză. De altfel, dacă ar fi existat un astfel de ordin, emis în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 285/2010, ar fi fost emis imediat după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, iar nu în anul 2015, cu aplicare din luna mai a acestui an.
Faţă de considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 din C. pr. civ., Curtea o va păstra, urmând a respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
