Recurs Ministerul Administraţiei şi Internelor. Spor de fidelitate. Respingere.
Art.399 Cod procedură civilă.
Potrivit dispoziţiilor art.399 Cod procedură civilă, contestaţia la executare, având ca obiect lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu, poate fi formulată doar dacă nu s-a utilizat procedura prev. de art.281 ind.1 C.pr.civ.
La art.399 Cod procedură civilă se prevede faptul că, contestaţia la executare poate fi formulată de către cei „interesaţi sau vătămaţi prin executare”. Calitatea de debitor a recurentului şi obligaţia acestuia de a plăti sumele cuprinse în titlul executoriu nu se subscrie noţiunii de „vătămare” la care face referire prevederea din art.399 C.pr.civ., ci, dimpotrivă, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, lipsa fondurilor suficiente a vătămat interesele creditorilor reclamanţi şi nicidecum a debitorului recurent pârât.
Prin sentinţa civilă nr.1672 din 7 octombrie 2009, Tribunalul Harghita a respins contestaţia la executare formulată de M.A.I., prin D.J. Bucureşti, având ca obiect lămurirea aplicării titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.685/23.04.2008 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.3665/96/2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.685 din 23 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 3665/96/2007, rămasă irevocabilă, instanţa a obligat pârâţii M.I.R.A. – prin D.G.J., I.P.J. Harghita, M.E.F. prin D.G.F.P. Harghita, să plătească membrilor sindicatului reclamant drepturile salariale reprezentând sporul de fidelitate aferent perioadei 15.11.2004-15.11.2007, precum şi pentru viitor. Totodată, instanţa a obligat pârâţii să plătească membrilor sindicatului reclamant drepturile salariale reprezentând prima de vacanţă aferentă perioadei 15.11.2004-15.11.2007, precum şi dobânda legală aferentă sumelor datorate.
Deşi prevederile dispozitivului sentinţei menţionate sunt destul de clare, M.A.I. prin D.J. a formulat o cerere invocând necesitatea lămuririi de către instanţă a aplicării titlului executoriu, în sensul stabilirii unei modalităţi de calcul a drepturilor acordate şi a precizării bazei de calcul aplicabile.
În acest context s-a precizat că anterior, la data de 17.09.2008, pârâtul I.P.J. Harghita a solicitat, sub acelaşi aspect, lămurirea înţelesului şi aplicarea dispozitivului sentinţei civile nr.685/23.04.2008, cerere respinsă de instanţă.
S-a mai reţinut că dispoziţiile art.399 C.pr.civ. prevăd că „împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare; de asemenea, dacă s-a utilizat procedura prevăzută de art.281/1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege”.
Din documentele aflate la filele 63-65 din dosarul nr. 714/96/2009 rezultă că pârâţii au achitat, pe seama membrilor sindicatului reclamant drepturile solicitate şi acordate prin Sentinţa civilă nr.685/23.04.2008.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul a reţinut că nu se poate pune problema vătămării pârâţilor prin acte de executare, care să justifice promovarea unei contestaţii la executare precum şi faptul că nu este întemeiată o cerere de lămurire cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, în contextul în care pârâţii au achitat drepturile solicitate de sindicatul reclamant.
Faţă de cele de mai sus, tribunalul s-a pronunţat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul M.A.I., solicitând admiterea căii de atac astfel cum a fost formulată.
În drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. şi art.304 ind.1 C.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că se află în imposibilitatea de a executa dispoziţiile stabilite în sarcina sa prin Sentinţa civilă 685 din 23.04.2008 pronunţată de Tribunalul Harghita.
În acest sens s-a arătat că în cadrul M.A.I. îşi desfăşoară activitatea mai multe categorii de personal salarizate în baza unor acte normative diferite. Din această perspectivă drepturile acordate intimaţilor reclamanţi, nefiind prevăzute expres de lege, ci acordate prin hotărârea judecătorească nu pot fi calculate.
Nu în ultimul rând, s-a arătat că pentru angajaţii I.P.J. detaşaţi să îndeplinească funcţii la serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor salarizarea este efectuată de I.N.E.P., unitate care nu a fost parte în proces.
În aceste condiţii în opinia recurentului rezultă fără dubiu că M.A.I. şi I.N.E.P. nu pot executa dispoziţiile stabilite prin titlu executoriu motivat de faptul că inexistenţa unui temei legal care să statueze dreptul personalului civil contractual la prima de concediu şi sporul de fidelitate (drepturi prevăzute prin legislaţia specială numai pentru poliţişti) determină imposibilitatea faptică de calcul a acestor drepturi, baza de calcul a acestora, respectiv salariul de bază, fiind în mod evident stabilit diferit pentru personalul civil contractual faţă de poliţişti.
Recurentul a mai arătat că este eronată susţinerea instanţei potrivit căreia drepturile au fost calculate şi plătite cu referire expresă la personalul contractual detaşat în cadrul serviciilor publice comunitare de evidenţa populaţiei de pe raza judeţului Harghita, personal faţă de care drepturile stabilite prin titlu executoriu nu au fost calculate şi nici plătite.
Intimaţii reclamanţi nu au formulat întâmpinare.
Recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita la data de 21 aprilie 2009 contestatorul M.A.I., invocând în esenţă aceleaşi considerente, şi-a întemeiat în drept cererea pe dispoziţiile art.399 alin.1, 400 alin.2 teza I, 401 alin.1 ind.1 şi 404 alin.1 C.pr.civ.
Instanţa de recurs constată că atât din cuprinsul cererii introductive cât şi din cuprinsul memoriului de recurs, recurentul pârât nu urmăreşte altceva decât lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii judecătoreşti devenită titlu executoriu.
Potrivit disp. art.399 C.pr.civ., contestaţia la executare, având ca obiect lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu, poate fi formulată doar dacă nu s-a utilizat procedura prev. de art.281 ind.1 C.pr.civ.
Potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, fila 136 dosar nr. 3665/96/2007, procedura instituită de art.281 ind.1 C.pr.civ., a fost urmată de pârâţi, mai exact de pârâtul I.P.J. Harghita.
În aceste condiţii contestaţia la executare nu poate fi primită astfel că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Susţinerile recurentului potrivit cărora instanţa de fond ar fi reţinut eronat plata sumelor cuprinse în titlu executoriu vor fi înlăturate întrucât prin actele aflate la filele 64,65,66, dosar nr. 714/96/2009, depuse de însăşi contestator, rezultă că pentru angajaţii I.P.J. Harghita reclamanţi în dosarul nr. 3665/96/2007, au fost achitate atât drepturile salariale reprezentând prima de concediu cât şi sporul de fidelitate iar pentru angajaţii reclamanţi în acelaşi dosar, detaşaţi să îndeplinească funcţii la serviciile publice comunitare de evidenţe a persoanelor pe raza judeţului Harghita, au fost plătite din drepturile acordate numai sporul de fidelitate aferent perioadei 01.04. – 30.06.2009. Această plată parţială a fost justificată de fondurile bugetare insuficiente.
Potrivit disp. art.399 C.pr.civ., contestaţia la executare poate fi formulată de către cei „interesaţi sau vătămaţi prin executare”. Calitatea de debitor a recurentului şi obligaţia acestuia de a plăti sumele cuprinse în titlul executoriu nu se subscrie noţiunii de „vătămare” la care face referire prevederea din art.399 C.pr.civ., ci, dimpotrivă, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar, lipsa fondurilor suficiente a vătămat interesele creditorilor reclamanţi şi nicidecum a debitorului recurent pârât.
Având în vedere cele de mai sus instanţa va respinge ca nefondat recursul declarat reţinând ca legală şi temeinică hotărârea pronunţată de instanţa de fond.
