art. 1; art. 2, al. 1, Legea nr. 124/2014
Prin art. 2 alin. 1 din Legea nr. 124/2014 s-a prevăzut că se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control a unor prejudicii.
Raportat la prevederile legale sus-menţionate se constată că pârâtul se încadrează în categoria de personal prevăzută la art. 1 din Legea nr. 124/2014, iar acţiunea introductivă a fost promovată împotriva lui pentru recuperarea prejudiciului constatat în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi.
Raportat la prevederile legale sus-menţionate se constată că pârâtul se încadrează în categoria de personal prevăzută la art. 1 din Legea nr. 124/2014, iar acţiunea introductivă a fost promovată împotriva lui pentru recuperarea prejudiciului constatat în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi.
Prin Sentinţa civilă nr.1632 din 13 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1108/102/2013, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta Comuna Sântana de Mureș în contradictoriu cu pârâtul F. B., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 12.796 lei, reprezentând sume acordate pentru asigurarea mesei calde şi a unei ţinute decente de lucru în perioada ianuarie 2011-iunie 2012 şi a sumei de 3.906 lei, reprezentând sporul de dispozitiv acordat în perioada ianuarie 2010-iunie 2012.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în baza contractului colectiv de muncă 9736/6.12.2010 reclamanta a achitat pârâtului suma de 12.796 lei, reprezentând sume acordate pentru asigurarea unei mese calde şi pentru asigurarea unei ţinute decente de lucru în perioada ianuarie 2011-iunie 2012. Aceluiaşi pârât i s-a achitat suma de 2.203 lei, reprezentând spor de dispozitiv acordat in perioada ianuarie 2010-iunie 2012.
S-a mai reţinut că prin decizia nr. 1309/2012, emisă de Directorul Camerei de Conturi a Judeţului Mureş s-a dispus suspendarea plăţii acestor drepturi şi stabilirea şi recuperarea prejudiciului. Împotriva acestei decizii s-a formulat contestaţie, care a fost respinsă în privinţa drepturilor indicate în acţiune prin sentinţa civilă nr. 2938/10.07.2013 a Tribunalului Mureş, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.
Faţă de acţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză, prima instanţă a constatat că în speţă este aplicabil art. 2 alin. 1 din Legea 124/2014, prin care legiuitorul a dispus exonerarea de la plată în privinţa obligaţiei stabilite în sarcina pârâtului prin decizia sus-indicată şi ca atare, constatând stins dreptul afirmat de reclamant ca urmare a adoptării actului normativ menţionat, Tribunalul a respins acţiunea dedusă judecăţii ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta Comuna Sântana de Mureş, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive şi obligarea intimatei la restituirea sumelor de 12.796 lei, reprezentând sume acordate pentru asigurarea unei mese calde şi pentru asigurarea unei ţinute decente de lucru în perioada ianuarie 2010 – iunie 2012, şi de 3.906 lei, reprezentând sporul de dispozitiv acordat în perioada ianuarie 2010 – iunie 2012.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că sumele de care a beneficiat pârâtul cu titlu de indemnizaţie de hrană şi pentru asigurarea unei ţinute decente i-au fost acordate acestuia în baza Contractului colectiv de muncă, la data încheierii acestui contract neexistând prevederi legale care să interzică cuprinderea în contractul respectiv a unor astfel de clauze.
În ceea ce priveşte indemnizaţia de dispozitiv, aceasta a fost acordată în baza unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, pârâta susţinând că din moment ce acordarea acestui drept a fost stabilită şi după pronunţarea hotărârii, a devenit astfel un drept câştigat, însă organul de control nu a ţinut cont de acest aspect.
Având în vedere că prin decizia nr. 1309/2012, emisă de Directorul Camerei de Conturi a Judeţului Mureş s-a reţinut că sumele menţionate mai sus au fost acordate nelegal şi s-a dispus recuperarea prejudiciului, iar contestaţia formulată împotriva deciziei în discuţie a fost respinsă, reclamanta a arătat că l-a notificat pe pârât să restituie sumele de care a beneficiat şi întrucât acesta a refuzat achitarea lor, reclamanta a fost obligată să îl acţioneze în judecată.
Reclamanta a mai susţinut că, în opinia ei, în speţă nu au aplicabilitate prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 124/2014.
Pârâtul F. B. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică.
Examinând apelul dedus judecăţii şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 1309/09.08.2012, emisă de Camera de Conturi a Judeţului Mureş, în urma acţiunii cu tema „Audit financiar asupra conturilor anuale de execuţie şi a bilanţurilor contabile la unităţi administrativ-teritoriale comune” pentru exerciţiul financiar 2011 la Unitatea Administrativ – Teritorială Comuna Sântana de Mureş s-a constatat că începând cu data de 01.01.2010 au fost majorate salariile de bază brute individuale ale personalului din aparatul propriu, prin includerea unor sume, care potrivit legii, nu fac parte din salariul de bază, reprezentând indemnizaţia de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază, plăţile efectuate fiind nelegale.
Totodată s-a constatat că în perioada ianuarie 2011 – iunie 2012 au fost achitate funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul unităţii administrativ-teritoriale sume necuvenite, prevăzute fără temei legal în contractul colectiv de muncă nr. 9739/06.12.2010, reprezentând contravaloarea unei mese calde zilnice pentru fiecare salariat şi pentru asigurarea unei ţinute decente.
Prin decizia menţionată s-a decis suspendarea plăţii din bugetul local a drepturilor băneşti la care s-a făcut referire mai sus şi s-a stabilit în sarcina Primarului Comunei Sântana de Mureş obligaţia de a lua măsuri pentru recuperarea prejudiciului cauzat bugetului local prin efectuarea de cheltuieli reprezentând drepturi acordate salariaţilor fără temei legal.
Decizia sus-menţionată a fost contestată, însă în privinţa drepturilor sus-menţionate contestaţia a fost respinsă, fiind pronunţată în acest sens sentinţa nr. 2938/10.07.2013 a Tribunalului Mureş, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 7061/102/2012.
În aceste condiţii a fost promovată acţiunea introductivă pentru obligarea pârâtului la plata sumelor cu privire la care s-a constatat că au fost plătite fără temei legal.
După promovarea acţiunii introductive, a intrat în vigoare Legea nr. 124/2014, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, iar prin art. 1 lit. a din legea menţionată s-a prevăzut că această lege se aplică personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale judeţene şi locale, cu modificările şi completările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, OUG nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, prin art. 2 alin. 1 din Legea nr. 124/2014 s-a prevăzut că se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituţii cu atribuţii de control a unor prejudicii.
În consecinţă, în mod justificat a reţinut prima instanţă că prin prisma prevederilor legale sus-menţionate pârâtul este exonerat de la plata sumelor pretinse de reclamantă prin acţiunea introductivă. Susţinerile reclamantei în sensul că prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 124/2014 nu au aplicabilitate în speţă se apreciază a fi nefondate şi de altfel reclamanta nici nu şi-a argumentat aceste susţineri.
Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate, Curtea a reţinut că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmând a fi păstrată, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul dedus judecăţii.
