Prin acţiunea de dreptul muncii înregistrată la acest tribunal reclamantul Sindicatul Liber B. a chemat în judecată pe pârâţii B. A. Sibiu şi C. J. Sibiu solicitând obligarea pârâţilor la plata sumelor de bani restante până la data pronunţării hotărârii, indexate, majorate şi reactualizate reprezentând diferenţa dintre salariul la care erau îndreptăţiţi şi salariul primit.
Se solicită totodată obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Din motivarea acţiunii se reţine că membrii de sindicat sunt angajaţi ai pârâtei B. A. Sibiu, iar angajatorul în data de 10.08.2010 nu le-a plătit salariile cuvenite ci acestea au fost diminuate cu un procent de 25%, motiv pentru care se solicită a se constata că angajatorul a diminuat în mod unilateral valoarea salariilor la care aveau dreptul în baza contractelor individuale de muncă ca şi c/val. muncii prestate. În fine se arată că, în condiţiile art. 969 C.civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante iar obligaţia contractuală rezidă în sarcina fiecăruia dintre contractanţi, iar art. 41 C.muncii prevede în mod expres că numai prin acordul părţilor contractul individual de muncă poate fi modificat.
Totodată reclamanta arată că membrii de sindicat pe care-i reprezintă nu şi-au dat acordul pentru modificarea C.I.M. şi nici nu au semnat acte adiţionale pentru diminuarea salariilor, situaţie în care se solicită admiterea acţiunii întrucât prin măsura dispusă s-au încălcat şi prevederile art. 17 şi 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
În drept se invocă dispoziţiile Legii 53/2003 şi art. 242 C.pr.civ.
Conform dispoziţiilor art. 285 C.muncii acţiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
Ulterior reclamantul în numele şi pentru membrii de sindicat pe care îi reprezintă îşi precizează acţiunea în sensul că indică pentru fiecare angajat cuantumul sumei datorate de pârâţi ( precizare fila 21 dosar ).
Pârâta B.A. Sibiu solicită respingerea acţiunii ca fiind netemeinică şi nelegală întrucât diminuarea salariilor cu 25% începând cu luna iulie 2010 s-a făcut în baza Legii nr. 118/2010, iar această lege a fost supusă controlului constituţional iar prin Decizia nr. 872/2010 a Curţii Constituţionale această lege a fost declarată constituţională astfel că măsura diminuării salariilor a fost dispusă în concordanţă cu prevederile art. 53 din Constituţie.
Susţinerile reclamantei în ceea ce privesc prevederile Codului muncii ca fiind nerespectate de angajator, se arată în continuare, nu pot fi luate în considerare întrucât Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, este o lege specială având aplicabilitate imediată în raport cu Codul muncii ( întâmpinare fila 9 dosar ).
Pârâtul C. J. Sibiu invocă în principal excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât între C. J. Sibiu şi membrii de sindicat, reclamanţi în prezenta cauză, nu există un raport juridic de muncă, aceştia fiind angajaţii B. A. Sibiu, iar art. 3 din Legea 168/99 defineşte conflictul de muncă ca fiind conflictul dintre salariaţii şi unităţile la care sunt încadraţi.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acţiunii ca netemeinică întrucât diminuarea salariilor cu 25% s-a făcut în baza Legii 118/2010 lege declarată ca fiind constituţională prin Dec. nr. 872/2010 a Curţii Constituţionale iar angajatorul nu a făcut altceva decât să aplice legea ( întâmpinare f. 11-13 dosar ).
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a probelor administrate în cauză instanţa reţine următoarele:
Membrii de sindicat reprezentaţi de Sindicatul Liber B. din au calitate de personal contractual fiind angajaţii pârâtei B. A. Sibiu ( copii cărţi de muncă ).
Faţă de pretenţiile deduse judecăţii pârâtul C. J. Sibiu a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie ce va fi analizată cu prioritate în condiţiile art. 137 C.pr.civ.
Dat fiind faptul că reclamanţii sunt angajaţi ai pârâtei B. A. iar obiectul cauzei deduse judecăţii se circumscrie prevederilor Legii 168/99 şi a Codului muncii, excepţia invocată de C. J. Sibiu va fi admisă între părţi neexistând nici un raport contractual.
Pe fondul cauzei instanţa constată ca nefondate pretenţiile reclamanţilor pentru următoarele considerente:
Diminuarea salariilor reclamanţilor ca şi a tuturor angajaţilor din sistemul bugetar a fost dispusă urmare intrării în vigoare a Legii 118/2010, lege „ privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar ”.
Angajatorul în situaţia dată a diminuat salariile prin aplicarea dispoziţiilor acestei legi declarată ca fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale, astfel cum s-a reţinut prin Decizia nr. 872/2010 a Curţii Constituţionale. În atare situaţie nu poate fi reţinută nici o culpă în sarcina angajatorului şi nici nerespectarea prevederilor art. 41 C.muncii invocate de reclamanţi.
În prezenta cauză fiind aplicabile dispoziţiile Legii 118/2010 nu poate fi analizată modificarea unilaterală a contractelor individuale de muncă astfel cum s-a susţinut de reclamantă şi nici nerespectarea clauzelor contractuale.
Mai mult de atât, faţă de circumstanţele concrete de speţă, instanţa apreciază că aplicarea dispoziţiilor Legii 118/2010 nu produce efecte contrare Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, mai ales că jurisprudenţa CEDO în materie nu garantează dreptul de a continua să primeşti un salariu într-un anumit cuantum.
CEDO face distincţie esenţială între dreptul de a continua să primeşti în viitor un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul câştigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată ( cauza Selas c/a Croaţiei din mai 2010; Vilho Eskehinen c/a Finlandei din aprilie 2007 ş.a. )
În considerarea celor prezentate acţiunea astfel cum a fost formulată a fost respinsă faţă de pârâta B. A.Sibiu ca nefondată pretenţiile reclamanţilor fiind lipsite de orice suport legal, iar faţă de C. J. Sibiu, acţiunea a fost respinsă ca fiind promovată împotriva unei persoane juridice ce nu are calitate procesuală pasivă.
