Dosar nr.6401/120/2010
Asupra conflictului de munca de fata:
Prin cererea înregistrata pe rolul instantei sub nr. 6401/120/10.12.2010 reclamantul SLI, a chemat în judecata pe pârâtii ?coala GS, Consiliul Local G S, comuna G S prin primar, ISJ, MECTS, solicitand obligarea pârâtilor la calcularea indemniza?iei de concediu de odihna aferent anului scolar 2009-2010, în cuantum integral fara aplicarea diminuarii de 25% prevazuta de legea 118/2010, plata sumei reprezentând diferenta dintre indemnizatia astfel calculata si cea efectiv încasata pentru concediu de odihna aferent anului scolar 2009-2010, precum si obligarea pârâtilor comuna GS si Consiliul Local GS la asigurarea finantarii pentru plata sumelor mentionate.
În fapt, în mod nelegal indemnizatia de concediu aferent anului 2009-2010 s-a calculat si platit cu aplicarea diminuarii de 25% prevazuta de legea 118/2010 întrucât însasi prevederile art.1 din aceasta lege stabilesc ca se dispune diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale precum si alte drepturi în lei si valuta, stabilite conform legii cadru 330/2009.
Prin urmare doar sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale precum si alte drepturi în legi sau valuta prevazute de legea 330/2009 se reduc cu 25%, toate celelalte drepturi nesuferind aceasta reducere.
Aceste acte normative nu prevad reduceri în ceea ce priveste indemnizatiile de concediu sau cuantumul acestora (art.48, alin.2 din legea 330/2009).
Personalul didactic din învatamântul preuniversitar beneficiaza de concediu de odihna în temeiul legii 128/1997 al Codului Muncii si al Contractului colectiv de munca la nivelul ramurii.
Pârâtii au înteles sa ignore prevederile legale si contractuale enumerate si nu au respectat termenele de plata a indemnizatiei de concediu, cel de 10 zile negociat prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura si cel de 5 zile prevazut de Codul Muncii.
Ca urmare a nerespectarii termenului imperativ de plata a indemnizatiei de concediu si prin interpretarea gresita a legii pârâtii au diminuat cu 25% cuantumul indemnizatiei aplicând în mod nejustificat prevederile art.1 din legea 118/2010.
La data la care ar fi trebuit platita indemnizatia de concediu, legea 118/2010 nici macar nu exista din punct de vedere tehnic, ea fiind publicata în Monitorul Oficial abia la 30.06.2010, intrând în vigoare la 03.07.2010.
A mai aratat reclamantul ca sunt încalcate si disp. art.1 din protocolul 1 al CEDO.
În drept, art.112 Codul de Procedura Civila, art.283, alin.1, lit.c sin Codul Muncii, art.67 din legea 168/1999, art.28 din legea sindicatelor, art.103 din legea 128/1997m art.145 din legea 53/2003, art.29 din CCMR.
În dovedire solicita proba cu înscrisuri.
În dovedire solicita proba cu înscrisuri.
În dovedire solicita proba cu înscrisuri.
Pârâta MECTS a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive pentru ca între acesta si reclamanti nu exista un raport de munca, ministerul neavând calitatea de angajator asa cum este definitiva de art.10, 14 din legea 53/2003.
Pe fondul cauzei, pârâtul a aratat ca în conformitate cu art.1, alin.1 din legea 118/2010 cuantumul brut al salariului, soldelor/indemnizatiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale precum si alte drepturi în lei si valuta, stabilite conform legii cadru 330/2009, se diminueaza cu 25%. La art.139, alin.1 din legea 53/2003 este prevazut ca toti salariatii beneficiaza de concediu de odihna platit deci indemnizatia de concediu este un venit de natura salariala.
Prin urmare textul de lege se aplica si în privinta indemnizatiei de concediu întrucât si aceasta este o suma de natura salariala.
În drept, art.115-118 Codul de Procedura Civila, legea 53/2003, legea 118/2010.
Conform art.242 C.P.Civ.solicita judecarea cauzei în lipsa.
Pârâta ISJ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata pentru ca reclamantul nu a nominalizat persoanele fizice pe care le reprezinta în prezentul litigiu.
De asemenea, pârâta a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive pentru ca în conformitate cu art.7 din legea învatamântului unitatile de învatamânt au personalitate juridica.
Angajarea pe post se face de directorul unitatii de învatamânt pe baza de repartizare semnata de inspectorul scolar, astfel încât calitatea de angajator o are directorul unitatii scolare care este si ordonatorul tertiar de credite.
În ce priveste fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea actiunii pentru ca în temeiul art.1 din legea 118/2010 indemnizatiei de concediu i se aplica diminuarea de 25%.
Totodata la punctul 21 din Normele Metodologice privind concediu de odihna, se arata ca pe durata concediului de odihna cadrele didactice au dreptul la o indemnizatie calculata în raport de numarul zilelor de concediu înmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si a indemnizatiei pentru functia de conducere.
Legiuitorul prin legea 118/2010 a intentionat reducerea cu 25% a tuturor cheltuielilor aferente drepturilor de natura salariala rezultate, astfel încât în mod corect unitatile de învatamânt au aplicat prevederile legale în vigoare.
În drept, art.115 Codul de Procedura Civila, legea 118/2010, legea 128/1997, legea 53/2010, HG 250/1992, Ordinul MECTS 4925/2005, legea 84/1995, HG 538/2001, OG 32/2001, legea 354/2004.
Pârâtul Consiliul Local GS a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive pentru ca capacitate procesuala are doar unitatea administrativ teritoriala având în vedere disp. art.21 din legea 215/2001.
Pe fondul cauzei, conform art.1, alin.1 din legea 118/2010 cuantumul salariului, soldelor/indemnizatiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale precum si alte drepturi în lei si valuta, stabilite conform legii cadru 330/2009, se diminueaza cu 25%. La art.139, alin.1 din legea 53/2003 este prevazut ca toti salariatii beneficiaza de concediu de odihna platit deci indemnizatia de concediu este un venit de natura salariala.
Prin urmare textul de lege se aplica si în privinta indemnizatiei de concediu întrucât si aceasta este o suma de natura salariala. Mai precizeaza pârâta ca prevederile legii 118/2010 prin care a fost dispusa diminuarea cu 25% a cuantumului brut al indemnizatiilor de concediu de odihna nu au fost declarate neconstitutionale.
În ceea ce priveste solicitarea reclamantului a obligare la asigurarea finantarii pentru plata sumelor solicitate, pârâtul a aratat ca din moment ce din bugetul de stat nu le-au fost alocate sumele necesare acoperirii integrale a indemnizatiei de concediu, se afla în imposibilitatea asigurarii finantarii pentru plata sumelor solicitate.
În drept, art.115 Cod Procedura Civila.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor incidente în cauza, Tribunalul constata:
Referitor la excep?iile lipsei calita?ii procesual pasive a pârâ?ilor ISJ, Consiliul local GS, MEF ?i MECTS, tribunalul re?ine ca calitatea procesual pasiva presupune existenta unei identitati între persoana pârâtului si cel despre care se pretinde ce este obigat în raportul juridic dedus judecatii. Art.281 din legea 53/2003 arata ca jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractelor individuale sau colective de munca, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali.
Potrivit art.4 din HG 81/05.02.2010 privind organizarea ?i func?ionarea MECTS, acesta are printre alte atribu?ii ?i elaborarea cadrului normativ metodologic, func?ional, opera?ional ?i economico financiar în care se realizeaza politicile din domeniu.
Art.167, alin.4 din legea 84/1995 a învatamântului arata ca Ministerul Educa?iei, Cercetarii, Tineretului ?i Sportului asigura de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar si administrativ din unitătile si institutiile învătămîntului de stat, precum si cheltuielile de functionare a acestora. Art. 16, 17 din HG 2192/2004 privind normele metodologice de finantare si administrare a unitatilor de invatamant preuniversitar de stat prevede ca finantarea unitătilor de învătământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unitătilor administrativ-teritoriale în a căror raza îsi desfăsoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
Fata de dispozitiile legale enuntate si având în vedere ca reclamantii sunt salariatii unitatii de învatamânt pârâte, existând deci raporturi de munca între acestia, rezulta ca pârâtul MECTS are atributii în ceea ce priveste calcularea si plata diferentelor de drepturi salariale neacordate.
În schimb, raportat la disp. art.16- 17 din HG 2192/2004, art.166 din legea 84/1995, OG 32/2001, HG 538/2001 nici Consiliul Local GS, Inspectoratul Judetean Scolar si Ministerul Economiei si Finantelor nu au calitate procesual pasiva, deoarece calculul si plata drepturilor salariale pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar si nedidactic este realizata de unitatile scolare care au calitate de ordonatori de credite.
În conditiile în care legea priveste conflicte care se raporteaza la contractul de munca si la raporturi juridice dintre partenerii sociali, tribunalul constata ca acesti pârâti nu au calitate procesual pasiva deoarece nu se afla în raporturi de munca cu reclamantii.
Pe fondul cauzei, tribunalul retine ca indemnizatia de concediu de odihna este reglementata de art. 145 din Legea nr. 53/2003 în urmatoarea configuratie:
-(1) „ pentru perioada concediului de odihna , salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decât salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca
-(2) „ indemnizatia de concediu de odihna, reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prev. la alin (1) din ultimele trei luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu.
-(3) „ indemnizatia de concediu se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratore înainte de plecarea in concediu .”
Rezulta din aceasta reglementare ca dreptul salariatului la indemnizatia de concediu presupune obligatia corelativa, statuata în sarcina angajatorului, de a plati aceasta indemnizatie.
Potrivit art. 139 alin 1 din Legea nr. 53/2003, „ dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor. Dreptul la concediul de odihna nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari”.
Protectia salariatului ce se regaseste in text sub sintagma „garantiei” opereaza chiar împotriva disponibilitatii salariatului asupra drepturilor sale, fiind consacrata atât de disp art. 38 din Lege („salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege . Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate”), art. 139 alin 2 ( „ dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari”) art. 144 din Lege („salariatul este obligat sa efectueze în natura concediul de odihna…”)
Aceste reglementari sunt de natura, sa asigure o protectie multilaterala pentru angajati, atât cu privire la conditiile de desfasurare a procesului muncii, cât în ceea ce priveste drepturile ce decurg din încheierea contractului individual de munca.
Dreptul la concediu de odihna platit, ca expresie a ideii de protectie a salariatului se regaseste si în dispozitiile constitutionale. Art. 22 din Constitutie garanteaza dreptul la integritate fizica si psihica, iar art. 41 alin 2 stabileste in terminis dreptul salariatului la concediul de odihna platit .
Aceste reglementari instituie concediul de odihna platit intr-un principiu ce se justifica din situatia speciala a salariatului care presteaza munca prin asumarea anumitor riscuri, in conditii de subordonare, vulnerabil in raporturile de munca pe care le are cu angajatorul, raporturi in care nu se poate prevala decât de pregatirea, aptitudinile si calitatile sale pe care le pune în interesul angajatorului ( art. 10 din lege: „se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator”).
Art. 1 din legea 118/2010 prevede diminuarea cu 25% a cuantumurilor unor drepturi de natura salariala (salarii, solde, indemnizatii lunare de încadrare, sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, alte drepturi in lei sau valuta) stabilite in conformitate cu prevederile legii cadru nr. 330/2009.
Art. 2 din Lege vine sa nominalizeze drepturile care se reduc pentru persoane si categorii socio-profesionale distincte, drepturi ce îsi au izvorul in acte normative distincte.
Indemnizatia de concediu are natura juridica a unui drept de creanta protejat de art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale.
Indemnizatia de concediu are o valoare ce poate fi considerata „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, fapt ce conduce la recunoasterea calitatii de victima pentru persoana lipsita, in tot sau in parte, de aceasta indemnizatie.
Potrivit art. 34 din Conventie se poate pretinde victima orice persoana fizica sau juridica sau grup de particulari care alega si demonstreaza o atingere adusa dreptului de proprietate asupra unor bunuri în sensul Conventiei drept al carui titular sunt .
Împrejurarea ca salariatul reclamant nu ar fi intrat, înca în posesia sumelor la care se considera îndreptatit, percepând direct valoarea patrimoniala a indemnizatiei, nu este de natura a-l exclude de sub incidenta Protocolului, deoarece notiunea de „bunuri” cuprinsa în prima fraza a art. 1 are o acceptie autonoma care nu se limiteaza numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale, anumite alte drepturi si interese ce constituie elemente patrimoniale active putând fi considerate drepturi de proprietate si, in consecinta, „bunuri” in sensul dispozitiilor acestui text.
Tribunalul constata ca, reclamantul este titularul unui interes substantial proteguit prin art. 1 al Protocolului aditional, este un drept care decurge din Lege si cit timp raporturile de munca se deruleaza potrivit legii, este si un drept actual. Concretizarea dreptului în ceea ce înseamna perceperea valorii patrimoniale prin încasarea în fapt a indemnizatiei de concediu se constituie, pentru salariat, intr-o „speranta legitima” aparata de dispozitiile Protocolului.
Chiar daca în indemnizatia de concediu s-ar asimila drepturilor salariale, asa cum îsi justifica pârâtii masura reducerii cu 25 % , salariatul reclamant nu ar putea fi afectat cât timp actul normativ ce i-a restrâns drepturile, intrat in vigoare la data de 3 iulie 2010, urmeaza sa produca efecte pentru viitor.
Data la care angajatorul era obligat sa plateasca indemnizatia de concediu (cu cel putin 5 zile lucratoare înainte de plecarea in concediu, potrivit art. 145 alin 3 din Lege sau cu cel putin 10 zile înainte potrivit art. 29 alin 4 din CCM la nivel de ramura) nu intra sub incidenta Normei.
A?a cum rezulta din adeverin?a nr.238/15.02.2011 întocmita de Scoala cu GS, reclamantii reprezentati de sindicat au intrat în concediu de odihna începând cu 01.07.2011 sau 19.07.2010, primind indemnizatii reduse cu 25%.
Întrucât în conformitate cu prevederile legale mentionate mai sus, indemnizatia de concediu se cuvine pentru activitatea din anul scolar 2009-2010 si trebuia sa fie achitata cu cel putin 5 zile lucratoare înainte de plecarea în concediu, în modalitatea de calcul prevazuta de lege, disp. art.1, alin.1 din legea 118/2010 privind diminuarea cu 25% a cuantumului lunar al salariilor/soldelor/ indemnizatiilor lunare de încadrare, inclusiv sporurile, indemnizatiile si alte drepturi salariale nu sunt aplicabile reclamantilor intrati în concediu anterior datei de 12.07.2010.
Potrivit art.4 din legea 118/2010, prevederile art.1-3 se aplica de la data intrarii în vigoare, iar legea a fost publicata în Monitorul Oficial în data de 30.06.2010. În conformitate cu art.78 din Constitutie, legea intra în vigoare în termen de 3 zile de la data publicarii, respectiv 03.07.2010, astfel ca diminuarea indemnizatiei de concediu s-a facut cu încalcarea principiului neretroactivitatii legii.
A impune aplicabilitatea normei unei situatii juridice anterioara aparitiei acesteia, înseamna a încalca principiul neretroactivitatii legii consacrat de art. 1 din Codul civil.
Referitor la capatul de cerere privind obligarea comunei GS la asigurarea finantarii pentru plata concediilor de odihna, tribunalul constata ca în temeiul art. 167, alin.4 din legea 84/1995 a învatamântului ce arata ca MECTS asigura de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic auxiliar si administrativ din unitatile si institutiile învatamântului de stat, precum si cheltuielile de functionare a acestora, acest capat de cerere este nefondat, unitatea administrativ teritoriala neputând fi obligata la asigurarea finantarii din moment ce nu are atributii în acest sens.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite în parte ac?iunea, pentru salaria?ii ce au început concediu de odihna anterior datei de 12.07.2010.
Potrivit art.274 Codul de procedura civila, tribunalul va re?ine culpa procesuala a pârâtei ?coala GS în determinarea efectuarii acestor cheltuieli, având în vedere ca, a?a cum s-a re?inut în cuprinsul considerentelor expuse anterior, raportul juridic de munca s-a format între salariati si angajatorul lor direct, adica unitatea scolara aceasta având obligatia de a realiza toate demersurile necesare obtinerii veniturilor în vederea achitarii drepturilor salariale fara aplicarea diminuarii de 25%, motiv pentru care o va obliga pe aceasta la plata sumei de 186,8 lei reprezentând onorariu aparator, conform extrasului de cont din 03.02.2011 coroborat cu nota de calcul anexata acestuia.
Tribunalul nu va face aplicarea art.276 Codul de procedura civila, privind diminuarea onorariului avocatial, apreciind ca munca depusa de aparator este aceeasi indiferent de admiterea integrala sau partiala a actiunii.
1
Va atragem atentia ca datele mentionate în prezentul document, se înscriu în cele prevazute de Legea nr. 677/2001, fapt ce confera obligativitatea protejarii, conservarii si folosirii acestora în scopul prevazut de lege.
