Art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă „contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”.
Prin sentinţa civilă nr.3835 din 10 iunie 2008, pronunţată „contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”, iar potrivit art. 24 din acelaşi act normativ „clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor de Tribunalul Gorj în dosarul nr.5541/95/2008, s-a admis excepţia nulităţii prevederilor art.174 din CCM al intimatei PETROM SERVICE S.A.
S-a constatat nulă clauza prevăzută de art.174 din CCM al PETROM SERVICE SA.
S-a admis acţiunea formulată de petentul B.D., împotriva intimatei S.C. PETROM SERVICE S.A. (în prezent S.C. PSV COMPANY S.A.
A fost obligată intimata la plata către petent a drepturilor băneşti reprezentând contravaloarea indemnizaţiei alimentaţie protecţie efort, în limita unei sume zilnice reprezentând minimum 1% din salariul minim de bază la nivelul societăţii pe perioada 18.03.2005-01.02.2008, actualizat cu indicele de inflaţie, de la data datorării, la data plăţii efective.
A mai fost obligată intimata la plata către petent a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel , tribunalul a reţinut că petentul a fost salariatul intimatei începând cu 01.05.2004 , când a fost preluat prin reorganizare, conform H.C.A. nr.23/20.10.2003, iar până la data de 01.05.2004, când intimata a preluat de la S.C. PETROM S.A. Bucureşti activitatea de sondări şi agregate operaţiuni speciale, petentul a beneficiat în baza art. 174 din Contractul colectiv de muncă al S.C. Petrom S.A. de o indemnizaţie privind alimentaţie protecţie efort ca urmare a faptului că şi-a desfăşurat activitatea în condiţii grele de muncă.
La data de 06.05.2004 intimata a încheiat actul adiţional nr.3193 la contractul colectiv de muncă nr.9002/2003, prin care art. 174 din contractul colectiv de muncă a fost modificat în sensul că „dreptul privind alimentaţia protecţie efort este compensat prin acordarea tichetelor de masă”.
Conform dispoziţiilor art. 183 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol şi gaze „personalul din activităţile de foraj, probe de producţie, intervenţii, reparaţii capitale sonde, detubări sonde, mine de petrol, montaj turle petroliere şi săparea puţurilor pentru repararea coloanelor la sonde vor primi la intrarea în schimb alimente protecţie efort, în limita unei sume zilnice ce va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă la nivel de agent economic”, iar potrivit alin.3 „nu este permisă compensarea în bani a dreptului prevăzut la alin.1”.
Prin modificarea dispoziţiilor art. 174 din contractul colectiv de muncă, intimata a încălcat prevederile art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit căruia „contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior”, iar potrivit art. 24 din acelaşi act normativ „clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art.8, sunt lovite de nulitate”.
În raport de dispoziţiile legale menţionate , instanţa de fond a concluzionat că este lovită de nulitate clauza prevăzută de intimată în art. 174 din contractul colectiv de muncă, modificat prin actul adiţional nr. 3193/06.05.2004, petentului fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 183 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Ramură.
Întrucât, Contractul Colectiv de Muncă nr.9002/31.10.2003, modificat prin actul adiţional nr.3193/06.05.2004, încheiat la nivelul societăţii intimate este aplicabil şi în prezent, în mod corect petentul a invocat nulitatea clauzei prevăzută de art. 174 din C.C.M., conform art. 283 alin.1 lit. d Codul Muncii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta SC „PSV COMPANY” SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In acest sens,arată că instanţa a soluţionat greşit cererea în condiţiile în care recurenta nu a modificat natura dreptului, ci doar modalitatea concretă a îndeplinirii obligaţiei corelative ce-i incumbă, în acord cu cele stabilite la negocierile cu F.S.L.I PETROM, acordând tichete de masă, adică tot alimente, astfel că reclamantul are suverană alegere să le preschimbe în alimente.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii ca vădit neîntemeiate a cererii introductive.
Prin întâmpinare reclamantul B.D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică, instanţa făcând o interpretare corectă a art.183 alin.1şi 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinţei, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului şi din oficiu, conform art.3o4 indice 1 Cod proc.civilă Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, în cauză neexistând motive de casare sau modificare.
Astfel, nu este întemeiată singura critică care se referă la faptul că recurenta nu a modificat natura dreptului prin acordarea tichetelor de masă,îndeplinindu-şi obligaţia în acest mod, în condiţiile în care instanţa a apreciat judicios că este lovită de nulitate clauza inserată în actul adiţional.
Sub acest aspect, se reţine că reclamantul B.D. şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 183 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol şi gaze potrivit căruia vor primi la intrarea în schimb alimente protecţie efort, în limita unei sume zilnice ce se va stabili prin contractul colectiv de muncă la nivel de agent economic, iar prin alin.3 s-a stabilit că „ nu este permisă compensarea în bani a dreptului prevăzut la alion.1”.
Modificarea adusă art.174 din contractul colectiv de muncă prin actul adiţional nr.3193-fila 5 dosar fond-este contrară dispoziţiilor art.183 alin.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură şi încalcă art.8 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
In cauză, a operat nelegal o compensare a dreptului reprezentând alimente protecţie efort, în limita unei sume zilnice stabilită prin contractul colectiv de muncă, prin acordarea unor tichete de masă, care în condiţiile Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă se acordau de asemenea de către angajator în limitele acolo prevăzute.
Instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a legii, atunci când a reţinut că prin clauza constatată nulă au fost stabilite drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior şi ca atare nu se putea da eficienţă convenţiei părţilor, aşa cum prevede art.969 Cod civil.
Neexistând nici motive de ordine publică şi care potrivit art.306 alin.2 Cod pr. civilă pot fi puse în dezbaterea părţilor din oficiu, în temeiul art.312 Cod pr. civilă , se priveşte ca nefondat recursul şi se menţine hotărârea ca fiind legală şi temeinică.
