Transformare post din funcţionar public în personal contractual. Stabilire drepturi salariale.
Legea nr. 330/2010: art.30 alin.(5), art.31
Postul deţinut de recurenta reclamantă în cadrul unităţii intimate a fost transformat din funcţionar public în contractual, iar nu nou înfiinţat, în această ultimă ipoteză ar fi trebuit să se organizeze concurs pentru ocuparea acestuia. Ca atare, în mod justificat instanţa de fond a reţinut incidenţa la stabilirea salariului reclamantei ca urmare a trecerii sale din funcţionar public în personal contractual a art.30 alin.(5) din lege, respectat ca atare de intimată la emiterea decizie de reîncadrare şi nu art.31 din lege care vizează expres situaţia personalului nou încadrat.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 4426/12 noiembrie 2012.
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr.10638/107/2010 şi precizată ulterior, reclamanta M.S. a chemat în judecată pe pârâta D.S.P. Alba solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
– anularea Dispoziţiei nr. (…)/16.08.2010 emisă de către pârâtă, iar pe cale de consecinţă anularea tuturor actelor subsecvente acestei dispoziţii privind stabilirea drepturilor sale salariale;
– obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziţii de stabilire a drepturilor salariale corespunzător unui salariu de bază (tarifar de încadrare) de 2199 lei la care să fie adăugate sporurile aferente funcţiei deţinute, raportat la momentul emiterii dispoziţiei sus atacate:
– obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale cuvenite ca reprezentând diferenţa de drepturi dintre dispoziţia atacată şi cea a cărei emitere o solicită, actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii efective:
– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că este salariată a unităţii pârâte fiind reîncadrată începând cu luna august 2010 pe funcţia contractuală de medic primar-şef compartiment, ocazie cu care stabilirea drepturilor salariale, s-a făcut în mod subiectiv de către angajator, cu nesocotirea dispoziţiilor legale.
Astfel, potrivit OG nr. 17/2008, anexa 1 B. personalul contractual din sistemul sanitar, respectiv medicul primar, beneficia în luna decembrie 2009 de un salariu de bază de încadrare de 2199 lei.
Potrivit adresei nr.50845/11.10.2010 a Ministerului Sănătăţii şi a OUG nr. 1/2010 personalul reîncadrat din funcţia publică în cea contractuală trebuia să beneficieze de acele drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de personal contractual în luna decembrie 2009.
Angajatorul nu a procedat ca atare pe considerentul că Legea nr. 330/2009, art. 8 nu permite majorarea salariilor în cursul anului 2010, decât numai acelor care au un nivel mai mic de 705/lună. De asemenea s-a invocat şi faptul că sunt incidente şi dispoziţiile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 în sensul că personalul aflat în funcţie la 31 decembrie îşi va păstra salariul avut în luna decembrie 2009.
Susţine că argumentele prezentate de către pârâtă nu sunt întemeiate întrucât în situaţia sa este vorba despre o reîncadrare, despre stabilirea unei noi funcţii contractuale care trebuia să fie raportată la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare.
Nu se poate considera că îi sunt aplicabile dispoziţiile art.8 din Legea nr.330/2009 întrucât aceste dispoziţii sunt aplicabile acelor situaţii în care este păstrată aceiaşi funcţie, ori în situaţia sa este vorba despre o nouă încadrare cu stabilirea drepturilor potrivit noi încadrări.
Mai mult, prin noile dispoziţii de stabilire a drepturilor salariate pentru personalul reîncadrat pe funcţia contractuală s-a creat o discriminare, întrucât personalul existent în cadrul unităţii pârâte pe funcţia contractuală similară cu cea reclamantei, beneficiază de drepturi salariale cu mult mai mari. Invocă în acest sens Directiva Consiliului 2000/78/CE, art.14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 41 alin. 4 din Constituţie, art. 23 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 4 pct. 3 din Carta Socială Europeană revizuită, art. 7 lit.a pct. 1 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile Economice sociale şi culturale şi art. 1 alin. 2 lit. i din OG nr.137/2000, Hotărârii CEDO.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică, motivând că decizia de reîncadrare a reclamantei pe funcţia contractuale a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii-Cadru nr. 330/2009, OUG. nr.1/2010, OG. nr.17/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 5860/24.11.2011 pronunţată de Tribunalul Alba în cauză acţiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă faptul că reclamanta a fost angajata pârâtei în funcţia publică de consilier I clasa 1, grad superior, nr.1 din cadrul Serviciului de evaluare a factorilor de risc, iar prin dispoziţia nr.191/16.08.2010 emisă de pârâtă a fost reîncadrată pe postul de medic primar igienă, gradaţia 5 de vechime, în cadrul aceluiaşi serviciu, salariul acesteia fiind menţinut, cu respectarea prevederilor Legii cadru nr.330/2009 la nivelul pe care aceasta l-a avut în decembrie 2009.
S-a reţinut de asemenea faptul că reclamanta beneficiază începând cu data de 16.08.2010 de cuantumul lunar al primei de stabilitate în suma de 262 lei şi al condiţiilor de muncă deosebite de 331 lei, drepturi ce se acordă conform Art.3 şi Anexelor nr. II/1.1-II/14, din Legea 330/2009, drept specific personalului sanitar contractual şi care face parte din salariul de bază de 3596 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând a se dispune, pentru motivele prev. de art.304 punct 9, art.304 indic.1 cod procedură civilă, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată.
În motivare arată că sentinţa instanţei de fond este nelegală, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea 330/2009, întrucât este vorba despre o încadrare nouă, despre stabilirea unei noi funcţii contractuale care trebuia să fie raportată la nivelul de salarizare în plată pentru funcţii similare.
Dispoziţiile art. 8 din Legea 330/2009 sunt aplicabile acelor situaţii în care se păstrează aceeaşi funcţie, or în speţă este vorba despre o nouă încadrare cu stabilirea drepturilor potrivit noii încadrări.
Apreciază că prin modalitatea în care i s-a stabilit salariul s-a creat o discriminare, întrucât personalul existent în cadrul unităţii pârâte pe funcţia contractuală similară cu a sa, beneficiază de drepturi salariale mai mare ca acele ca i-au fost stabilite.
Invocă de asemenea că potrivit reglementărilor naţionale – art. 41 din Constituţia României, OG 137/2010 şi internaţionale – Declaraţia Europeană a Drepturilor Omului, Carta Socială Europeană, Directiva Consiliului 2000/78/CE, precum şi Jurisprudenţa constată a CEDO – cauzele Incze contra Austria, Hoffman contra Austria, etc.. discriminarea este interzisă în materie de salarizare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata D.S.P. Alba a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.(2) Cod procedură civilă, a reţinut că recursul este nef0ndat, pentru următoarele considerente:
Astfel, urmare aplicării Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 1078/2010 prin care s-a dispus transformarea unor posturi din funcţionar public în posturi de natură contractuală, D.S.P.A. a emis dispoziţia nr. (..)/16.08.2010, prin care s-a stabilit reîncadrarea reclamantei în funcţia de medic primar igienă, gradaţia 5 vechime, stabilindu-se şi salarizarea acesteia raportat la un salariu de bază de 3.596 lei.
Reclamanta consideră nelegală această dispoziţie, întrucât prin reîncadrare a păstrat salariul avut anterior în calitate de funcţionar public, nestabilindu-i-se salariul raportat la ceilalţi colegi care aveau calitatea de personal contractual anterior.
Problema juridică în speţă este aceea dacă prin transformarea postului recurentei din funcţionar public în personal contractual a operat o reîncadrare, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. 5 din Legea 330/2009, astfel cum pretinde intimata pârâtă, sau a avut loc o nouă încadrare, care presupunea stabilirea drepturilor salariale conform art.31 din lege, astfel cum pretinde recurenta reclamantă.
Legea- Cadru nr. 330/2009 care a constituit temeiul emiterii deciziei în litigiu prevede la Art. 30 – (5) În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Art. 31 din Legea-cadru nr. 330/2009 prevede- pentru personalul nou-încadrat pe funcţii în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare.
În speţă, în luna decembrie 2009 reclamanta avea calitatea de salariată a pârâtei D.S.P., iar prin transformarea postului său de funcţionar public în personal contractual nu se poate considera că s-a făcut o nouă încadrare, astfel cum pretinde. Postul deţinut de recurenta reclamantă în cadrul unităţii intimate a fost transformat din funcţionar public în contractual, iar nu nou înfiinţat, în această ultimă ipoteză ar fi trebuit să se organizeze concurs pentru ocuparea acestuia.
Ca atare, în mod justificat instanţa de fond a reţinut incidenţa la stabilirea salariului reclamantei ca urmare a trecerii sale din funcţionar public în personal contractual a art.30 alin.(5) din lege, respectat ca atare de intimată la emiterea decizie de reîncadrare şi nu art.31 din lege care vizează expres situaţia personalului nou încadrat.
Art.8 din Legea Cadru nr.330/2009 prevede că în anul 2010 majorarea salariilor de bază se face numai pentru acelea care aveau un nivel mai mic de 705 lei/lună şi fără a depăşi această valoare, ceea ce nu este cazul de faţă.
Este de menţionat, că situaţia generată de reorganizarea instituţiei intimate nu punea în discuţie o nouă încadrare de personal (adică ocuparea posturilor în urma promovării unui concurs, organizat în acest sens) şi nici de promovare- aceste două situaţii (reglementate art.31, 32 din legea nr.330/20009) fiind singurele în care legiuitorul permitea o majorare salarială, altele decât în cazul salariilor situate sub 705 lei /lună.
Cu privire la principiul egalităţii şi nediscriminării, Curtea Constituţională a statuat că „situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări” (decizia 820/2006).
De asemenea reţine că ”respectarea egalităţii în drepturi, precum şi obligaţiei de nediscriminare stabilite prin prev. art.16 alin.(1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementări legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate (Decizia nr.20/2000).
Deci, principiul egalităţii se aplică în raport cu persoanele care sunt salarizate în baza aceloraşi prevederi legale şi nu în raport cu persoanele care sunt salarizate într-un cadru legislativ diferit.
Este adevărat că instanţa de drept comun este îndrituită să efectueze o evaluare separată a cauzei din perspectiva Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar în temeiul Convenţiei (art.14 combinat cu art. 1 din Protocolul nr.1 adiţional), numai o susţinere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleaşi categorii de salariaţi (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii salariului, deci aflate în situaţii analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanţei o analiză care să nu se suprapună celei a Curţii Constituţionale.
Or, în speţă, nu ne aflăm într-o atare situaţie, deoarece, aşa cum s-a reţinut mai sus persoanele care anterior au avut calitatea de personal contractual sunt într-o situaţie diferită faţă de cei care anterior acestei reglementări au avut calitatea de funcţionari publici.
Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar se constată că recurenta nu a fost supusă unui regim diferenţiat faţă de alte persoane aflate în situaţie identică sau comparabilă, măsura transformării postului şi stabilirii salarizării în condiţiile art. 30 alin. 5 din legea 330/2009 aplicându-se tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie cu reclamanta în mod egal.
În fine, hotărârile judecătoreşti depuse la dosar nu au relevanţă juridică, deoarece în sistemul nostru de drept practica judiciară nu este izvor de drept, iar aplicarea legii se face în concret la speţa dedusă judecăţi.
Faţă de cele ce preced, sentinţa fiind legală şi temeinică, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul de procedură civilă a respins ca nefondat recursul promovat în cauză de reclamantă
