Anularea măsurii stabilite prin acte administrative emise de ARR cu privire la retragerea dreptului unei persoane de a îndeplini funcţia de persoană desemnată să conducă activitatea de transport rutier pe o perioadă de 2 ani. Obiect. Interes.
Acţiunea nu este lipsită de obiect atât timp cât actul administrativ contestat nu a fost revocat sau desfiinţat. Reclamanta căreia i s-a respins la fond acţiunea are interes în declararea recursului şi analizarea de către o instanţă superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată a motivelor sale.
Nu poate fi sancţionată o persoană pentru fapte săvârşite anterior exercitării în condiţii legale a funcţiei respective.
Constată că prin sentinţa civilă nr. 1923/CA/18.04.2011 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. L S.R.L. în contradictoriu cu pârâta ARR – AB.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele
Prin adresa nr. 8870/22.09.2010, reclamanta a fost înştiinţată că, având în vedere procesul-verbal de contravenţie seria AIR nr. 0143288/09.03.2010 prin care a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 57 ind. 2 lit. b din OUG 105/2005 şi, în conformitate cu prevederile art. 18 al. 2 lit. c din OUG 109/2005, cor. cu art. 6 al. 6 ind. 1 pct. 1 din Normele aprobate prin OMTCT nr. 1892/2006, nu mai este îndeplinită condiţia de onorabilitate pentru obţinerea licenţei de transport în cont propriu iar dl. L.A.E. nu mai poate îndeplini funcţia de persoană desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier pe o perioadă de 2 ani, de la data de 11/03/10.
Printr-o cerere adresată pârâtei, reclamanta a arătat că dl. L.E.A. este numit în funcţia de persoană desemnată doar începând cu data de 01/04/10, motiv pentru care apreciază că nu poate fi sancţionat pentru o faptă întâmplată înainte de numirea sa.
La această cerere, care reprezintă o plângere prealabilă, pârâta a răspuns prin adresa nr. 31517/08.11.2010, arătând că măsura contestată a fost corect aplicată.
Prin p.v.c. seria AIR nr. 0143288/09.03.2010, reclamanta a fost sancţionată, în calitate de operator de transport, pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 57 ind. 2 lit. b din OUG 109/2005. Săvârşirea acestei contravenţii constituie, cf. art. 6 al. 6 ind. 1 pct. 1 din OMTCT nr. 1892/2006, încălcări grave ale legislaţiei.
Potrivit art. 18 al. 2 lit. c din OUG 109/2002, „Condiţia de onorabilitate, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se consideră ca fiind îndeplinită dacă persoana desemnată: c) nu a îndeplinit funcţia de persoană desemnată pentru un operator de transport sau o întreprindere care a fost sancţionat/sancţionată pentru încălcări grave ale legislaţiei cu privire la: – condiţiile de plată şi de angajare;
– condiţiile de desfăşurare a operaţiunilor de transport rutier, în special în ceea ce priveşte regulile referitoare la perioadele de conducere şi de odihnă ale conducătorilor auto, încărcarea vehiculelor, utilizarea în condiţii de siguranţă a vehiculelor rutiere, siguranţa rutieră şi protecţia mediului.”
Dispoziţiile art. 6 al. 2 din Ordinul menţionat stabilesc că: „În situaţia în care persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier nu mai îndeplineşte această funcţie sau nu mai sunt îndeplinite prevederile alin. (2) al art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006, cu modificările şi completările ulterioare, operatorul de transport rutier are obligaţia înlocuirii acesteia în termen de 60 de zile; în această perioadă condiţiile de competenţă profesională şi onorabilitate ale operatorului de transport rutier se consideră îndeplinite.”
Reclamanta a depus la dosarul cauzei o decizie de numire a persoanei desemnate să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport din data de 01/04/10, prin care dl. L.A.E. ar fi fost numit în această funcţie. Cu toate acestea, faţă de înscrisurile depuse de pârâtă, provenind de la reclamantă, s-a constată că, în fapt, dl. L. a exercitat funcţia de persoană desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport anterior datei de 01/04/10, ocupând funcţia menţionată şi la data constatării contravenţiei prin p.v.c. seria AIR nr. 0143288/09.03.2010, decizia menţionată fiind întocmită pro causa. Această concluzie este susţinută şi de faptul că decizia are ca nr. de înregistrare 102, eliberată fiind la data de 01/04/10, în vreme ce o adresă emisă la data de 03.02.10 ( deci anterior deciziei de numire), are număr 110.
Astfel, prin adresa nr. 110/03.02.2010, reclamanta a comunicat pârâtei că, începând cu data de 03/02/10 d-na S.F. nu mai este persoana desemnată întrucât aceasta este în concediu de îngrijire a copilului.
Prin Certificatul de competenţă profesională pentru transport rutier naţional şi internaţional de marfă nr. 0004834, la data de 20/02/10, pârâta a certificat faptul că dl. L.A.E. a promovat examenul susţinut, fiind abilitat să-şi pună în valoare competenţa profesională într-o întreprindere de transport rutier de marfă.
In aceste condiţii, nu se poate reţine că la data constatării contravenţiei prin p.v.c. seria AIR nr. 0143288/09.03.2010, dl. L. nu era persoană desemnată, iar măsura dispusă de ARR este una corectă, susţinerile reclamantei fiind nefondate.
Raportat considerentelor expuse, în temeiul art. 2, 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. L S.R.L. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanţă nu a avut în vedere înscrisurile depuse şi starea de fapt ce rezultă din acestea, nu i se poate retrage dreptul dl. L.A.E. de a îndeplini funcţia de persoană desemnată să conducă activitatea de transport rutier pe o perioadă de 2 ani, deoarece acesta nu îndeplinea la data săvârşirii contravenţiei – 9.03.2010 – această funcţie, a fost numit doar în 1.04.2010.
Intimata pârâtă nu a depus la dosar întâmpinare. În şedinţa publică din 20.03.2012 a invocat excepţiile lipsei de obiect şi a lipsei de interes arătând că a expirat termenul de 2 ani pentru care s-a luat măsura contestată.
În baza art. 137 alin 2 Cod procedură civilă instanţa le-a unit cu fondul cauzei.
Deliberând cu prioritate asupra excepţiilor invocate, Curtea reţine că acestea sunt nefondate.
Obiectul prezentului recurs este reprezentat de analiza legalităţii şi temeinicie sentinţei civile nr. 1923/CA/18.04.2011 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi de contencios administrativ. Recursul nu este lipsit de obiect. De asemenea, nici acţiunea nu este lipsită de obiect, actul administrativ contestat nu a fost revocat sau desfiinţat.
Interesul este folosul personal, direct urmărit de parte în promovarea căii de atac. Reclamantei i s-a respins la fond acţiunea în consecinţă are interes în declararea recursului şi analizarea de către o instanţă superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată a motivelor sale.
Faţă de aceste considerente, Curtea va respinge cele două excepţii invocate de intimata pârâtă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa civilă, probele noi administrate raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
Reclamantei i s-a comunicat prin adresa nr. 8870/22.09.2010, că, având în vedere procesul-verbal de contravenţie seria AIR nr. 0143288/09.03.2010 prin care a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute la art. 57 ind. 2 lit. b din OUG 105/2005 şi, în conformitate cu prevederile art. 18 al. 2 lit. c din OUG 109/2005, coroborat cu art. 6 al. 6 ind. 1 pct. 1 din Normele aprobate prin OMTCT nr. 1892/2006, nu mai este îndeplinită condiţia de onorabilitate pentru obţinerea licenţei de transport în cont propriu iar dl. L.A.E. nu mai poate îndeplini funcţia de persoană desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier pe o perioadă de 2 ani, de la data de 11/03/10. Această măsură luată împotriva domnului L. a fost contestată.
Singurul aspect care nu a fost corect reţinut de către prima instanţă este data numirii dl. L.A.E. de a îndeplini funcţia de persoană desemnată să conducă activitatea de transport rutier în cadrul reclamantei.
Din înscrisurile depuse în recurs, existente în dosarul de la pârâtă rezultă că susţinerea reclamantei recurente referitoare la data numirii în funcţie este cea corectă şi nu cea susţinută de pârâtă respectiv prima instanţă. Astfel prin adresa nr. 110/3.02.2010 se aduce la cunoştinţa ARR Braşov că din data de 3.02.2010 persoana desemnată să conducă activitatea de transport rutier în cadrul reclamantei respectiv doamna S.F. este în concediu de îngrijire copil.
În conformitate cu dispoziţiile Ordinului MTCT nr. 1892/2006 se declanşează procedura de concurs pentru înlocuirea persoanei desemnate să conducă activitatea de transport rutier în cadrul reclamantei. Potrivit art. 6 al. 2 din Ordinul menţionat: „În situaţia în care persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier nu mai îndeplineşte această funcţie sau nu mai sunt îndeplinite prevederile alin. (2) al art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 102/2006, cu modificările şi completările ulterioare, operatorul de transport rutier are obligaţia înlocuirii acesteia în termen de 60 de zile …” Termenul este respectat.
În 20.02.2010 se confirmă că L.A.E. a promovat examenul susţinut. După promovarea examenului acesta trebuie să îndeplinească anumite cerinţe obligatorii, să efectueze vizita medicală, testarea psihologică şi să depună cazierul judiciar. Aceste înscrisuri poartă datele de 29.03.2010, respectiv 31.03.2010 ( filele 84, 85, 71 din dosar).
Doar după obţinerea tuturor avizelor şi documentelor necesare se realizează numirea dl. L.A.E. de a îndeplini funcţia de persoană desemnată să conducă activitatea de transport rutier în cadrul reclamantei începând cu data de 1.04.2010.
Este pertinentă apărarea reclamantei că nu poate fi sancţionată o persoană pentru fapte săvârşite anterior exercitării în condiţii legale a funcţiei respective. Decizia de numire nu este întocmită pro cauza cum susţine pârâta, aceasta poată numărul de înregistrare la ARR B, se regăseşte în dosarul acesteia depus şi în copie în prezentul litigiu.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin 1 şi 2 Cod procedură civilă raportat la art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să admită recursul, să admită acţiunea formulată de reclamanta S.C. L S.R.L. în contradictoriu cu pârâta ARR–AB şi în consecinţă, va dispune anularea măsurii stabilite prin adresa nr. 8870/22.09.2010 şi menţinută prin adresa nr. 31517/8.11.2010, emisă de pârâtă cu privire la retragerea dreptului dl. L.A.E. de a îndeplini funcţia de persoană desemnată să conducă activitatea de transport rutier pe o perioadă de 2 ani. Va respinge excepţiile lipsei de obiect şi a lipsei de interes invocate de intimata pârâtă ARR – AB.
Decizia nr. 1529/R/27.03.2012/MC
