Achitarea debitului. Consecinţe
Această împrejurare conduce la respingerea acţiunii creditorului.
Curtea de Apel Iaşi, decizia comercială nr. 329 din 22 septembrie 2008
Curtea de Apel Iaşi a admis recursul declarat de S.C. „B.” SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 176/F din 6 mai 2008, pronunţată de Tribunalul Vaslui-judecător sindic, pe care o modifică în parte.
Respinge cererea debitoarei S.C. „I.COM” SRL Bârlad, de obligare a debitoarei S.C. „B.” la plata cheltuielilor de judecată.
A fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de recurs a constatat în motivarea acestei decizii, că din înscrisurile depuse la dosar, debitoarea-recurentă a făcut dovada achitării debitului ce reprezintă contravaloare produse farmaceutice, către creditoarea-intimată S.C. „B.” S.R.L. Târgu Mureş, debit ce a stat la baza cererii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei, de către creditoarea mai sus precizată (ordinele de plată din 10 aprilie 2008 şi din 25 aprilie 2008).
Legal şi temeinic prima instanţă constată că debitoarea nu se află în încetare de plăţi, cum susţine creditoarea, fiind întemeiată contestaţia celei dintâi privind aplicarea procedurii insolvenţei. De asemenea, nu se poate reţine susţinerea recurentei că starea de incapacitate de plăţi ar subzista în cazul debitoarei pentru faptul că ar datora o serie de penalităţi pentru întârziere la plată, întrucât acestea nu sunt certe, lichide şi exigibile.
Cel de-al doilea motiv de recurs privind cheltuielile de judecată, invocat de recurentă este fondat, iar soluţia primei instanţe este nelegală, întrucât contestaţia debitoarei şi soluţia obţinută nu face dovada căderii în pretenţii a reclamantei – respectiv recurenta –, debitul fiind recunoscut de debitoare, contestaţia fiind admisă ca urmare a stingerii debitului prin plată, deci pretenţia reclamantei-recurente a fost fondată, astfel aplicarea dispoziţiilor art.274 C.pr.civ. privind obligarea creditoarei la cheltuieli de judecată este nelegală şi nefondată.
