Acţiune în anularea hotărârii A.G.E.A.. Convocarea adunării generale la cererea acţionarilor semnificativi ai societăţii ( art.243 din Legea nr.297/2004). Caracterul imperativ al dispoziţiilor art.117 alin.7 din Legea nr.31/1990. Nulitatea hotărârii adoptate cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la convocarea adunării generale. Interdicţia folosirii în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionari în societate ( art.290 din Legea nr.297/2004).
Prin sentinţa civilă nr.1/COM din 17 ianuarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 2547/2005, Tribunalul Covasna a admis acţiunea formulată de reclamanta S.I.F.„T.”S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C.”T.”S.A. şi în consecinţă:
– a anulat punctul 1 al hotărârii A.G.E.A. S.C.”T.”S.A. din 29 noiembrie 2005 cu privire la garantarea unui credit contractat de S.C.”O.I.E.” S.R.L. cu un imobil proprietatea pârâtei;
– a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 36,90 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată;
– a dispus ca, după rămânerea irevocabilă, sentinţa să fie menţionată în registrul comerţului şi să fie publicată în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor S.C.”T.” S.A. din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV – a, nr.3884/6 decembrie 2005, la pct.1 s-a aprobat cu majoritate de voturi garantarea în favoarea S.C.”O.I.E.” S.R.L. a unei linii de credit contractată de aceasta la Banca „T.” din Sf. Gheorghe, în valoare de 1.000.000 RON, pe perioada de un an, cu posibilitatea prelungirii, cu bunul imobil, aflat în localitatea …, proprietatea S.C.”T.”S.A., datorită bunei colaborări cu S.C.”O.I.E.”S.R.L., urmând ca actele necesare la banca menţionată să fie semnate de administratorul L.K.B..
Aşa cum rezultă din hotărârea atacată şi din procesul-verbal întocmit cu prilejul adunării amintite, aceasta a fost adoptată cu majoritate de voturi şi anume prin votul celor trei acţionari persoane fizice, iar reclamanta a votat împotrivă.
Reclamanta deţine 71.641 acţiuni, fiind acţionar minoritar al societăţii pârâte, cu 41,025% din capitalul social.
Acţionar majoritar este S.A.L. care deţine un procent de 44,1376% din capitalul social, având 77.085 acţiuni.
De asemenea, acţionarul L.C. deţine 10.321 acţiuni, iar restul acţiunilor – în număr redus – este deţinut de alte persoane fizice.
Societatea pârâtă face parte din categoria societăţilor admise la tranzacţionare, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr.297/2004 privind piaţa de capital.
Primul aspect de nelegalitate al hotărârii atacate, invocat de reclamantă, vizează nerespectarea întocmai a cerinţelor cumulative privitoare la publicarea convocatorului în Monitorul Oficial şi în presă, respectiv la transmiterea unei înştiinţări CNVM şi pieţei reglementate.
Potrivit art. 243 alin. 4 din Legea nr.297/2004, convocarea adunării generale, la cererea acţionarilor semnificativi ai societăţii, se va face în mod obligatoriu de către administratori, cu includerea pe ordinea de zi a tuturor aspectelor specificate în cererea formulată.
Conform alineatului 5 al aceluiaşi text legal, cu minimum 5 zile înaintea adunării generale a acţionarilor, societatea va pune la dispoziţia acţionarilor, pe website-ul propriu sau la sediul acesteia, documentele sau informaţiile vizând problemele înscrise pe ordinea de zi.
Sub acest aspect, aşa cum a arătat şi reclamanta, inclusiv prin concluziile scrise, se poate considera că cerinţele art. 243 au fost îndeplinite, pârâta depunând la CNVM raportul curent prin care a fost raportată convocarea A.G.A. cu indicarea problemelor înscrise pe ordinea de zi. Primirea acestui raport, transmis la 1 noiembrie 2005 prin fax, a fost confirmată prin decizia CNVM nr.2915/3 noiembrie 2005, prin care s-a dispus suspendarea de la tranzacţionare a acţiunilor emise de pârâtă în vederea informării corespunzătoare a potenţialilor investitori cu privire la convocarea adunării generale şi la adoptarea hotărârilor.
Referitor la prevederile art.117 alin.7 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.
În speţă, convocatorul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 3557/4 noiembrie 2005 cuprinde locul şi data ţinerii adunării şi ordinea de zi, menţionând în mod explicit că este vorba despre aprobarea garantării unui credit în valoare de 1.000.000 lei (RON)în favoarea unei terţe societăţi cu clădirea administrativă aflată în patrimoniul pârâtei cu o valoare de 584.000 lei(RON).
În acelaşi convocator s-a menţionat că documentele, procurile speciale şi informaţiile referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi se pot consulta la sediul societăţii sau procura contra cost de la aceasta.
Aşadar, convocatorul nu cuprinde date privitoare la garanţiile pe care beneficiarul creditului le constituie pentru a se putea analiza de către acţionari dacă, prin constituirea garanţiei, S.C.”T.” S.A. este supusă vreunui risc, lipsuri care au dus la o imposibilitate de informare corespunzătoare a acţionarilor şi a permite acestora să decidă în cunoştinţă de cauză.
O asemenea informare nu rezultă nici din procesul-verbal al adunării generale din 29 noiembrie 2005, în condiţiile în care prin hotărârea atacată a fost aprobată garantarea creditului cu un activ important, cu o valoare substanţială şi s-a garantat mai mult de jumătate din valoarea creditului.
Conform celor susţinute în întâmpinare, valoarea totală a bunurilor cu care s-a garantat creditul este de 897.000 lei (RON), rămânând negarantată suma de 103.000 lei (RON), valori care nu se regăsesc însă în totalitate în actul adiţional nr. VIII/66/31 august 2005.
Nu este exclusă producerea riscului major al pierderii imobilului aflat în patrimoniul debitoarei, care ar putea avea drept consecinţă cauzarea unor prejudicii atât societăţii, cât şi acţionarilor.
De asemenea, potrivit art.1 din Legea nr.31/1990 republicată, în vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale.
Dat fiind scopul asocierii şi al constituirii societăţilor comerciale, care este acela al efectuării actelor de comerţ, trebuie reţinut că actele de comerţ urmăresc obţinerea unui profit.
De acest profit beneficiază şi acţionarii cu prilejul repartizării şi încasării dividendelor.
În acest context prin garantarea cu imobilul în discuţie a unui credit substanţial de care beneficiază un partener de afaceri nu se realizează un asemenea profit.
Dimpotrivă, există riscul pierderii activului, cu consecinţele mai sus menţionate.
Existenţa unor relaţii comerciale de durată şi benefice cu societatea comercială beneficiară a creditului, respectiv profitul pe care îl realizează aceasta, precum şi împrejurarea că din creditul respectiv se va folosi, eventual, o parte pentru acoperirea datoriei către societatea pârâtă nu sunt elemente care să convingă asupra certitudinii obţinerii unui profit din garantarea creditului.
Aceasta şi în condiţiile în care, conform celor susţinute de pârâtă, prestaţiile sale în temeiul contractelor de transport se ridică la suma de 120.000 lei (RON) lunar.
Prin urmare, operaţiunea de garanţie comportă riscuri majore cu consecinţe importante asupra acţionarilor.
De altfel, analizând hotărârea atacată şi prin prisma art. 34 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoane fizice şi juridice, instanţa de fond a reţinut că pârâta nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei şi că orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul.
Faţă de faptul că pârâta a fost constituită de acţionari în scopul obţinerii unui profit şi că prin hotărârea atacată nu se ajunge la realizarea acestui scop, dimpotrivă actul juridic aprobat este producător de riscuri, hotărârea este nelegală.
Art. 210 din Legea nr.297/2004 interzice categoric folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionari prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor instrumente financiare obţinute, precum şi prejudicierea deţinătorilor acestora.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol impune exercitarea de către deţinătorii valorilor mobiliare a drepturilor conferite de acesta cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi deţinători şi a interesului prioritar al societăţii comerciale.
În speţă, prin voturile acţionarului majoritar şi al unui alt acţionar deţinător al unui număr însemnat de acţiuni, reprezentant prin mandatarul B.L., acesta din urmă fiind şi administratorul societăţii comerciale beneficiare a creditorului, conform actului adiţional, s-a ajuns la adoptarea hotărârii atacate printr-o folosire abuzivă a poziţiei deţinute în societatea pârâtă şi s-au creat premisele prejudicierii celorlalţi acţionari.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate.
În motivarea apelului s-a arătat, în esenţă, că sentinţa este netemeinică, întrucât neprecizarea în convocator a valorii bunurilor cu care beneficiarul creditului garantează achitarea acestuia de către apelantă nu atrage nulitatea hotărârii A.G.E.A.. Din copia actului adiţional la contractul de creditare, anexat întâmpinării, rezultă valorile tuturor bunurilor care garantează creditul acordat.
Prima instanţă a reţinut incorect faptul că valoarea de 103.000 RON ar fi negarantată. Creditul de 1.000.000 RON este garantat cu bunuri în valoare de 893.073 RON, altele decât bunul apelantei. Suma de 103.000 RON rămâne după scăderea valorii bunurilor depuse ca garanţie de către ceilalţi garanţi.
Riscul pierderii imobilului este redus, întrucât totalul garanţiilor este de 1.383.074 RON, reprezentând 138,30 din valoarea creditului.
S-a mai arătat că nu s-a folosit abuziv poziţia deţinută de acţionar pentru adoptarea hotărârii A.G.E.A. Administratorul societăţii beneficiare a creditului – B.L. – garantând cu bunurile persoanele, există garanţia absolută a efectuării tuturor diligenţelor pentru restituirea creditului acordat.
Garantarea creditului de către apelantă este justificată, având în vedere cifrele de afaceri avute de S.C.”O.I.E.”S.R.L. în anii 2004 şi 2005, precum şi durata pentru care s-a solicitat creditul .
Operaţiunea de garantare este profitabilă ambelor părţi. Creditul va fi folosit şi pentru acoperirea lichidităţilor necesare apelantei, precum şi pentru achitarea de către S.C.”O.I.E.”S.R.L. a contravalorii prestaţiilor efectuate de apelantă pe baza contractelor de transport.
Intimata reclamantă, prin întâmpinarea depusă, a cerut respingerea apelului, ca neîntemeiat, învederând că nu au fost respectate în totalitate prevederile art. 117 al.7 din Legea nr.31/1990, convocatorul adunării generale din 29 noiembrie 2005 necuprinzând date privind : destinaţia creditului garantat, motivarea economică a operaţiunii de garantare, garanţiile date de beneficiarul creditului în favoarea garantului, riscurile posibile la care se supune apelanta. Au fost încălcate dispoziţiile art. 34 al.2 din Legea nr. 31/1954 şi art. 210 din Legea nr. 297/2004.
Apelul nu este întemeiat.
Potrivit art.117 alin.7 din Legea nr.31/1990, convocarea cuprinde locul şi data ţinerii adunării, precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.
Dispoziţiile art. 210 din Legea nr.297/2004 interzic folosirea în mod abuziv a poziţiei deţinute de acţionari prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor instrumente financiare obţinute, precum şi prejudicierea acestora. Deţinătorii valorilor mobiliare trebuie să exercite drepturile conferite de aceasta cu bună-credinţă, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi deţinători şi a interesului prioritar al societăţii comerciale.
În speţă, hotărârea adunării generale a acţionarilor S.C.”T.”S.A. din 29 noiembrie 2005 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate.
Astfel, convocatorul nu cuprinde date cu privire la garanţiile pe care S.C. ”O.I.E.” S.R.L. le constituie, pentru a se putea analiza de către acţionari dacă prin constituirea garanţiei apelanta este supusă vreunui risc. Lipsind aceste date acţionarii nu au fost informaţi corespunzător şi, ca urmare, nu au putut decide în cunoştinţă de cauză.
Dispoziţiile legale referitoare la convocarea adunărilor generale ale societăţilor comerciale având caracter imperativ, încălcarea lor atrage nulitatea hotărârilor adoptate.
Prin voturile acţionarului majoritar S.A.L. şi acţionarului L.C. – prin mandatar B.L., care are calitate de administrator al societăţii beneficiare a creditului – s-a ajuns la adoptarea hotărârii prin folosirea abuzivă a poziţiei deţinute în societatea pârâtă, creându-se premizele prejudicierii celorlalţi acţionari.
În apel au fost reiterate aspectele invocate la fond, or, din considerentele sentinţei rezultă că acestea au fost analizate punctual.
Prima instanţă a reţinut corect că nu există certitudinea obţinerii unui profit pentru apelantă din garantarea creditului, dar există riscul pierderii activului.
Chiar dacă valoarea pentru care apelanta garantează ar fi de 103.000RON nu este exclusă producerea riscului major al pierderii imobilului.
Soluţia de admitere a acţiunii fiind temeinică şi legală, a fost păstrată.
Faţă de considerentele arătate, în baza art.296 Cod procedură civilă, a fost respins apelul, ca nefondat. Decizia nr.51/Ap din 27 aprilie 2006 – D.G.)
