Adunarea generală a societăţii cu răspundere limitată se poate întruni la a doua convocare numai dacă la prima convocare nu au fost prezenţi toţi asociaţii şi din cauza aceasta, adică a „neîntrunirii majorităţii cerute”, ţinerea valabilă a adunării nu a fost posibilă. Textul art.193 alin.3 din Legea nr.31/1990 nu se referă la neîntrunirea votului pentru luarea hotărârii ci la neîntrunirea majorităţii cerute, adică la neîntrunirea cvorumului pentru ca adunarea să poată trece la dezbaterea problemelor de pe ordinea de zi. Textul art. 192 alin.2 nu se coroborează cu textul art.193 alin.3. Atunci când în adunarea legal constituită, cu participarea tuturor asociaţilor, nu se poate lua hotărârea din cauza neîntrunirii votului, hotărârea pur şi simplu nu se poate lua, iar asociaţii nemulţumiţi se pot eventual retrage din societate. A interpreta altfel textul ar însemna că unii dintre asociaţi pot lua orice hotărâre, prin înfrângerea voinţei celorlalţi prezenţi şi interesaţi, convocând o a doua adunare.
Astfel, hotărârea luată în adunarea generală întrunită la cea de-a doua convocare, cu încălcarea dispoziţiilor menţionate, este lovită de nulitate.
Reclamanta a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor SC P. 2000 SRL nr. 234 din 15.12.2006.
Tribunalul Olt, prin sentinţa nr.12/04.04.2007, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Apelul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Curtea apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală întemeiată pe interpretarea eronată a dispoziţiilor în art.192 din Legea nr.31/1990 care se regăseşte, ca şi clauză, în actul constitutiv al SC PARADIS 2000 SRL.
Potrivit art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990, aplicabil societăţilor cu răspundere limitată, pentru adunările având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul în care legea sau actul constitutiv prevede altfel.
Articolul 193 alin.3 prevede că, dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi. Textul are de fapt în vedere lipsa de interes a unor asociaţi manifestată prin absenţa acestora la adunarea generală.
În speţă, întrucât actul constitutiv nu prevede altfel, pentru luarea hotărârilor privitoare la modificarea actului constitutiv este aplicabil întocmai articolul 192 alin.2 din Legea nr.31/1990. Astfel, întrucât problema pusă pe ordinea de zi a adunării din 14 decembrie 2006 privea modificarea actului constitutiv în ce priveşte administrarea societăţii, hotărârea nu se putea lua decât cu votul tuturor celor 3 asociaţi, care au şi fost prezenţi în această adunare. Cum nu s-a întrunit votul cerut de lege, înseamnă că hotărârea de modificare a actului constitutiv nu s-a putut lua. Cea de-a doua adunare din 15 decembrie 2006 este nelegal ţinută, întemeindu-se pe interpretarea eronată a dispoziţiilor art.193 alin.3 din Legea nr.31/1990. Adunarea generală se putea întruni în a doua convocare numai dacă la prima convocare nu ar fi fost prezenţi toţi asociaţii şi din cauza aceasta, adică a „neîntrunirii majorităţii cerute”, ţinerea valabilă a adunării nu ar fi fost posibilă. Textul nu se referă la neîntrunirea votului pentru luarea hotărârii ci la neîntrunirea majorităţii cerute, adică la neîntrunirea cvorumului pentru ca adunarea să poată trece la dezbaterea problemelor de pe ordinea de zi. Textul art. 192 alin.2 nu se coroborează cu textul art.193 alin.3. Atunci când în adunarea legal constituită nu se poate lua hotărârea din cauza neîntrunirii votului, hotărârea pur şi simplu nu se poate lua, iar asociaţii nemulţumiţi se pot eventual retrage din societate. A interpreta altfel textul ar însemna că unii dintre asociaţi pot lua orice hotărâre, prin înfrângerea voinţei celorlalţi prezenţi şi interesaţi, convocând o a doua adunare.
Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că adunarea generală a fost nelegal întrunită la cea de-a doua convocare şi deci hotărârea astfel luată este lovită de nulitate.
Astfel, Curtea va admite apelul, va schimba în totalitatea sentinţa, care este nelegală, şi va admite acţiunea în sensul că va anula hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor SC P. 2000 SRL nr. 234 din 15.12.2006, urmând să-şi producă efectele hotărârea adoptată la prima convocare din 14 decembrie 2006.
În aceste condiţii analizarea celui de-a doilea motiv de recurs ce vizează netemeinicia devine inutilă.
