Sectia civila
Sentinta comerciala nr. 1341 din 30.09.2008,
irevocabila prin decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie
Prin cererea depusa la acest tribunal în data de 19.05.2008 si înregistrata sub nr. 1065/116/2008 (nr. în format vechi 1420/C/2008) reclamantul I a chemat în judecata pe pârâtul G în nume propriu si în calitate de administrator al S.C. M S.R.L. Calarasi pentru ca prin hotarâre judecatoreasca sa se constate nulitatea absoluta a calitatii sale de creditor al S.C. M S.R.L. Calarasi.
În motivarea actiunii sale reclamantul arata ca în august 2003 a împrumutat pe pârâtul persoana fizica cu suma de 150.000.000 lei vechi pentru a-si procura bunuri în interes personal cu obligativitatea de a-i restitui suma în perioada 15 – 30.09.2004. Întrucât pârâtul nu avea un act de identitate asupra sa în chitanta încheiata s-a consemnat ca acesta este administrator al societatii comerciale S.C. M S.R.L..
Mai arata ca s-a aflat cu acesta în relatii de prietenie.
În prezent pârâtul refuza restituirea sumei întrucât apreciaza ca debitor este societatea comerciala S.C. M S.R.L. si nu el.
În drept se invoca art. 2 din Decretul nr. 167/1958 si art. 35 din Decretul nr. 31/1954.
Anexeaza chitanta si solicita judecarea în lipsa.
Tribunalul a citat si societatea comerciala S.C. M S.R.L..
Reclamantul a solicitat sa fie scoasa din cauza aceasta societate întrucât nu a chemat-o în judecata, cerere pe care tribunalul a respins-o având în vedere obiectul actiunii sale care tinde sa stabileasca o situatie de fapt în raport cu aceasta societate comerciala în care aceasta trebuia sa figureze parte în cauza.
Pârâtul a precizat prin avocat ca sumele de bani acordate de reclamant au fost pentru societatea comerciala si au fost cheltuiti, conform chitantei, în interesul acestei societati. Depune acte contabile.
Mai mult pârâtul ridica exceptia inadmisibilitatii actiunii.
Tribunalul în raport de actele si lucrarile dosarului, urmeaza a admite exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantului si a respinge ca atare actiunea reclamantului, pe urmatoarele considerente:
Desi reclamantul îsi întemeiaza actiunea în drept în baza art. 2 din Decretul 167/1958 si art. 35 din Decretul 31/1954, temeiuri ce nu au legatura cu obiectul cauzei, tribunalul urmeaza a aprecia, în baza art. 129 C.p.c., ca în cauza temeiul de drept este art.111 C.p.c.. însa si aceste dispozitii se refera la constatarea unui drept, ori în cauza se solicita constatarea unei stari de fapt – lipsa unei calitati si anume aceea de creditor. Desi reclamantul solicita constatarea „nulitatii absolute a calitatii…” este clar ca o calitate poate exista sau nu, iar nulitatea ca sanctiune, nu se poate referi decât la un act juridic si nu la un fapt, chiar si juridic.
Pentru aceste considerente apreciaza exceptia întemeiata urmând a o admite si a respinge actiunea.
