Acţiune în răspundere civilă delictuală formulată împotriva pârâtei persoană juridică pentru fapte ilicite comise în perioade în care nu deţinea în drept calitatea de administrator al reclamantei şi în care a încasat, prin reprezentantul său legal, …


Acţiune în răspundere civilă delictuală formulată împotriva pârâtei persoană juridică pentru fapte ilicite comise în  perioade în care nu deţinea în drept calitatea de administrator al reclamantei şi în care a încasat, prin reprezentantul său legal, respectiv pârâtul persoană fizică, anumite sume de bani şi bunuri care nu i se cuveneau. Neobligativitatea unei AGA .Administrare defectuoasă a societăţii .

 Prin acţiunea formulată, reclamanta SC  „R” S.A. Făgăraş SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii SC „I” SRL şi B M L , obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 133.977,33 lei cu titlu de prejudiciu şi 24.038, 55 lei dobândă legală.

În drept acţiunea s-a întemeiat pe  art. 72, art. 153/13 alin.2 şi art. 153/18 din Legea nr. 31/1990, art. 998 – 999, art. 1539-1544 Cod civil.

Prin sentinţa civ nr. 1275/30.06.2009 Tribunalul Braşov a respins excepţiile prematurităţii, lipsei calităţii procesuale active şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B M L invocate de pârâţi ca neîntemeiate.

A admis cererea formulată de reclamanta SC „R” Făgăraş SA în contradictoriu cu pârâţii S.C. „I” S.R.L. şi B M L astfel cum a fost precizată.

A obligat pârâţii la plata către reclamantă, în solidar a sumei de 136.359,81 lei cu titlu de prejudiciu.

Pentru a pronunţa această sentinţă  instanţa  de fond a reţinut următoarele considerente:

Între  reclamanta S.C. „R” S.A. şi pârâta S.C. „I” S.R.L. la data de 20.04.2000 s-a încheiat contractul de administrare nr. 3/2000 prin care reclamanta a încredinţat pârâtei – administrator managementul activităţii sale.

S-a stipulat şi că onorariul brut este indexabil cu un procent egal cu procentul mediu de indexare al salariilor angajaţilor societăţii beneficiare (reclamanta) ori de câte ori are loc acest fapt, trebuind a fi încheiat în acest sens un act adiţional la contractul de administrare nr. 3 /2000, potrivit art. 6.1 indexarea trebuind a fi stabilită şi aprobată prin hotărâre a adunării generale a acţionarilor reclamantei.

Din hotărârea A.G.O.A. reclamantei nr. 1 din 12.04.2005 rezultă că a fost ales un nou consiliu de administraţie, printre administratori figurând şi pârâtul B M L .

Deşi la art. 3 din contractul de administrare s-a prezentat posibilitatea prelungirii termenului contractului de administrare la expirarea acestuia prin încheierea unui act adiţional, prin hotărârea A.G.A. reclamantei nr. 1/ 12.04.2005, nu s-a dispus nimic referitor la acest aspect.

Abia prin hotărârea A.G.A. reclamantei nr. 1 din 27.04.2006 s-a stipulat în mod expres că se aprobă prelungirea contractului de administrare nr. 3 din 20.04.2000 cu un an, până la următoarea adunare generală).

Această hotărâre A.G.A. nr. 1 din 27.04.2006 a fost însă desfiinţată prin sentinţa civilă nr. 15 /CC/15.03.2007 pronunţată de Tribunalul Braşov, nulitate care operează cu efect retroactiv.

În temeiul acestei hotărâri A.G.A. nr. 1 din 27.04.2006, semnată în calitate de preşedinte de pârâtul B M L , s-a încheiat la aceeaşi dată actul adiţional la contractul nr. 3 din 20.04.2000 prin care durata acestuia se prelungea cu un an.

Acest act adiţional nu produce însă nici un efect în temeiul principiului accesorium sequitur principale, fiind întocmit în temeiul unui act juridic nul, respectiv hotărârea A.G.A. nr. 1 din 27.04.2006.

Într-o atare situaţie, instanţa reţine că între reclamantă şi pârâta S.C. „I” S.R.L. nu a existat prelungit contractul de administrare pentru anul 2005, însă cu toate acestea, pârâta persoană juridică a încasat suma de 60.377,59 lei plătită din ordinul pârâtului persoană fizică B M L.

Deşi la dosar a fost depus actul adiţional nr. 4.2 din 12.04.2005, în acesta menţionându-se că ar fi încheiat în temeiul hotărârii A.G.A. reclamantei nr. 1 din 12.04.2005, prevederile respectivului act adiţional prin care s-ar fi hotărât prelungirea contractului de administrare şi pentru anul 2005 nu poate avea nici o valoare juridică atâta vreme cât hotărârea A.G.A. nr. 1 din 12.04.2005, la care actul face trimitere ca temei al încheierii sale, nu a dispus nimic în acest sens.

În plus, deşi prin actul adiţional nr. 3.4 s-ar fi dispus , în temeiul aceleiaşi hotărâri A.G.A. a reclamantei nr. 1 din 12.04.2005 şi indexarea onorariului brut cuvenit administratorului S.C. „I” S.R.L., faţă de prevederile hotărârii A.G.A. de mai sus respectiva indexare nu poate avea nici un efect, în hotărâre nefăcându-se vorbire despre o atare indexare.

Or, câtă vreme la art. 6.1 din contractul de administrare nr. 3/2000 s-a prevăzut că onorariul lunar brut al administratorului poate fi supus indexărilor stabilite şi aprobate prin hotărârea A.G.A. reclamantei, doar negocierea făcându-se conform Anexei nr. 1 A, în lipsa unei asemenea hotărâri de indexare nu era posibilă încheierea vreunui act adiţional privitor la indexarea onorariului brut, un atare act nerespectând voinţa părţilor stabilită prin convenţia de administrare.

Instanţa reţine şi că inclusiv pentru anul 2006, în condiţiile în care hotărârea A.G.A. nr. 1 /27.04.2006 a reclamantei, prin care se aproba prelungirea cu un an a duratei contractului de administrare nr. 3/2000 a fost constatată nulă cu efect retroactiv prin sentinţa Tribunalului Braşov nr. 15/CC/15.03.2007, pârâta persoană juridică nu avea dreptul la încasarea remuneraţiei în calitate de administrator al reclamantei.

De asemenea, instanţa reţine că şi în situaţia în care respectiva hotărâre A.G.A. din 27 aprilie 2006 nu ar fi fost anulată, pentru ca pârâta S.C. „I” S.R.L. să poată beneficia de remuneraţia indexată ar fi trebuit să fie adoptată, în prealabil încheierii actului adiţional nr. 4.3/27.04.2006 ,potrivit 6.1 din contractul nr. 3 /2000, hotărârea A.G.A. a reclamantei în acest sens.

Or, în hotărârea A.G.A. reclamantei nr. 1 din 27.04.2006 nu se face vreo trimitere în acest sens iar actul adiţional încheiat la aceeaşi dată în temeiul hotărârii face vorbire doar de faptul că administratorul beneficiază în continuare de toate drepturile care i se cuvin, fără a vorbi de vreo modificare sau a arăta în concret vreo modalitate de indexare, ori că aceasta ar fi avut loc în condiţiile existenţei unei indexări a salariilor angajaţilor societăţii reclamantă, aşa cum cerea Anexa 2 A la contractul nr. 3/2000.

Rezultă că şi într-o atare ipoteză, pârâta persoană juridică a primit prin intermediul pârâtului persoană fizică, un onorariu lunar de 6.861,09 lei mai mare decât cel stabilit, încasând fără temei suma totală de 67.749,74 lei pe anul 2006 , aşa cum rezultă din ordinele de plată depuse în original la dosar.

În legătură cu obiectele de inventar, nu s-a negat de către pârâţi faptul că pârâtul persoană fizică ar fi primit în numele pârâtei persoană juridică, de la reclamantă, obiecte de inventar în valoare de 5.850 lei aşa cum susţine reclamanta, pe care nu le-ar fi restituit reclamantei.

Potrivit art. 43 Cod comercial, pe lângă suma de 112.021,83 lei datorată de pârâţi reclamantei cu titlu de prejudiciu, aceştia datorează şi dobânda legală aferentă în cuantum de 18.487,98 lei calculată de la data efectuării şi încasării plăţii de către pârâţi, fiind aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului, art. 43 Cod comercial având relevanţă sub raportul cuantificării totale a pagubei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii B L M.

Apelul declarat de B M L nu este motivat.

În motivarea apelului , S.C. „I” S.R.L se arată următoarele:

Pe cale de excepţie , se invocă necompetenţa materială a Tb Braşov secţia comercială, excepţia prematurităţii acţiunii faţă de art. 720 1 Cpc  precum şi excepţia lipsei  calităţii procesuale active a reclamantei. conform art. 72 din Legea 31/190  şi art. 374 cod comercial , iar pe fond se solicită respingerea acţiunii.

Pe fond instanţa a ignorat că apelanta deşi nu mai avea calitatea de mandatari comerciali pentru reclamantă , afacerile acesteia au fost totuşi girate de pârâtă societatea reclamantă funcţionând în mod normal , făcând şi încasând plăţi fără ca altcineva în afară de noi  să gireze afacerile .

Or în condiţiile în care reclamanta a beneficiat de serviciile apelantei circumscrise mandatului comercial în condiţiile art. 374 C.c pretenţiile sale de i restituire a sumelor  sunt neîntemeiate.

Examinând sentinţa atacată , în raport cu probele dosarului, cu motivele invocate Curtea a constatat apelurile nefondate.

Excepţia necompetenţei materiale a secţiei comerciale a Tb Braşov este neîntemeiată.

Art. 4 cod comercial instituie o prezumţie de comercialitate pentru toate obligaţiile comerciantului. Faptul că în anii 2005-2006 S.C. „I” S.R.L a încasat din ordinul pârâtului B M L fără drept sumele de bani cu titlu de onorariu de administrare ,deşi nu avea calitatea de mandatar al reclamantei nu răstoarnă prezumţia de comercialitate a obligaţiei de restituire

Deşi textul  art. 4 cod comercial se referă la contractele şi obligaţiile comerciantului , în realitate cu excepţiile menţionate expres de lege , toate obligaţiile comerciantului indiferent de izvorul lor au caracter comercial. Vor fi comerciale nu numai obligaţiile contractuale ci şi obligaţiile derivând din fapte licite ( gestiunea de afaceri , îmbogăţirea fără just temei , plata nedatorată ) precum şi cele rezultate din săvârşirea unor fapte ilicite ( art. 998 cod civil).

Referitor la excepţia prematurităţii  şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei invocată de pârâţi, întrucât pentru perioada  2005-2006 pârâta S.C. Interluvi S.R.L. nu a  avut calitatea de administrator , nu suntem în prezenţa unei acţiuni în răspundere întemeiată pe dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 31/1990 rep., ca să fie nevoie de o hotărâre a adunării generale a acţionarilor reclamantei în acest sens, iar lipsa acesteia să atragă prematuritatea cererii de chemare în judecată şi lipsa calităţii procesuale active  a reclamantei.

La fil 54-56 se află invitaţia reclamantei la conciliere ce a fost trimisă la adresa din Făgăraş str. Livezii nr. 10 adresă unde se află atât domiciliul pârâtului B M L fost asociat unic al pârâtei persoană juridică , cât şi sediul pârâtei S.C. „I” S.R.L.

Din adresa Serviciului Public de Evidenţă a Persoanelor Făgăraş rezultă că numitul B M L este tatăl noului asociat B M L,iar acesta locuieşte la acelaşi domiciliu cu cealaltă asociată B R M.

Adresa de la filele 54-55 se referă la motivele de fapt expuse şi în acţiunea formulată de reclamant trimiţând inclusiv la societatea pârâtă , deci scopul art. 720 indice 1 Cpc , respectiv încercarea soluţionării litigiului prin conciliere directă , s-a realizat .

În speţă este vorba de o acţiune în răspundere civilă delictuală formulată împotriva pârâtei persoană juridică pentru fapte ilicite comise în  perioade în care nu deţinea calitatea de administrator al reclamantei şi în care a încasat, prin reprezentantul său legal, respectiv pârâtul persoană fizică, anumite sume de bani şi bunuri care nu i se cuveneau.

Pârâtul persoană fizică a fost acţionat în justiţie nu în calitate de administrator al reclamantei, pentru a fi aplicabil textul de lege indicat mai sus, ci în calitate de reprezentant persoană fizică al persoanei juridice S.C. „I” S.R.L ce., prin intermediul căruia au fost încasate de aceasta din urmă sumele şi bunurile pretinse de reclamantă în cererea de chemare în judecată

Din dispoziţiile art. 35 alin. 4 din Decretul nr. 31/1954 rezultă că este angajată şi răspunderea personală a celui care a săvârşit fapta ilicită în numele persoanei juridice, respectiv a încasat pentru aceasta sumele de bani şi bunurile, astfel încât cel prejudiciat are posibilitatea de a acţiona în justiţie atât reprezentantul S.C. „I” S.R.L ., cât şi această din urmă societate, în solidar, aşa cum de altfel a procedat şi pârâta.

Acţiunea formulată de reclamant neavând legătură cu  răspunderea administratorului în funcţie pentru că la data introducerii acesteia pârâţii nu aveau calitatea de administrator nu era  necesară conform art. 155 din Legea nr. 31/1990 republicată o hotărâre A.G.A. de aprobare a începerii acţiunii împotriva administratorului.

Cu privire la fondul cauzei ,contractul de administrare are natura juridică a  mandatului comercial pentru că are ca obiect tratarea de afaceri comerciale în numele şi pe seama societăţii comerciale administrate în baza art. 374 cod comercial , mandat care presupune prestaţii ale managerului în favoarea societăţii în scopul obţinerii unei anumite eficienţe economice  financiare.

Faptul că reprezentantul permanent este asimilat în drepturi şi obligaţii cu persoana fizică administrator nu reduce cu nimic răspunderea persoanei juridice administrator care rămâne obligată solidar cu reprezentantul permanent pentru toate actele şi faptele juridice săvârşite de acesta în administrarea societăţii

Onorariul brut iniţial pe care era îndreptăţit să-l primească administratorul persoană juridică a fost de 1.700 lei lunar, conform Anexei 2 A la contract.

Onorariul brut iniţial pe care era îndreptăţit să-l primească administratorul persoană juridică în baza contractului de administrare din 20.04.2009 a fost de 1.700 lei lunar, conform Anexei 2 A la contract şi potrivit art 6 din contract indexarea acestuia trebuie stabilită şi aprobată prin hotărâre a adunării generale a acţionarilor reclamantei.

În ceea ce priveşte anul 2005 , prin hotărârea AGA a reclamantei nr. 1/12.04.2005  nu s-a dispus prelungirea contractului de administrare şi nici indexarea onorariului administratorului.

Cu privire la anul 2006 hotărârea AGA hotărârea A.G.A. reclamantei nr. 1 din 27.04.2006 prin care s-a aprobat prelungirea contractului de administrare cu încă un an a fost desfiinţată retroactiv prin sentinţa civilă nr. 15 /CC/15.03.2007 pronunţată de Tribunalul Braşov, iar actul adiţional încheiat în baza acestei hotărâri nu produce efecte faţă de desfiinţarea hotărârii AGA .

Deci pentru anii 2005 şi 2006  , deşi nu s-a prelungit legal contractul de administrare şi nu s-a indexat onorariul , administratorul a încasat nelegal suma de 60.377,59 lei pe anul 2005 şi 67.749,74 lei pe anul 2006  plătită din ordinul pârâtului persoană fizică B M L.

Apelanta S.C. „I” S.R.L susţine deşi nu mai avea calitatea de mandatar comercial pentru reclamantă , a girat activitatea reclamantei , astfel că pretenţiile reclamantei de restituire a sumelor încasate sunt neîntemeiate în condiţiile art. 374 C.comercial.

Mandatarul este ţinut să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună credinţă şi diligenţa unui bun proprietar .

Potrivit contractului de administrare încheiat între părţi încasarea onorariului era condiţionată şi de îndeplinirea criteriilor de performanţă asumate de administrator , or în perioada 2005-2006 aceste criterii de performanţă nu au fost îndeplinite şi societatea a înregistrat pierderi , aspect care rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.

În lipsa unui contract de administrare pentru perioada 2005-2006, răspunderea pârâţilor este delictuală.

Pretenţiile reclamantei de restituire a sumelor încasate s-ar putea pune în situaţia în care  pârâta ar fi desfăşurat o activitate de management eficientă , or în speţă expertiza dovedeşte  că societatea reclamantă a înregistrat pierderi în perioada 2005-2006.3.12.2009

Sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii delictuale , respectiv fapta ilicită  constă în plata şi încasarea sumelor de bani menţionate  fără a exista hotărâri AGA de prelungire a contractului de administrare şi de indexare a onorariului administratorului ,cu încălcarea art. 153 al 1 care  dă în competenţa exclusivă  a AGA şi aprobarea pentru fiecare exerciţiu financiar a remuneraţiei cuvenite administratorilor şi a oricăror avantaje ce se acordă acestora , prejudiciul este cert şi constă în sumele de bani plătite  cu titlu de onorariul indexat către pârâtă , raport  de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia  pârâţilor în calitate de administrator persoană juridică ( reprezentant permanent) care puteau şi trebuiau să cunoască regimul juridica al stabilirii şi aprobării remunerării administratorilor ,  pe care l-au încălcat cu rea credinţă.

Faţă de considerentele mai sus arătate, Curtea a respins excepţiile invocate de apelanta S.C. „I” S.R.L şi apelurile declarate de pârâţii împotriva sentinţei Tribunalului Braşov pe care a păstrat-o.

Decizia nr. 133/R/3.12.2009