Adunarea generală a asociaţiilor. Neconvocarea asociatului care deţine 50% din părţile sociale. Lipsa unei procuri speciale acordate persoanei mandatare. Nulitatea hotărârilor adunării generale
Legea nr. 31/1990 – art. 125 alin. (1), art. 132, art. 192, art. 195 alin. (3), art. 202 alin. (1), alin. (2)
Curtea, reţinând incidenţa prevederilor art. 125 alin. (1) şi art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, constată două neregularităţi majore cu privire la convocarea şi validitatea hotărârilor generale ale asociaţilor societăţii. Prima neregularitate constă în lipsa totală a convocării asociatului reclamant la adunările generale finalizate cu adoptarea hotărârilor atacate cu acţiune în anulare. Împuternicirea dată de asociat unei terţe persoane este una cu caracter general şi nu înlătură cerinţa convocării, în condiţiile actului constitutiv şi/sau legii, a asociatului societăţii, deoarece obligaţia de convocare şi informare aflată în sarcina societăţii corelativă dreptului asociatului de a fi convocat şi informat asupra adunării generale, nu se răsfrâng asupra reprezentantului ci asupra asociatului, în calitate de titular al drepturilor societare izvorând din actul constitutiv, la încheierea căruia a luat parte. Lipsa convocării asociatului la adunările generale este sancţionată cu nulitatea absolută a hotărârilor adoptate, nulitate care decurge din încălcarea gravă şi iremediabilă a drepturilor asociatului la informare şi de a lua parte la deciziile luate cu privire la modificarea actului constitutiv. Reprezentarea asociatului la lucrările adunărilor generale nu este susţinută de un mandat special acordat în acest scop reprezentantului. Împuternicirea dată acestuia de asociat nu îndeplineşte condiţiile actului de reprezentare în adunările generale şi anume: să aibă un caracter special, în sensul prevederii datelor de identificare a adunării generale în cadrul căreia se va realiza actul de reprezentare; întinderea mandatului să fie corespunzător cu ordinea de zi pentru care s-a convocat adunarea generală, în sensul că reprezentantul este împuternicit să voteze cu privire la punctele de pe ordinea de zi ce fac obiectul convocării. În absenţa acestor condiţii, reprezentantul nu a deţinut o împuternicire legală de a participa şi de a vota în cadrul adunărilor generale potrivit unui mandat expres acordat de asociat. În lipsa votului valabil exprimat de către asociat, hotărârile adunării generale au fost adoptate cu înfrângerea cvorumului de vot reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor sau a părţilor sociale respectiv unanimitatea asociaţilor şi părţilor sociale, în condiţiile în care societatea dispune de doi asociaţi, fiecare deţinând câte 50% din părţile sociale, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârilor astfel adoptate.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,
Decizia civilă nr. 1829/R din 12 decembrie 2013, dr. M.B.
Prin sentinţa (decizia) civilă nr. 622/PI/LP/04.07.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 7786/30/2011, s-a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Timişoara având ca obiect constatare nulitate absolută.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.A., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost precizată.
În motivare, recurenta a aratat că prin capătul 4 al cererii de chemare în judecată a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor nr. 14/2010 şi a Actului Constitutiv actualizat în temeiul acestei hotărâri, şi să se dispună anularea contractului de cesiune de părţi sociale din data de 15.07.2010 înregistrat la ORC de pe lângă Tribunalul Timiş prin rezoluţia nr. 18/2010.
Pornind de la raţionamentul instanţei de fond, s-a reţinut că Hotărârea AGA nr. 14/2010 s-a luat cu cvorum legal, întrucât s-a presupus că recurenta reclamantă a fost prezentă la această adunare generală şi a votat „pentru”, prin mandatara sa N.E. care, în opinia tribunalului, avea mandat special.
Tocmai această opinie a instanţei de fond este total greşită, a arătat recurenta, dispoziţiile legale nefiind interpretate în mod corect, întrucât prin Hotărârea AGA nr. 14/2010 s-a decis: revocarea din funcţia de administrator a domnului N.M.Ş.; numirea în funcţia de administrator a mandatarei N.E.; cesionarea unui număr de 2660 părţi sociale cu o valoare nominală de 25 lei/parte socială şi o valoare totală de 66.500 lei de la asociatul N.M.Ş. către mandatara N.E.
În urma cesiunii intervenite, structura capitalului social al societăţii a devenit următoarea: N.E. – asociat nou deţine 2660 părţi sociale în valoare totală de 66.500 lei având o cotă de participare la capitalul social de 68,2051 %; N.M.Ş. – deţine 1140 părţi sociale în valoare totală de 28.500 lei având o cotă de participare la capitalul social de 29,2308 %; B.A. – deţine 100 părţi sociale în valoare totală de 2.500 lei având o cotă de participare la capitalul social de 2,5641 %.
Însă, în ceea ce priveşte Hotărârea nr. 14/2010, ea este lovită de nulitate şi pentru următoarele considerente:
– prin împuternicirea dată mandatarei N.E., reclamanta nu a mandatat-o pe acesta să semneze în numele său şi pentru ea nici schimbarea reprezentantului societăţii şi nici cesionarea de părţi sociale în cadrul societăţii sau cu persoane din afara acesteia;
– prin cesiunea intervenită s-a încălcat dreptul de preempţiune al reclamantei recurente la cumpărarea pârtilor sociale pe care asociatul său a înţeles să le înstrăineze.
Prin urmare, recurenta nu a înţeles care anume dispoziţie din împuternicirea dată mandatarei N.E. constituie mandat special pentru schimbarea administratorului şi cesionarea de părţi sociale, astfel încât să dea dreptul instanţei de fond să considere că Hotărârea AGA nr. 14/2010 s-a luat cu respectarea legii. Faptul că acesta Hotărâre AGA precum şi Actul Constitutiv modificator au fost înregistrate la Oficiul Registrului Timiş nu înlătură caracterul nelegal al acestor acte.
Trebuie observat că, asociatul său, N.M.Ş. împreună cu mandatara sa, N.E., au acţionat împotriva intereselor sale, procedând la dobândirea calităţii de asociat a mandatarei sale fără ca reclamanta recurentă să aibă cunoştinţă şi să-şi dea acordul în acest sens, în considerarea calităţii de asociat pe care o deţine.
Prin urmare, în ceea ce priveşte cesiunea părţilor sociale de la asociatul N.M.Ş. către un terţ – N.E., a solicitat a se constata că a fost încheiată cu încălcarea dispoziţiilor art. 12 din Actul Constitutiv al societăţii, potrivit cărora : „Transmiterea părţilor sociale către terţi se poate face numai cu aprobarea adunării luată cu o majoritate de 3/4 din capitalul social, după exprimarea dreptului de preempţiune al celorlalţi asociaţi”.
Faţă de actele depuse în probaţiune urmează a se constata că pentru AGA din 14.09.2010 nu s-a realizat convocarea asociaţilor, că reclamanta recurentă nu a avut cunoştinţă de convocarea Adunării, de ordinea de zi ce trebuia votată, că nu a fost prezentă, iar votul exprimat în numele său de N.E. nu este valabil întrucât aceasta nu avea mandat din partea sa.
Examinând recursul formulat de reclamantă prin prisma motivelor invocate în fapt şi în drept, Curtea a constatat că este incident motivul de admitere a recursului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă pentru motivele ce succed.
Astfel, Curtea a constatat că prima instanţă a soluţionat cauza cu aplicarea greşită a legii, şi anume, a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 referitoare la validitatea adunărilor generale ale asociaţilor societăţii comerciale.
Sub acest cuprins, Curtea a relevat că prin cererea de chemare în judecată precizată ulterior, la data de 01.02.2012, reclamanta a solicitat anularea hotărârilor adunării generale a asociaţilor SC R. SRL menţionate în acţiune, respectiv anularea parţială a hotărârii adunării generale nr. 1/08.02.2008 cu privire la dispoziţia de majorare a capitalului social.
Tribunalul, în calitate de primă instanţă, în mod netemeinic şi prin neobservarea dispoziţiilor art. 195 alin. (3) şi art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, respectiv a art. 14 şi art. 15 din Actul constitutiv al SC R. SRL a considerat că prin prezenţa în adunările generale ordinare şi extraordinare a mandatarului reclamantei, sunt îndeplinite condiţiile de validitate ale acestor adunări generale.
Curtea a relevat că potrivit împuternicirii emise de reclamantă, înregistrată sub nr. 0856 în registrul de legalizări pe anul 2005, numita N.E. a fost mandatată printre altele, să reprezinte reclamanta în faţa autorităţilor, a terţelor persoane, a instanţelor, să încheie pe seama mandantei acte juridice, bancare, să decidă în numele mandantei asupra majorării sau reducerii capitalului social al firmei SC R. SRL şi să o reprezinte la încheierea cu terţii a unor contracte.
Aşa cum s-a constata din cele mai sus descrise, mandatara a fost împuternicită în raport cu reclamanta şi cu privire la organizarea şi funcţionarea SC R. SRL, în mod special, numai cu privire la reprezentarea reclamantei asupra majorării sau reducerii capitalului social.
Potrivit art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, dispoziţie referitoare la societăţile pe acţiuni care se aplică şi celorlalte forme juridice ale societăţilor prin asemănare, acţionarii/asociaţii pot fi reprezentaţi în cadrul adunării generale.
Această reprezentare însă se supune unui număr de două condiţii premergătoare actului de reprezentare, şi anume: actul juridic al reprezentării (mandatul/împuternicirea) să aibă un caracter special, în sensul că acest act să prevadă datele de identificare ale adunării generale în care se va realiza reprezentarea (tipul adunării generale ordinare sau extraordinare, data şi locul ţinerii acesteia); întinderea mandatului să fie corespunzător cu ordinea de zi pentru care s-a convocat adunarea generală a asociaţilor, în sensul că reprezentantul este mandatat să voteze cu privire la punctele de pe ordinea de zi ce fac obiectul convocării.
În al doilea rând, reprezentarea prefigurată de dispoziţiile art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu înlătură necesitatea convocării, în condiţiile legii sau actului constitutiv, a asociatului societăţii comerciale, deoarece obligaţia de informare a societăţii corelativă dreptului de a obţine această informare de către asociat, nu se răsfrâng asupra reprezentantului ci asupra asociatului în calitate de parte contractantă în actul constitutiv şi de titular al drepturilor societare.
Prin urmare, Curtea a constatat două neregularităţi majore cu privire la convocarea şi mai apoi validitatea hotărârilor adunării generale a asociaţilor SC R. SRL.
Prima neregularitate constă în lipsa totală a convocării reclamantei în calitate de asociat la adunările generale finalizate cu adoptarea hotărârilor atacate cu acţiune în anulare. În primă instanţă, reclamanta a solicitat, iar tribunalul a dispus în sarcina pârâtei, să înfăţişeze şi să depună la dosar, atât actele de convocare cât şi procesele verbale de consemnare a dezbaterilor adunărilor generale, ceea ce nu s-a realizat din motive care ţin de comportamentul procesual al pârâtei. În condiţiile în care acestea nu s-au depus, Curtea a statuat că actele de convocare de la adunările generale ce fac obiectul cauzei nu au fost elaborate, iar prin aceasta reclamanta nu a avut cunoştinţă de hotărârile adoptate de către aceste adunări generale.
Potrivit art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 convocarea se realizează în forma prevăzută de Actul constitutiv. Articolul 15 din Actul constitutiv al SC R. SRL prevede că în vederea întrunirii adunării asociaţilor, convocarea se face cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia, în convocator arătându-se ora, ziua, locul şi ordinea de zi. Forma convocatorului nefiind prevăzută în actul constitutiv, este reglementată de articolul 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia convocarea adunării se face prin scrisoare recomandată cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia. Convocarea prin scrisoare recomandată a reclamantei nu s-a realizat niciodată, ceea ce rezultă din lipsa oricărei probe sub acest aspect.
Este adevărat că la lucrările adunărilor generale a participat numita N.E. în calitate de mandatar al reclamantei, însă, în afara oricărei convocări a asociatului mandant şi în lipsa oricărei informări a acestuia cu privire la data, locul, ziua şi ordinea de zi a ţinerii adunării generale. Convocarea eventuală a reprezentantului de către administratorul pârâtei nu are valabilitate juridică pentru protecţia dreptului la informare şi convocare a reclamantei în calitatea sa de asociat.
În consecinţă, Curtea a statuat că nu a avut o convocare potrivit legii şi actului constitutiv a reclamantei la adunările generale în care s-au adoptat hotărârile ce formează obiectul acţiunii în anulare.
Lipsa convocării asociatului la aceste adunări, este sancţionată cu nulitatea absolută a hotărârilor adoptate în aceste condiţii, nulitate care decurge din încălcarea gravă şi iremediabilă a dreptului asociatului la informare asupra organizării şi funcţionării societăţii comerciale din care face parte, a dreptului de a lua parte la deciziile luate cu privire la problemele care privesc modificarea actului constitutiv (atragerea de noi asociaţi, modificarea capitalului social, schimbarea obiectului de activitate, schimbarea administratorului social) şi a dreptului de a participa la destinul juridic şi economic al societăţii comerciale.
Prin urmare, acesta este un prim motiv de nulitate a hotărârilor adunărilor generale invocate de către reclamantă.
De asemenea, Curtea a mai constatat că au fost încălcate şi dispoziţiile actului constitutiv şi ale Legii nr. 31/1990 privind cvorumul de adoptare a hotărârilor adunărilor generale, după cum urmează:
Referitor la adoptarea adunărilor generale, articolul 14 alin. (4) din Actul constitutiv al SC R. SRL, impune că adunarea decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor sau a părţilor sociale, iar pentru hotărârile având ca scop modificarea actului constitutiv, este necesar votul tuturor asociaţilor.
Articolul 192 din Legea nr. 31/1990 prevede într-un mod similar că adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel [alin. (1)]. Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel [alin. (2)].
Aşa cum s-a arătat deja, actul constitutiv al societăţii comerciale pârâte nu prevede un alt cvorum de vot în nici una din ipotezele menţionate.
Prin urmare, adunările generale ordinare şi extraordinare ale pârâtei ar fi putut decide în mod valabil doar cu respectarea cerinţelor actului constitutiv care se referă la votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor sau a părţilor sociale, iar pentru hotărârile având ca scop modificarea actului constitutiv, este necesar votul tuturor asociaţilor.
Toate hotărârile criticate prin acţiunea în anulare au fost adoptate în lipsa asociatului, şi anume a reclamantei, în condiţiile în care societatea pârâtă a avut doar doi asociaţi, iar ulterior, în lipsa aceleiaşi reclamante, a fost atras un al treilea asociat, în persoana mandatarului N.E.
În aceste condiţii, cerinţa cvorumului de vot reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor sau a părţilor sociale, respectiv votul tuturor asociaţilor, nu a fost îndeplinită, ceea ce atrage nulitatea absolută a tuturor hotărârilor astfel adoptate.
Împrejurarea că mandatarul N.E. a fost prezentă la toate aceste adunări generale şi că a votat alături de celălalt asociat N.M.Ş. pentru adoptarea ordinii de zi aflată în dezbatere la fiecare adunare, nu acoperă nulitatea mai sus arătată întrucât acest mandatar nu a avut împuternicirea legală nici de a participa la aceste adunări, nici de a vota potrivit unui mandat expres acordat în acest scop de către asociatul mandant, reclamant în cauză. În lipsa votului valabil exprimat de către asociatul reclamant, luarea hotărârilor adunărilor generale cu înfrângerea cvorumului de vot nu mai de către unul dintre asociaţi a cărui deţinere de capital în părţi sociale a fost pentru început de 50 %, toate hotărârile adoptate sunt lovite de nulitate absolută.
În fine, Curtea a mai constatat nulitatea hotărârii adunării generale a asociaţilor nr. 14/14.09.2010, cu specială privire asupra dispoziţiei acestei hotărâri prin care se dispune cesiunea unui număr de 2.660 părţi sociale în valoare totală de 66.500 lei reprezentând 68,2051% din capitalul social către noul asociat N.E., de către asociatul N.M.Ş., deoarece au fost încălcate dispoziţiile art. 12 din Actul constitutiv, şi anume, cerinţele referitoare la întrunirea cvorumului de vot reprezentând majoritatea de ¾ din capitalul social şi respectarea dreptului de preempţiune a celorlalţi asociaţi, în speţă a dreptului de preempţiune a reclamantei, în condiţiile în care clauza actului constitutiv prevede regula că părţile sociale pot fi transmise între asociaţi, iar către terţi numai cu respectarea celor două cerinţe mai sus arătate. De altfel, dispoziţiile art. 202 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cuprind aceleaşi cerinţe prevăzute de actul constitutiv, ceea ce înseamnă şi încălcarea condiţiilor legale de transmitere a părţilor sociale către o persoană din afara arcului societar.
Prin urmare, constatând înfrângerea atât a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 cât şi a clauzelor Actului constitutiv referitoare la convocarea, organizarea şi adoptarea hotărârilor adunărilor generale de către asociaţii pârâtei SC R. SRL, Curtea a admis petitul acţiunii în anulare referitor la anularea hotărârilor adunării generale a asociaţilor nr. 14/14.09.2010, nr. 1/09.05.2011, nr. 1/08.02.2008 (numai cu privire la majorarea capitalului social, potrivit precizării de acţiune formulată de reclamantă) şi hotărârilor adunărilor generale extraordinare a asociaţilor nr. 39/16.01.2007 şi nr. 42/20.02.2007.
În schimb, este inadmisibilă acţiunea în anulare sub aspectul constatării nulităţii contractului de cesiune de părţi sociale încheiat la data de 15.07.2010 între N.M.Ş. şi N.E., întrucât cadrul procesual a fost fixat de reclamantă în faţa primei instanţe şi se referă strict la reclamantă şi la pârâta SC R. SRL. Contractul de cesiune s-a încheiat între alte subiecte de drept, şi anume între cele două persoane fizice mai sus arătate. Aceste persoane nu au fost chemate în judecată, iar instanţa de judecată nu poate pronunţa o hotărâre judecătorească cu privire la persoane care nu au luat parte, potrivit legii, la cercetarea judecătorească şi dezbaterile în fond ale cauzei.
Mai mult, beneficiind de regimul juridic al acţiunii în anulare a hotărârilor adunării generale prevăzut de art. 132 din Legea nr. 31/1990, titularul unei asemenea acţiuni poate tinde doar la deznodământul judiciar prevăzut de lege, iar nu şi al anulării sau constatării nulităţii a unor acte juridice exterioare organizării şi funcţionării societăţii comerciale, aşa cum este şi contractul de cesiune al părţilor sociale. Pentru a supune controlului judiciar cerinţele de valabilitate ale acestui contract, persoana interesată are în exerciţiu alte mijloace juridice, prin configurarea unui cadru procesual adecvat acţiunii în nulitate sau în anulare a actelor juridice civile.
În ceea ce priveşte petitul acţiunii în anulare referitor la nulitatea actelor constitutive actualizate sau de modificare a Actului constitutiv al SC R. SRL, Curtea a constatat că şi acest petit este inadmisibil, întrucât în mod asemănător acţiunii în nulitate sau în anulare a contractului de cesiune, regimul juridic şi cadrul procesual de soluţionare a unor asemenea acţiuni este diferit de cel al acţiunii în anulare a hotărârilor adunării generale, atrăgând incidenţa altor dispoziţii din Legea nr. 31/1990, respectiv în mod complementar a unor dispoziţii de drept comun în raport de care se cercetează cauzele nulităţii sau anulabilităţii actului constitutiv şi sancţiunea de invalidare a acestuia. Chiar şi în condiţiile în care se invocă efectele subsecvente ale nulităţii hotărârilor adunărilor generale asupra altor acte juridice încheiate ulterior sau în considerarea hotărârilor anulate, nulitatea actelor constitutive actualizate sau a actului constitutiv modificat, nu se constată de instanţa acţiunii în anulare a hotărârii adunării generale în mod automat, fără verificarea cauzelor nulităţii fiecărui act constitutiv actualizat sau modificat. Pe de altă parte, instanţa acţiunii în anulare a hotărârilor adunării generale are la dispoziţie un anumit cadru procesual, două grade de jurisdicţie şi un obiect al cauzei caracterizat prin lipsa valorii patrimoniale, or instanţa acţiunii în nulitate sau anulare a actului constitutiv are la dispoziţie alte norme procesuale, altă competenţă materială şi o devoluare pe parcursul altor grade de jurisdicţie. În vederea exercitării dreptului la acţiune în nulitate sau anulare a actelor constitutive actualizate sau modificate, persoana interesată se poate adresa în continuare instanţei judecătoreşti competente potrivit legii să soluţioneze astfel de acţiuni, având în vedere totodată persoanele participante la încheierea acestor acte juridice.
Prin urmare, în mod corect a respins prima instanţă acţiunea reclamantei sub acest petit al nulităţii actelor constitutive actualizate/modificate, însă motivarea primei instanţe a fost necorespunzătoare, motiv pentru care dispoziţia acestei instanţe prin care se respinge acţiunea inclusiv sub acest petit, a fost menţinută.
Referitor la petitul privind radierea menţiunilor efectuate în evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 39395/2006, nr. 4446/2007, nr. 4348/2008, nr. 54390/2010 şi nr. 54643/2011, Curtea relevă că respingerea acestui petit de către prima instanţă va fi menţinută, însă sub altă motivare, şi anume, radierea unor menţiuni ce prejudiciază o persoană indiferent dacă are calitatea de asociat sau nu, se realizează de către Oficiul Registrului Comerţului la cererea persoanei interesate potrivit articolului 21 din Legea nr. 26/1990, în temeiul documentaţiei depuse la dispoziţia Oficiului. Regimul juridic al cererii pentru radierea unor menţiuni prejudiciabile înscrise în Registrul Comerţului este diferit de cel al acţiunii în anulare a hotărârilor adunării generale, urmând un control de legalitate efectuat de directorul Oficiului Registrului Comerţului şi, după caz, un control judiciar efectuat de instanţa de judecată competentă. Pe de altă parte, prima instanţă a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului ONRC – O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş prin Încheierea din 27.09.2012, iar împotriva acestei hotărâri judecătoreşti având caracter interlocutoriu, reclamanta nu a formulat recurs. În cadrul prezentului recurs declarat împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, pârâta ONRC – O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş nu mai figurează ca parte intimată, deoarece nu face parte din cadrul procesual finalizat cu sentinţa civilă nr. 622/PI/LP/04.07.2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 7786/30/2011.
Astfel fiind, Curtea a admis recursul reclamantei B.A., a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis în parte acţiunea în anulare formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL, a anulat hotărârile adunării generale a asociaţilor SC R. SRL nr. 14/14.09.2010, nr. 1/09.05.2011, nr. 1/08.02.20082008 şi hotărârile adunării generale extraordinare a asociaţilor SC R. SRL nr. 39/16.01.2007 şi nr. 42/20.02.2007, a respins acţiunea reclamantei asupra cererii de anulare a contractului de cesiune de părţi sociale încheiat la data de 15.07.2010 între N.M.Ş. şi N.E., menţinând în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
