Anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în frauda creditorilor.
Prin sentinţa civilă nr. 591/SIND/23.06.2008 Tribunalul Braşov prin judecătorul-sindic a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea formulată de reclamantul lichidator judiciar R & C în contradictoriu cu pârâţii P.I.C., P.M.E. şi A.Y.A. având ca obiect anularea actelor de înstrăinare a imobilului proprietatea debitoarei S.C. H S.R.L.
În motivarea hotărârii se arată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 61 din Legea nr. 64/1995 (art. 80 din Legea nr. 85/2006), deoarece nu s-a dovedit frauda creditorilor şi nici faptul că preţul tranzacţiei a fost vădit mai redus decât valoare de piaţă de la data respectivă. Cu privire la prima tranzacţie s-a reţinut că nu s-a făcut dovada că vreunul din creditorii societăţii debitoare ar fi deţinut creanţa dinainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare. S-a mai arătat că îndeplinirea corectă sau incorectă a mandatului dat de asociatul unic poate fi analizat într-o eventuală acţiune în răspunderea administratorului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs lichidatorul judiciar invocând greşita aplicare a legii şi interpretarea eronată a probelor. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în cazul primei tranzacţii frauda creditorilor rezultă din calitatea de asociat unic şi administrator al pârâtului care transpune în contract atât în calitate de vânzător cât şi de cumpărător. La o zi după încheierea contractului, pârâtul şi-a înstrăinat părţile sociale deţinute în societate, dată de la care societatea îşi încetează activitatea, ultimul bilanţ depus fiind cel din 2001. La acea dată societatea înregistra datorii către furnizori în cuantum de 2.105.087.000 ROL, o bună parte din această sumă fiind datorată bugetului de stat, astfel cum rezultă din titlurile executorii anexate la declaraţia de creanţă a D.G.F.P. Braşov. Suma încasată nu se regăseşte în contabilitatea creditoarei.
În ceea ce priveşte contractul subsecvent îşi găseşte aplicabilitate principiul anulării actului subsidiar, ca urmare a anulării actului principal. În cazul în care se constată că nu se impune anularea actului subsecvent, se solicită obligarea pârâtului la suportarea valorii bunului din momentul transferului, respectiv la plata sumei de 338.000.000 lei ROL.
Intimatul pârât A.Y.A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat invocând buna-credinţă a subdobânditorului.
Intimaţii pârâţi P.E.M. şi P.I.C. au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, nefiind întrunite condiţiile anulării actelor, întrucât la data cesionării părţilor sociale societatea nu avea nici un litigiu sau debit neacoperit. Se arată că preţul contabil de achiziţie a imobilului a fost de 2.000.000 lei, iar vânzarea s-a perfectat la un preţ de 8 ori mai mare. Expertiza depusă în cauză nu le este opozabilă, având caracter extrajudiciar.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs şi actele dosarului, în baza art. 3041 Cod procedură civilă s-a constatat următoarele :
Prevederile art. 80 pct. c din Legea nr. 85/2006 sancţionează cu nulitatea transferurile patrimoniale încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori.
Prin contractul nr. 681/17.04.2002, încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii s-a transferat imobilul proprietatea debitoarei S.C. H S.R.L. către asociatul unic al societăţii, respectiv pârâtul P.I.C. pentru suma de 170.000.000 lei ROL. La data transferului societatea debitoare avea datorii către furnizori şi către bugetul de stat în cuantum de 2.105.087.000 lei ROL, astfel cum rezultă din ultimul bilanţ contabil din 2001 ce a fost depus la organele financiare, cât şi din titlurile executorii anexate în dosarul de faliment. Valoarea de piaţă a imobilului înstrăinat a fost estimată prin expertiza de evaluare la suma de 509.732.190 lei ROL, astfel încât preţul tranzacţiei era cu mult sub această valoare.
Conform menţiunilor lichidatorului judiciar şi declaraţiei pârâtului P.I.C., preţul nu a fost depus în contul societăţii, fiind încasat de pârât în contul datoriei sale.
Prin urmare, faţă de situaţia datoriilor societăţii existente la data transferului, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu s-a dovedit intenţia de fraudare a creditorilor, cu atât mai mult cu cât imobilul înstrăinat a constituit un activ important în patrimoniul societăţii, la data deschiderii procedurii nemaiexistând alte bunuri.
Pe de altă parte, prin întrunirea dublei calităţi de administrator al vânzătoarei şi cumpărător în persoana pârâtului P.I.C., s-a confirmat intenţia de fraudare a tuturor părţilor implicate, condiţie esenţială prevăzută de art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006.
Intenţia de fraudare a creditorilor rezultă şi din faptul că asociatul unic, pârâtul P.I.C., a încheiat a doua zi actul adiţional nr. 773/18.04.2002 de cesiune a părţilor sociale. Potrivit declaraţiei cesionarului B.I., actul de cesiune nu a fost înscris la O.R.C., iar acesta nici nu a preluat documentele societăţii, întrucât societatea înregistra datorii mari. După încheierea actului adiţional, societatea a fost administrată în continuare de acelaşi pârât, astfel cum rezultă din procesele verbale de control existente în dosarul de faliment, motiv pentru care urmează a înlătura susţinerile acestuia legate de majorarea datoriilor după data cesiunii.
Apărările intimatului-pârât legate de caracterul extrajudiciar al expertizei şi de inopozabilitatea acestei probe, nu au relevanţă în cauză, dispoziţiile art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006 sancţionând transferurile patrimoniale efectuate doar cu intenţia de fraudare a creditorilor, fără a impune condiţia existenţei unui preţ derizoriu.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 80 lit.c din Legea nr. 85/2006 a fost modificată hotărârea instanţei de fond în sensul anulării contractului de vânzare-cumpărare nr. 681/17.04.2002 încheiat între debitoarea S.C. H S.R.L şi pârâtul P.I.C.
Conform art. 83 din Legea nr. 85/2006 pârâtul P.I.C. a fost obligat să restituie averii debitoarei valoarea bunului de la data transferului, respectiv suma de 33.800 lei potrivit solicitării lichidatorului judiciar, deşi valoarea reală a bunului la data transferului era de 50.973 lei.
Cu privire la actul subsecvent contractului de vânzare-cumpărare, în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 85/2006 în sensul că subdobânditorul-pârât A.Y.A. a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi nu a cunoscut faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat. Astfel, s-a menţinut soluţia instanţei de fond cu privire la valabilitatea acestui contract.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost admis în parte recursul lichidatorului judiciar, a fost modificată în parte hotărârea instanţei de fond în sensul anulării contractului nr.681/ 17.04.2002 încheiat între S.C. H S.R.L şi P.I.C. şi menţinerii restului dispoziţiilor referitoare la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi la valabilitatea actului subsecvent încheiat între P.I.C., P.E.M. şi A.Y.A.
(Decizia nr. 452/R/ 28 octombrie 2008)
