Apel. Procedura insolventei. Contestatie împotriva hotarârii adunarii creditorilor de votare a planului de reorganizare, prin care se solicita a se modifica hotarârea în sensul de a se constata planul de reorganizare respins, si nu admis. Imposibilitatea

PROCEDURA INSOLVENTEI

Apel. Procedura insolventei. Contestatie împotriva hotarârii adunarii creditorilor de votare a planului de reorganizare, prin care se solicita a se modifica hotarârea în sensul de a se constata planul de reorganizare respins, si nu admis. Imposibilitatea refacerii calculului voturilor în cadrul contestatiei împotriva hotarârii adunarii creditorilor, cu consecinta modificarii acesteia, din aceea de aprobare a planului, în aceea de respingere a lui. Competenta judecatorului sindic în cadrul actiunii în anulare astfel formulata si solutiile pe care le poate dispune. Imposibilitatea anularii în parte a hotarârii adunarii creditorilor de votare a planului de reorganizare, adunarea creditorilor având înscris pe ordinea de zi un singur punct de discutie – votarea planului.

 – art. 14 alineat 7 din Legea nr. 85/2006

 – Decizia nr. 281/C/2015 – A din 28.10.2015;

 – Dosar nr. 6473/111/C/2013/a21.2-A

Sentinta nr. 153/F/2015 din data de 23.04.2015, Tribunalul B. a respins ca nefondate contestatiile formulate de creditorii SC U. T. SA V., C. E. O. SA T. J. împotriva procesului-verbal si a hotarârii adunarii creditorilor din data de 23.09.2014 privind debitorul SC E. O. SA, cu sediul în O., Sos. B. nr. xx, jud. B., având CUI xxxxxxxx si Y xx/xxx/xxxx.

A admis în parte contestatia formulata de creditorul D.G.R.F.P. C.N. prin A.J.F.P. B. – în nume propriu si în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice împotriva procesului-verbal si a hotarârii adunarii creditorilor din data de 23.09.2014 privind debitorul SC E. O. SA.

A admis în parte contestatia formulata de creditorul contestator Primaria Municipiului O. împotriva procesului-verbal si a hotarârii adunarii creditorilor din data de 23.09.2014 privind debitorul SC E. O. SA.

A dispus anularea partiala a hotarârii adunarii creditorilor din data de 23.09.2014 privind debitorul SC E. O. SA.

A constatat ca valabilitatea votului exprimat de creditorul Primaria Municipiului O. si îndreptatirea creditorului D.G.R.F.P. C.N. prin A.J.F.P. B. pentru Statul Român de a vota în categoria creditorilor garantati pentru o creanta în cuantum de 10.560.258 euro (echivalent în lei).

A respins ca nefondate celelalte pretentii.

Pentru a pronunta astfel, analizând actele si lucrarile dosarului judecatorul sindic a retinut urmatoarele:

La data de 23 septembrie 2014 a avut loc adunarea generala a creditorilor debitorului S.C. E. S.A. în cadrul careia a fost supus votului planul de reorganizare. Potrivit mentiunilor efectuate de catre administratorul judiciar acesta a fost votat de categoria creantelor salariale, chirografare stabilite potrivit art. 96 alin.1 si de creditorii garantati, fiind respins de catre creditorii bugetari si cei chirografari.

Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 hotarârea adunarii creditorilor poate fi desfiintata de judecatorul-sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luarii masurii respective si au facut sa se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor îndreptatiti sa participe la procedura insolventei care au lipsit de la sedinta adunarii creditorilor. Creditorii contestatori (cu exceptia creditorului Primaria municipiului O.) au votat împotriva planului de reorganizare, astfel încât acestia au legitimitatea procesuala de a formula contestatie.

În privinta creditorului Primaria mun. O. aplicarea formalista a textului legal ar duce la concluzia ca acesta nu este îndreptatit sa atace hotarârea adunarii creditorilor din moment ce a votat planul de reorganizare. O asemenea concluzie nu poate fi primita întrucât votul sau nu a fost luat în considerare, stabilindu-se ca el nu poate vota întrucât ar fi incidente prevederile art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006. Refuzul retinerii valabilitatii votului acestui creditor echivaleaza cu votul împotriva masurii incluse pe ordinea de zi, astfel încât, având în vedere ca exista aceeasi situatie juridica, tratamentul stabilit de lege trebuie sa fie acelasi (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet). Pe cale de consecinta, judecatorul sindic considera ca si acest creditor justifica calitate procesuala pentru a ataca hotarârea adunarii creditorilor, impunându-se examinarea legalitatii motivelor invocate.

Analiza lor impune retinerea cu titlu general a faptului ca art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 prevede în mod expres actul de procedura ce poate fi desfiintat de catre judecatorul sindic: hotarârea adunarii creditorilor. Nicio prevedere legala nu confera acestuia posibilitatea de a examina si anula procesul-verbal al adunarii creditorilor, act întocmit de administratorul judiciar si prevazut în mod distinct de alineatul 6 al aceluiasi articol. Tocmai de aceea, chiar daca prin intermediul contestatiilor au fost vizate ambele acte, examinarea legalitatii poate privi numai hotarârea adunarii creditorilor.

În acest sens, urmarind dinamizarea procedurilor de insolventa, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede cu titlu general ca citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor si notificarilor se efectueaza prin Buletinul Procedurilor de Insolventa. Legea nu face nicio distinctie în functie de calitatea creditorilor implicati în procedura de insolventa prezumând ca din momentul publicarii actului de procedura în Buletinul Procedurilor de Insolventa acesta este cunoscut de toata lumea. Mai mult, modul de formulare a textului legal nu instituie vreo atenuare a regulii amintite, astfel încât în masura în care printr-o dispozitie speciala nu s-a derogat de la el, se va aplica art. 7 alin. 1.

Aplicarea acestei prezumtii presupune însa respectarea cu strictete a termenelor imperative impuse de aceleasi dispozitii legale. În acest sens art. 99 alin. 22  prevede ca sedinta adunarii creditorilor în care se va exprima votul asupra planului se va tine în termen de 20-30 de zile de la publicarea anuntului. Organizarea adunarii creditorilor mai devreme este de natura sa afecteze drepturile garantate creditorilor de aceasta dispozitie întrucât intervalul respectiv a fost gândit de legiuitor ca unul de reflectie.

Continutul unui plan de reorganizare poate presupune efectuarea unor analize complexe de natura economica si juridica ce impun trecerea unui interval mai mare sau mai mic de timp. Numai în acest fel creditorii au posibilitatea de a-si exprima în cunostinta de cauza votul în cadrul adunarii creditorilor, planul de reorganizare fiind, finalmente, un contract încheiat sub auspiciile justitiei.

Asa fiind, judecatorul sindic a retinut ca publicarea anuntului pentru votul asupra planului s-a facut cu respectarea acestor dispozitii legale, prorogarea discutarii lui la termenul stabilit de administratorul judiciar prin anunt neavând vreun suport legal. Chiar daca creditorul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice a formulat o contestatie împotriva tabelului definitiv de creante, simplul fapt al depunerii sale nu împiedica derularea în continuare a procedurii insolventei si parcurgerea etapelor prevazute de aceasta atâta timp cât masurile luate de administratorul judiciar nu au fost suspendate de judecatorul sindic în conditiile stabilite de art. 21 alin. 4 teza finala din Legea nr. 85/2006. Tocmai de aceea, a considerat ca acest motiv nu poate fi primit.

Cât priveste mecanismul votului exprimat în cadrul adunarii creditorilor trebuie precizat ca potrivit art. 74 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 dupa ce toate contestatiile la creante au fost solutionate, administratorul judiciar va înregistra, de îndata, la tribunal si va avea grija sa fie afisat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creantelor împotriva averii debitorului, aratând suma, prioritatea si situatia – garantata sau negarantata – a fiecarei creante. Întocmirea lui reprezinta un moment esential în cadrul procedurii insolventei întrucât la acest moment este conturata masa pasiva, categoriile de creditori, legea conferindu-le abia de acum dreptul de a participa la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartitii de sume în caz de faliment în procedura simplificata (art. 74 alin. 2 din Legea nr. 85/2006).

Fiind un act emanat de la administratorul judiciar si care reflecta rezultatul analizei facute de catre el, nu exista posibilitatea legala de a se opera de catre acesta vreo modificare decât în masura în care s-ar prevedea altfel.

În acest sens, art. 41 alin. 2 prevede ca înscrierea creantelor garantate în tabelul definitiv de creante se va face pâna la valoarea garantiei stabilite prin evaluare dispuse de administratorul judiciar. Acest aspect a fost retinut de judecatorul sindic în considerentele sentintei nr. 4814/F/22.05.2014 prin care au fost solutionate contestatiile la tabelul preliminar de creante al debitorului.

Cu acel prilej s-a aratat în mod expres ca din înscrisurile depuse rezulta ca au fost constituite garantii pentru toate sumele acordate debitorului, la acel moment neputându-se stabili cu certitudine faptul ca bunurile nu ar acoperi în întregime creanta pretinsa. În masura în care dupa depunerea raportului de evaluare se va constata realitatea celor sustinute în cadrul contestatiei, administratorul judiciar avea obligatia legala de a face corectiile ce se impun în cuprinsul tabelului de creante, nefiind necesara interventia vreunui alt participant la procedura, însa numai în limitele retinute prin respectiva hotarâre intrata în puterea de lucru judecat si cu respectarea tuturor prevederilor legale relevant.

În considerentele hotarârii nu s-a retinut ca garantiile constituite nu ar fi valabile, trimiterea facuta de administratorul judiciar la prevederile Noului Cod civil fiind irelevanta din moment ce acestea au fost constituite asupra tuturor bunurilor mobile si imobile anterior intrarii în vigoare a acestui act normativ. Numai publicitatea pentru o parte din garantiile amintite s-a efectuat ulterior momentului amintit si deschiderii procedurii insolventei, motiv pentru care s-a si considerat ca garantiile aferente sumei de 1.791.205 lei nu sunt opozabile creditorilor, impunându-se înscrierea creditorului la categoria creditori garantati.

Diferenta creantei pretinse de catre creditor a fost considerata ca fiind garantata, însa pâna la limita ce va rezulta din raportul de evaluare. Din moment ce creditorul si-a constituit garantia asupra tuturor bunurilor mobile si imobile absorbind practic întregul activ în favoarea sa, în mod firesc creanta sa este garantata pâna la aceasta valoare.

În acest sens, trebuie precizat ca în cuprinsul raportului de evaluare s-a facut o defalcare a activului în functie de împrejurarea ca acesta este afectat sau nu de garantii. Valoarea cumulata a acestuia nu depaseste creanta pretinsa prin declaratia de creanta de catre creditorul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, astfel încât premisa acestuia este gresita. Dupa deducerea valorii bunurilor afectate de garantii în favoarea celorlalti creditori s-ar fi impus ca diferenta în cuantum de 10.560.258 euro (echivalent în lei) sa fie considerata ca fiind afectata garantiei acestui creditor, astfel încât sub acest aspect contestatia este întemeiata impunându-se admiterea ei si retinerea îndreptatirii creditorului D.G.R.F.P. C.N. prin A.J.F.P. B. pentru Statul Român de a vota pentru suma respectiva la categoria creditori garantati.

Includerea în aceeasi categorie a creditorului A.N.R.S.P.S. impune raportarea la dispozitiile aceleiasi hotarâri judecatoresti, stabilindu-se de catre judecatorul sindic ca în tabelul de creante acest creditor trebuie înscris la categoria creantelor prevazute de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006. Nici un paragraf al acestei sentinte nu a recunoscut calitatea de creditor garantat respectivului creditor, includerea lui impunându-se prin prisma prevederilor art. 52 din Legea nr. 82/1992 potrivit carora creantele Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat sau a unitatilor subordonate sunt asimilate cheltuielilor necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, care se satisfac cu prioritate fata de toti creditorii.

De altfel, art. 123 stabileste ordinea de distribuire în cazul vânzarii altor bunuri decât cele afectate de garantii, distribuirile în cazul celor din urma fiind reglementate de art. 121. Simpla lecturare a celor doua texte legale conduce la concluzia ca includerea creditorului în categoria celor garantati este lipsita de orice temei, astfel încât acest motiv nu poate fi retinut.

Referitor la votul exprimat de creditorii S.C. E. F. S.A., S.C. C. A. O. S.A., C. N. T. E. E. T. S.A. si S.C. M. T. S.R.L. retine ca art. 96 alin. 1 instituie posibilitatea desemnarii unei categorii separate de creante compuse din acele creante chirografare care, în sensul art. 49 alin. 1, apartin furnizorilor fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi înlocuiti. Din moment ce textul are în vedere numai creditorii chirografari, aplicarea principiului de interpretare per a contrario conduce la concluzia ca în cazul celor bugetari nu este posibila includerea lor, astfel încât sustinerea creditorului S.C. U. T. S.A. referitor la creditorul A. B. A. C. nu este lipsita de orice temei legal.

Trimiterea pe care textul o face la art. 49 alin. 1 impune raportarea la desfasurarea activitatilor curente astfel cum este ea definita de art. 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006. Lecturarea acestuia conduce la concluzia ca enumerarea nu este exhaustiva din moment ce se foloseste sintagma „cum ar fi”, fapt ce permite includerea în categoria activitatilor curente si a altora care corespund intentiei avute în vedere de legiuitor la precizarea celor trei. Ele sunt de natura sa permita conservarea situatiei financiar-contabile a debitorului din momentul deschiderii procedurii insolventei si pâna la cel al confirmarii sau respingerii planului de reorganizare.

Asa fiind, trebuie precizat ca specificul activitatii debitorului impune în mod obligatoriu recurgerea la utilizarea energiei electrice si apei, asigurarea lor realizându-se prin intermediul unor societati de transport. În absenta acestora activitatea sa nu ar putea fi conceputa, debitorul având neîndoielnic în raport cu creditorii amintiti calitatea de consumator captiv.

Cu toate acestea nu trebuie omis ca art. 96 alin. 1 impune numai doua conditii necesare si suficiente pentru formarea distincta a acestei categorii de creditori: sa faca parte din categoria furnizorilor fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si sa nu pot fi înlocuiti. Întrucât prima a fost deja retinuta, se impune examinarea celei de-a doua.

Liberalizarea pietei energiei electrice si a serviciilor de furnizare a apei nu determina prin ea însasi posibilitatea ca într-un interval scurt de timp un consumator sa poata alege un alt furnizor ce îsi desfasoara activitatea în acest domeniu. Natura specifica a bunurilor furnizate impune folosirea unei anumite retele pentru transportul acesteia, retea ce ramâne administrata de un grup restrâns de societati comerciale. Tocmai de aceea, posibilitatea înlocuirii la care face trimitere textul legal trebuie interpretata în sens concret, nu prin raportare la una teoretica si care s-ar dovedi imposibil de transpus în realitate.

Din aceasta perspectiva judecatorul sindic a considerat ca posibilitatea încheierii unui alt contract de aceeasi natura cu cel încheiat între debitor si creditorii amintiti este aproape nula la acest moment atât datorita situatiei în care se afla primul, cât si datorita perioadei de timp pe care executarea lui ar presupune-o. Tocmai de aceea, considera ca este întrunita si cea de-a doua conditie, administratorul judiciar confirmând în mod corect categoria furnizorilor fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi înlocuiti.

Faptul ca acestia nu au fost prevazuti în tabelul definitiv de creante nu are nicio relevanta din moment ce legea permite crearea acestei categorii prin planul de reorganizare, astfel încât impunerea unui alt moment nu este acoperita de lege.

Valabilitatea votului exprimat de creditorii S.C. C. A. O. S.A. si Primaria mun. O. impune si raportarea la restrictiile impuse de art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 potrivit caruia creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, în sensul legislatiei de capital pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acorda mai putin decât li s-ar acorda în caz de faliment. Scopul urmarit de legiuitor prin instituirea respectivei interdictii decurge din dorinta de a împiedica crearea unui avantaj în favoarea acestora datorita dublei pozitii pe care o ocupa: creditori si persoane care controleaza debitorul.

În acest sens în considerentele sent. nr. 2642/F/25.09.2013 pronuntate în dos. nr. 7012/111/2012 repartizate spre solutionare acestui complet de judecata (jurisprudenta la care fac trimitere doi dintre creditori) s-a retinut ca valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul debitorului nu ar duce la acoperirea tuturor creantelor creditorilor garantati, bugetari si a celor chirografari preferati la distribuire de legiuitor în dauna celor subordonati. Admitând ca întreg activul detinut de catre debitor ar fi valorificat la valoarea stabilita prin planul de reorganizare – 5.376.597 lei (fapt greu de crezut având în vedere situatia economica actuala), prin îndestularea categoriilor amintite s-ar ajunge la un rest de 1.902.526 lei ce s-ar impune a fi distribuit celor doi creditori.

Prin planul de reorganizare se prevede însa ca acestia sa primeasca cumulat suma de 2.049.681 lei, suma ce depaseste cea stabilita prin aplicarea regulilor prevazute de lege în cazul distribuirilor. Mai mult, daca se tine seama ca desfasurarea procedurii genereaza o serie de cheltuieli la care se adauga onorariul administratorului judiciar se poate trage concluzia certa ca acoperirea creantelor s-ar face într-un procent mult mai mic. Votarea în aceste conditii a planului de reorganizare de catre cei doi creditori s-a facut cu înfrângerea prevederilor art. 100 alin. final, dispozitia fiind una de ordine publica. Tocmai de aceea, judecatorul sindic a considera ca nu se poate retine ca fiind valabil exprimat votul acestora.

Situatia de fapt retinuta în acel cadru procesual difera fundamental de cea din prezentul dosar întrucât în cazul creditorului S.C. C. A. O. S.A. prin planul de reorganizare se prevede sa nu se faca vreo distribuire de sume în favoarea sa, situatie identica si în cazul în care debitorul ar fi trecut în faliment. Din moment ce potrivit teoriei numerelor cifra zero reprezinta nimic, iar din punct de vedere economic nu este posibil ca un creditor în cadrul procedurii insolventei sa primeasca mai putin, în mod firesc conditia impusa de teza finala a acestui articol este îndeplinita.

Retinerea rationamentului avansat de catre creditor ar duce la ipoteza de a se recunoaste posibilitatea încasarii unei sume mai mici decât zero, ceea ce este absurd. Or, aplicarea rationamentului reductio ad absurdum conduce la concluzia ca premisa de la care pleaca creditorul nu îsi are aplicabilitatea, astfel încât, tinând seama ca acolo unde înceteaza ratiunea legii trebuie sa înceteze si aplicarea ei, considera ca votul exprimat de creditorul S.C. C. A. O. S.A. a fost valabil.

Aceeasi concluzie se poate trage si în privinta votului exprimat de creditorul Primaria mun. O., pozitia acestuia în raporturile juridice cu debitorul putând fi stabilita numai prin raportare la prevederile speciale cuprinse în Legea nr. 215/2001. În acest sens, art. 5 alin. 1 prevede ca autoritatile administratiei publice locale exercita, în conditiile legii, competente exclusive, partajate si delegate, art. 6 alin. 2 stabilind în mod expres ca între consiliul local si primar nu exista raporturi de subordonare.

Scopurilor urmarite de comunitatile locale se pot realiza si prin înfiintarea de catre consiliile locale a unor organisme prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes local (art. 17), HCL O. nr. 145/25.04.2002 prin care a fost înfiintat debitorul S.C. E. S.A. reprezentând transpunerea practica a acestor dispozitii de ordin general.

Din cuprinsul hotarârii amintite rezulta în mod clar ca actionar fondator al acestuia este Municipiul O. reprezentata de Consiliul Local al mun. O. Calitatea de persoana juridica de drept public cu capacitate deplina si patrimoniu propriu este conferita de lege în mod expres unitatii administrativ-teritoriale (art. 21 alin. 1), reprezentarea lor în justitie facându-se prin primar (alineatul 2).

Delimitarea competentelor în mod diferit si conferirea calitatii de reprezentant numai în justitie pentru primar conduce la concluzia ca debitorul si creditorul nu se afla sub control comun, limitele în care primul actioneaza în sens larg fiind decise de catre consiliul de administratie aflat sub controlul direct al consiliului local.

De altfel, distinctia clara dintre autoritatea deliberativa locala si cea executiva este prevazuta de art. 23 alin 1 din Legea nr. 215/2001, astfel încât nu se poate sustine ca Primaria mun. O. controleaza, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul, astfel încât votul exprimat de aceasta a fost valabil, impunându-se retinerea lui.

Cât priveste modalitatea de exprimare a votului salariatilor retine ca art. 14 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 stabileste cu titlu general ca la sedintele adunarii creditorilor salariatii debitorului pot fi reprezentati de un delegat din rândul acestora care va vota pentru întreaga valoare a creantelor reprezentând salariile si drepturile ce li se cuvin.

Reglementarea distincta a situatiei creditorilor salariali nu împiedica exercitarea dreptului de vot de catre acestia în scris, precum si prin recurgerea la forma de reprezentare sindicala. În acest sens art. 28 alin. 2 din Legea nr. 62/2011 prevede în mod expres dreptul organizatiilor sindicale de a întreprinde orice actiune prevazuta de lege pentru apararea drepturilor membrilor lor ce decurg din legislatia muncii, contractele colective si individuale de munca. Din moment ce sindicatul Speranta a actionat în vederea realizarii drepturilor membrilor sai, considera ca votul a fost corect exprimat, astfel încât nici acest motiv nu poate fi primit.

Referitor la faptul ca votul în scris transmis de catre creditorul S.C. M. T. S.R.L. nu a fost vizat de catre administratorul judiciar sau aprobat de catre adunarea creditorilor acestuia retine ca deschiderea procedurii insolventei atrage ridicarea dreptului de administrare al debitorului numai în conditiile stabilite de art. 47 din Legea nr. 85/2006. În absenta unei asemenea masuri, debitorul este îndreptatit sa-si conduca singur activitatea sub supravegherea administratorului judiciar, notiunea de supraveghere neincluzând si necesitatea obtinerii acordului în cazul exprimarii votului asupra unui plan de reorganizare. Tocmai de aceea, nici acest motiv nu poate fi primit.

În ceea ce priveste celelalte motive invocate, judecatorul sindic a apreciat ca ele vizeaza chestiuni ce pot fi examinate la momentul confirmarii planului de reorganizare prin raportare la toate conditiile impuse de art. 101 alin. 1, astfel încât invocarea lor în acest cadru nu poate fi primita. Pe cale de consecinta, a respins ca nefondate contestatiile formulate de creditorii SC U. T. SA si C. E. O. SA, a admis în parte contestatia formulata de creditorul D.G.R.F.P. C.N. prin A.J.F.P. B. în nume propriu si în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice si cea formulata de creditorul Primaria Municipiului O., a dispus anularea partiala a hotarârii adunarii creditorilor din data de 23.09.2014 privind debitorul SC E. O. SA, a constatat valabilitatea votului exprimat de creditorul Primaria Municipiului O. si îndreptatirea creditorului D.G.R.F.P. C.N. prin A.J.F.P. B. pentru Statul Român de a vota în categoria creditorilor garantati pentru o creanta în cuantum de 10.560.258 euro (echivalent în lei) si a respins ca nefondate celelalte pretentii.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel debitoarea SC E. O. SA, atât prin administrator special, cât si prin administrator judiciar, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a hotarârii atacate în sensul respingerii în totalitate, ca nefondata, a contestatiei introduse de creditorul contestator D.G.R.F.P. C.-N. prin A.J.F.P. B. în nume propriu si în reprezentarea Statului Român prin M.F.P. împotriva procesului-verbal si a hotarârii adunarii creditorilor din data de 23.09.2014, precum si a respingerii în totalitate, ca nefondata, a contestatiei introduse de creditorul contestator Primaria Municipiului O. împotriva aceluiasi proces-verbal si a hotarârii adunarii creditorilor din data de 23.09.2014.

În motivarea apelului se arata ca Statul Român prin Ministerul Finantelor a fost înscris în Tabelul preliminar de creante al societatii cu suma de 102.230.441,23 lei în grupa creantelor garantate, având în vedere avizele initiale de constituire a garantiilor în Arhiva Electronica a Garantiilor Reale Imobiliare (A.E.G.R.M.). Obiectul avizelor pentru care creditorul Statul Român a solicitat înscrierea la masa credala a societatii în grupa creantelor garantate constau în creante fiscale reprezentând fond de risc. Însa din înscrierile în A.E.G.R.M. nu reiese care sunt bunurile asupra carora creditorul Statul Român are constituite garantii reale mobiliare, acesta aratând doar ca are garantii asupra bunurilor societatii conform avizelor de garantie initiala, fara a arata în mod expres care sunt bunurile asupra carora sunt constituite garantiile, la rubrica „Identificare bun” apare o liniuta, nefiind mentionat nici macar mentiunea garantiei “asupra tuturor bunurilor debitoarei”.

Simpla autorizare conferita de art. 230 din Codul de procedura fiscala unui operator de a înscrie creantele fiscale la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare nu poate constitui temei pentru constituirea unei garantii asupra universalitatii bunurilor debitoarei. Or, un aviz de garantie care nu cuprinde bunurile sau drepturile afectate garantiei nu poate produce efecte în planul recunoasterii caracterului garantat al unei creante.

În acceptiunea Noului Cod civil constituie garantii reale ipoteca si gajul, iar în conceptia vechiului Cod civil, garantiile reale presupuneau afectarea unui bun pentru garantarea obligatiei prin instituirea unui drept real accesoriu, de garantie, cu privire ia acel bun. Din aceasta categorie de garantii fac parte gajul, ipoteca, privilegiile si dreptul de retentie. Din aceste definitii reiese fara dubiu ca ambele tipuri de garantii reale se constituie asupra unor bunuri individual determinate, fie ele bunuri mobile sau imobile.

Se considera ca, în speta, contestatoarea intimata statul român prin ministerul finantelor nu face dovada existentei unei astfel de garantii asupra bunurilor debitoarei.

Referitor la sentinta comerciala nr. 4814/22.05.2014 prin care s-a dispus înscrierea creditorului Statul Român prin M.F.P. cu suma de 1.791.205 lei în categoria creditorilor bugetari, iar cu suma de 100.439.236,23 lei în categoria creditorilor garantati, apelanta apreciaza ca instanta a nuantat considerentele care privesc caracterul garantat al creantei în sensul ca întocmirea raportului de evaluare va permite stabilirea limitelor pâna la care creantele sunt garantate, mentiune facuta de catre administratorul judiciar în raportul depus. Astfel, în masura în care dupa depunerea raportului de evaluare se va constata realitatea celor sustinute de catre creditorul contestator, administratorul judiciar are obligatia legala de a face corectiile ce se impun în cuprinsul tabelului de creante, nefiind necesara interventia vreunui alt participant la procedura. Din aceste considerente ale instantei reiese ca aceasta a avut în vedere schimbarea partiala a tabelului preliminar al creantelor societatii în sensul celor aratate provizoriu pâna la finalizarea raportului de evaluare care urma sa determine valoarea garantiilor Statului Român, valoare care conform Raportului de evaluare a patrimoniului societatii este 0.

La întocmirea tabelului definitiv de creante s-a tinut cont atât de solutia data de judecatorul sindic prin Sentinta comerciala nr. 4814/2014, cât si de disp. art. 3 pct.17 si cele ale art. 41 alin. 2 din Legea 85/2006, la data întocmirii sale fiind finalizat raportul de evaluare a patrimoniului societatii.

Creditorul Statul Român nu indica nici un temei legal sau contractual în baza caruia s-au constituit garantiile asupra bunurilor debitoarei. Din dispozitiile Codului de procedura fiscala (art. 142, art.158 alin. 8 si 9, art. 154 alin.6 si 7) reiese ca, pentru înscrierea creantelor fiscale, organul fiscal are posibilitatea demararii procedurii de executare silita în cadrul careia sa instituie: fie sechestru asupra bunurilor mobile, fie sechestru asupra bunurilor imobile care constituie ipoteca legala. Organul fiscal, în speta contestatoarea Statul Român nu are instituita nici o masura în sensul prevederilor Codului de procedura fiscala.

Pe de alta parte însa, constituirea gajului fiscal confera organului fiscal preferinta stabilita de orice garantie reala. In plus, daca acest gaj este înscris in arhiva (împreuna cu descrierea bunurilor sechestrate), fiscul dobândeste rang de la data înscrierii si poate surclasa eventualele ipoteci mobiliare înscrise ulterior. Apoi, creantele fiscale beneficiaza ope legis de o ordine speciala de preferinta in cadrul procedurii concursuale a insolventei, potrivit art. 123 pct. 4 din Legea 85/2006. În anumite circumstante, creditorii fiscali pot beneficia de o creanta garantata. Conform art. 3 pct. 9 din Legea nr.85/2006, pentru a califica creanta lor fiscala drept garantata este necesara existenta unei garantii reale. Art. 151 alin. (8) Cod Procedura Fiscala defineste o astfel de garantie atunci când asimileaza instituirea sechestrului fiscal cu privire la anumite bunuri ale debitorului cu drept de gaj (garantie reala mobiliara cu deposedare). Prin urmare, pentru a beneficia de drepturile conferite de art. 121 din Legea 85/2006, gajul fiscal trebuie facut public prin mentionarea sa în Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, cu mentionarea partilor si a bunului grevat. Niciunul din aspectele descrise nu reiese din avizele de garantie initiala în temeiul carora Statul Român a solicitat înscrierea la masa credala.

Se mai arata ca creditorul Primaria O. a exprimat un vot pentru aprobarea planului de reorganizare al S.C E. O. SA,în cadrul Adunarii Generale a Creditorilor din data de 23.09.2015. Cu acea ocazie administratorul judiciar nu a consemnat acest vot, retinând ca: prevederile art.100 alin.5 nu sunt incidente în cazul Companiei de Apa O., ci doar în cazul Primariei O. deoarece conform programului de plati distribuirile catre C. A. O. nu depasesc cele estimate în caz de faliment si ca atare va lua act de votul acestei societati în calculul votului în grupa corespunzatoare.

Primaria Municipiului O., în calitate de aparat functional al unicului actionar al debitoarei Municipiul O., se afla în control direct cu debitoarea, al carei unic actionar este tocmai Municipiul O.. Definitia controlului comun este reglementata de legislatia pietei de capital, Legea 297/2004 si se aplica prin analogie si în cazul altor persoane fizice sau juridice carora li se aplica dispozitiile Legii 85/2006. Conform planului de reorganizare propus, creditorului Primaria Municipiului O. urmeaza sa îi fie distribuite sume de bani conform programului de plati. Pe de alta parte, din simularea de faliment efectuata în cadrul planului de reorganizare reiese ca grupa creantelor bugetare, din care face parte si creanta Primariei Municipiului O. nu va avea parte de distribuiri în cazul în care fata de debitoare se deschide procedura falimentului.

În concluzie votului exprimat de catre creditorul Primaria Municipiului O. îi sunt aplicabile dispozitiile art. 100 alin. 5 din Legea 85/2006, motiv pentru care acest vot nu poate fi luat în considerare la votarea planului de reorganizare.

În drept, apelanta si-a întemeiat apelul în conditiile art. 450 alin. 1, art. 466 si urm., 718 din Noul Cod de procedura civila si dispozitiilor Legii 85/2006.

Împotriva aceleiasi sentinte a declarat apel, în termen legal, apelanta B. T. Sucursala O., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentintei comerciale din data de 23.04.2014, în sensul respingerii contestatiei formulate de catre D.G.R.F.P. C.N. prin A.J.F.P. în nume propriu si în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice împotriva procesului verbal al adunarii generale a creditorilor debitorului E. SA din data de 23.09.2014, ca netemeinica si nelegala si pe cale de consecinta mentinerea ca legala si temeinica a hotarârii contestate, urmând a constata si dispune confirmarea planului de reorganizare, aprobat de catre Adunarea Creditorilor în sedinta din data de 23.09.2014.

În cadrul sedintei adunarii creditorilor debitoarei SC E. SA O. din data de 23.09.2014, creditorul D.G.R.F.P. C.N. prin A.J.F.P. în nume propriu si în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice a solicitat prorogarea discutarii planului de reorganizare, invocând prematuritatea votarii planului, motivata de faptul ca, aceasta a formulat o contestatie împotriva tabelului definitiv al creantelor. Or, în conditiile în care convocarea sedintei adunarii creditorilor debitoarei s-a facut cu respectarea prevederilor legale impuse de art. 99 din Legea insolventei si planul de reorganizare propus de societatea debitoare a fost propus în termenul legal, aceasta solicitare nu are niciun temei legal.

Contestatoarea D.G.R.F.P. C.N. prin A.J.F.P. nici nu avea calitatea de a formula o astfel de contestatie potrivit dispozitiilor art.14 alin 7 din Legea 85/ 2006, întrucât a votat împotriva aprobarii planului de reorganizare, fara a invoca motive de nelegalitate si evident fara a solita consemnarea acestora în cuprinsul procesului verbal al adunarii creditorilor.

Fata de aceasta, instanta de fond în mod incorect si nelegal a interpretat faptul ca, contestatoarea are „legitimitatea procesuala de a formula contestatie.” Simpla calitate de creditor care a exprimat un vot împotriva hotarârii creditorilor, adoptata în sedinta adunarii creditorilor si fara a invoca motivele de nelegalitate care sa se consemneze în cuprinsul procesului verbal de sedinta, potrivit art.14 alin.7 din Legea 85/ 2006, nu confera acesteia dreptul de a formula contestatie.

Apreciaza ca instanta de fond trebuia sa se limiteze la a analiza contestatia raportat la valoarea creantelor înscrise în tabelul definitiv, existent la data supunerii spre aprobarea creditorilor a planului de reorganizare. Ori creanta contestatoarei a fost înscrisa la data deschiderii procedurii, în tabelul preliminar al creantelor la categoria creantelor garantate, având în vedere avizele initiale de constituire a garantiilor cu înscrierea în A.E.G.R.M. cu suma de 102.230.441,23 lei, cu toate ca contestatoarea nu a facut dovada asupra caror bunuri au fost constituite garantii reale mobiliare în favoarea sa, fiind efectuata cu nerespectarea prevederilor impuse de dispozitiile prevazute de art.3 pct.9 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei.

Potrivit acestei prevederi legale aceste garantii reale, se constituie asupra unor bunuri individual determinate, mobile sau imobile. Or, în lipsa unor garantii reale asupra unor bunuri individual determinate, creanta contestatoarei D.G.R.F.P. C.N. prin A.J.F.P. B., în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice nu putea fi admisa la categoria de creante garantate, pe simplu motiv ca acest creditor sustine ca are constituite garantii asupra tuturor bunurilor debitoarei.

Ca urmare a solutionarii contestatiei împotriva tabelului preliminar al creantelor formulata de creditoarea Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice, creanta a fost înscrisa la categoria de creante garantate, sub rezerva evaluarii patrimoniului societatii debitoare. Cât priveste considerentele retinute de instanta de fond în sentinta atacata, cu privire la înscrierea creantei contestatoarei D.G.R.F.P. C.N. prin A.J.F.P., raportat prevederile art.41 alin.2 retinute si în sentinta nr. 4814/F/2014, apreciaza ca instanta de judecata a omis a lua în considerare dispozitiile sentintei nr. 6028/F/2014 prin care s-a dispus reîntregirea garantiilor creditorului B. T. SA, executorie.

Considera ca instanta de judecata a omis a lua în considerare faptul ca valoarea de evaluare este data si de veniturile încasate din tranzactionarea energiei si care fac obiectul garantiei creditului contractat de la B. T. SA. Astfel, admiterea contestatiei formulata de contestatoarea D.G.R.F.P. C. N. prin A.J.F.P. B. aduce grave prejudicii celorlalti creditori, în speta bancii, prin nerecunoasterea garantiilor constituite la momentul acordarii creditului prin înscrierea unei ipoteci mobiliare constituite la nivelul creditului acordat în suma de 30.000.000 lei, asupra contractelor de vânzare cumparare energie la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare si ulterior a nesocotirii drepturilor conferite potrivit sentintei nr.6028/F/2014, privind reîntregirea garantiilor creditoarei B. T. SA, pâna la concurenta sumei garantate, în speta pâna la nivelul sumei de 25.106.945 lei.

Prin faptul ca, contestatoarea si-a constituit garantia asupra tuturor bunurilor mobile si imobile, fara a respecta dispozitiile art.2.387 si urmatoarele din Noul Cod civil pâna la concurenta sumei de 10.560.258 euro (echivalent în lei), se desconsidera toate celelalte dispozitii legale si ale instantei de judecata în raport cu ceilalti creditori participanti la procedura insolventei, mai mult nu îi poate fi recunoscut un drept de preferinta acestui creditor în fata altor creditori.

Mai mult decât atât, considera nelegala sentinta instantei de fond, potrivit careia aceasta a retinut calitatea de creditor garantat a D.R.F.P. C. N. prin A.J.F.P. în nume propriu si în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice si îndreptatirea acestuia de a vota pentru suma respectiva la categoria de creditori garantati.

În drept, s-au invocat disp. art. 8 alin 1 si art. 101 alin. 1 pct. A din Legea 85/2006, prevederile art. 2.387 si urmatoarele din Noul Cod civil.

Împotriva aceleiasi sentinte a declarat apel, în termen legal, apelanta C. E. O. SA, solicitând admiterea apelului, modificarea sentintei atacate, anularea hotarârii adunarii creditorilor din data de 23.09.2014 privind debitorul S.C. E. O. S.A, si a procesului-verbal nr. xxxx din 23.09.2014.

În motivare se arata ca Societatea C. E. O. S.A. a formulat contestatie împotriva procesului-verbal nr. xxxx din 23.09.2014 a Hotarârii Adunarii Generale a Creditorilor debitoarei S.C. E. O. S.A. din data de 23,09,2014 si împotriva Planului de Reorganizare propus spre votare, pentru care a solicitat desfiintarea/anularea acestora pentru motive de nelegalitate.

Astfel, conform art. 100 alin. 5 din Legea 85/2006, C. A. O. S.A., având ca actionar majoritar pe Municipiul O., cu cota de participare la beneficii si pierderi de 99.993337777%, conform certificatului nr.1574874 emis de Oficiul National a! Registrului Comertului, reiese ca Municipiul O. în calitate de actionar majoritar exercita controlul si ia toate deciziile asupra C. A. O. S.A.

Conform prevederilor art. 6 alin. 2 si 77 din Legea nr. 215/2001 între consiliul local si primar nu exista raporturi de subordonare, debitorul fiind înfiintat prin hotarâre adoptata de Consiliul Local al mun. O., astfel încât este subordonat acestuia, iar nu primarului. Astfel, Municipiul O. prin reprezentantii sai în A.G.A. adopta deciziile si exercita controlul direct asupra debitoarei E. O., pe care o are sub control direct.

Conform prevederilor art. 6 alin. 2 si 77 din Legea nr. 215/2001 între consiliul local si primar nu exista raporturi de subordonare, debitorul fiind înfiintat prin hotarâre adoptata de Consiliul Local al mun. O., astfel încât este subordonat acestuia, iar nu primarului. Astfel, Municipiul O. prin reprezentantii sai în A.G.A. adopta deciziile si exercita controlul direct asupra debitoarei E. O., pe care o are sub control direct.

De asemenea, C. A. O. fiind sub control direct al Municipiului O. precum este si S.C. E. O. S.A., votul privind planul de reorganizare al acesteia putea fi exprimat numai în masura în care ar fi primit mai putin decât în caz de faliment, conform art. 101 alin. 2 litera c). din Legea nr. 85/2006. Ori în mod eronat instanta a considerat ca votul C. A. O. este valabil întrucât în planul de reorganizare i se acorda zero lei, la fel cât ar primi si în cazul falimentului.

Tocmai de aceea se impune retinerea împrejurarii ca votul creditorului nu este valabil, iar în cadrul clasei IV-a nu a fost întrunita majoritatea simpla.

Cu privire la motivatia instantei ca pentru S.C. M. T. S.R.L. nu este necesar acordul administratorului judiciar si nici acordul/hotarârea majoritara a creditorilor, considera ca votul creditorului S.C. M. T. S.R.L. nu poarta mentiunea de aprobare din partea administratorului judiciar al acestei societati aflate în insolventa, fiind semnat numai de administratorul special. Astfel, întrucât votul exprimat de aceasta societate nu a fost în prealabil aprobat de catre administratorul judiciar, fiind un act de dispozitie ce impunea existenta unei încuviintari prealabile, apreciaza ca instanta în mod eronat a retinut valabilitatea votului.

Se mai critica refuzul judecatorului sindic de a analiza toate motivele din contestatie cu motivarea: „în ceea ce priveste celelalte motive invocate, ele vizeaza chestiuni ce pot fi examinate la momentul confirmarii planului de reorganizare prin raportare la toate conditiile impuse de art. 101 alin.1, astfel încât invocarea lor în acest cadru nu poate fi primita”.

Împotriva aceleiasi sentinte a declarat apel, în termen legal, apelanta SC U. T. SA, solicitând admiterea apelului si schimbarea în parte a sentintei apelate, în sensul admiterii contestatiei sale si anularea voturilor, respectiv sa nu fie luate în considerare/validate voturile

care nu au fost valabil exprimate de creditorii C. A. O. si M. T. SRL. S-a mai solicitat a se constata ca planul de reorganizare propus de debitoare a fost respins în grupa 1 si în consecinta pe totalul grupelor. Apelanta a mai solicitat casarea sentintei si trimiterea spre rejudecare în limitele casarii în temeiul art.480 Cod de procedura civila teza a II-a.

În motivarea apelului, aceasta a aratat ca instanta de fond nu ia act de modificarea voturilor creditorilor din grupa creantelor garantate si nesocoteste/nu analizeaza efectele juridice ale urmatoarelor hotarâri executorii: Decizia nr. 91/C/2015-A (definitiva si executorie) pronuntata de Curtea de Apel O., pronuntata ulterior sedintei de vot a Adunarii creditorilor cu privire la planul de reorganizare propus de debitoarea E. O. SA prin care s-a respins cererea de reîntregire a garantiilor formulata de B. T. cu efect direct în sensul schimbarii ponderii de vot a acestui creditor în aceasta grupa, aceasta devenind un creditor minoritar în grupa, precum si Sentinta nr. 656/F/2015 (executorie) pronuntata de Tribunalul B., prin care s-a dispus înscrierea în categoria garantatilor pâna la concurenta sumei de 10.560.258 euro a creditorului D.G.F.P. C. N. prin A.J.F.P.S. B. – în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice.

Efectul acestor hotarâri executorii este de schimbare a ponderii creantelor si a rezultatului votului, atât în grupa garantatilor, dar si pe totalul grupelor, dat fiind faptul ca B. T. a votat având o pondere de numai 2.537.485,27 lei în schimb creditorul D.G.F.P. C. N. prin A.J.F.P.S. B. – în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice a votat împotriva statului detinator al unei creante de 3.047.465,00 la care se adauga si suma de 10.560.258 euro (echivalent în lei).

Prin Decizia nr. 91/C/2015-A s-a constatat nelegalitatea înscrierii în Tabloul definitiv a unei parti din creanta detinuta de creditoarea B. T. drept creanta garantata, respectiv a valorii creantelor pentru care s-a cerut reîntregirea garantiei având ca efect diminuarea cuantumului creantei garantate a creditoarei B. T. si a ponderii detinute de creditori în grupa, aceasta devenind un creditor minoritar. Urmare a respingerii cererii de reîntregire a garantiilor, B. T. trebuia introdusa în grupa garantatilor doar cu suma de 2.537.485,27 lei, reprezentând 573.443 Euro conform Raportului de evaluare din data de 13.08.2014 (în caz de continuare a activitatii), respectiv suma de 472.937 Euro (în caz de vânzare forta).

Analizând structura votului legal exprimat, în lumina dispozitiilor hotarârilor de mai sus, respectiv diminuarea ponderii creditoarei B. T. exprimat în Grupa I-a si al înscrierii în categoria garantatilor, pâna la concurenta sumei de 10.560.258 (46.729.141,65 lei), a creditorului D.G.F.P. C. N. prin A.J.F.P.S. B. – în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice, rezulta ca Grupa I a RESPINS Planul de reorganizare al debitoarei.

Instanta de judecata nu s-a pronuntat asupra rezultatului votului în grupa I a creantelor garantate, dar nici cu privire la rezultatul votului final, desi votul creditorului B. T. este în minoritate în grupa I, iar planul este respins în aceasta grupa si pe totalul grupelor.

Fata de retinerile instantei de judecata în sensul ca sindicatul S. a actionat în vederea realizarii drepturilor membrilor sai, învedereaza ca din probele administrate nu rezulta ca salariatii care fac parte din aceasta grupa sunt membrii de sindicat lipsind orice liste în acest sens nefiind dovedita reprezentativitatea acestui sindicat. De altfel, la momentul votului, si nici în cadrul judecarii cauzei la fond, nu s-a prezentat o lista a salariatilor care fac parte din aceasta grupa, dar nici dovada ca sunt membrii de sindicat si ca achita cotizatii.

Prin sentinta apelata s-au încalcat dispozitiile art. 100 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 în privinta votului care nu a fost valabil exprimat, în cadrul grupei IV de creditori chirografari prevazuti de art. 96(1) – furnizori indispensabili, de catre C. A. O. SA creditori care nu aveau drept de vot întrucât se afla sub control comun cu debitoarea si nu primeste mai putin decât ar primi în cazul falimentului.

Aplicabilitatea art. 105 alin. 5 nu a fost contestata de catre administratorul judiciar sub aspectul îndeplinirii conditiei de control, ci sub aspectul neîndeplinirii conditiei ca planul cu privire la care se exprima votul sa le acorde mai putin decât ar primi în caz de faliment.

Solutia instantei de fond prin care se respinge acest motiv de contestatie este nelegala, întrucât C. A. SA este controlata/se afla sub control comun cu debitoarea si nu putea vota cu privire la plan întrucât în planul nu le acorda mai putin decât ar primi în cazul falimentului.

Conditia este îndeplinita si prin aplicarea art. 101 alin. 2 privind tratamentul corect si echitabil care exista atunci când sunt îndeplinite cumulativ conditiile prev. la lit. a), b) si lit. c).

Cum prin planul propus, C. A. O. figureaza cu plati în cuantum de 0%,  iar în caz de faliment acestuia nu i se distribuie sume, se poate constata ca acest creditor nu putea vota în grupa IV a creantelor, astfel ca votul acesteia nu trebuie luat în considerare si în consecinta grupa IV a creantelor a votat pentru respingerea planului propus de debitoare.

Astfel, în “lipsa” votului C. A. O. planul nu ar fi fost votat în acesta grupa.

Se sustine încalcarea dispozitiilor art. 100 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, în sensul ca planul nu este acceptat de o majoritate absoluta (50 +1%) din valoarea creantelor din categoria creditorilor furnizori indispensabili prevazuti de art. 96 din Legea nr. 85/2006. Daca prin absurd s-ar lua în calcul votul C. A. O. SA, nu este îndeplinita conditia aprobarii planului de majoritatea absoluta din grupa IV.

Potrivit art. 100 alin. (2) fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercita în categoria de creante din care face parte creanta respectiva.

De asemenea, alin. (4) prevede ca un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creante daca în categoria respectiva planul este acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor din acea categorie.

Astfel, nu este îndeplinita conditia majoritatii absolute prevazuta de art. 100 alin. 2 din Legea insolventei întrucât grupa IV nu a votat planul cu o majoritate absoluta.

În lipsa mandatului creditorului M. T. SRL – societate aflata în reorganizare judiciara si a aprobarii administratorului judiciar/a judecatorului sindic, votul acestui creditor este nul/nu trebuie luat în considerare întrucât este semnat doar de administratorul special al acestui creditor lipsind un mandat din partea adunarii creditorilor sai si din partea administratorului judiciar al acestuia. M. T. SA este o societate aflata în procedura insolventei, fiind constituit pe rolul aceleasi instante Dosarul nr. 5008/111/2010 iar prin Sentinta nr. 1805/F/2013 a Tribunalului B. s-a confirmat Planul de reorganizare si s-a dispus continuarea activitatii debitoarei sub supravegherea administratorului judiciar G. M. R. IPURL O.

Instanta trebuia sa constate nevalabilitatea votului si lipsa mandatului acestui creditor care nu a avut mandat din partea Adunarii Creditorilor iar administratorul judiciar nu a avizat/girat votul exprimat. De asemenea masura administratorului special nu a fost aprobata de catre judecatorul sindic. Acest vot depaseste prerogativele de administrare ale administratorului special reprezentând un act de dispozitie si nu de administrare iar acesta nu este în conformitate cu planul de reorganizare al acestui creditor si nici cu atributiile stabilite expres în sarcina sa conform art. 18 din Legea nr. 85/2006 a insolventei.

Nu a fost convocata Adunarea generala a creditorilor care sa dispuna cu privire la votarea planului E. O. SA si sa aprobe efectele acestui vot, respectiv renuntarea la creanta în suma de 43.753.084,53 lei si nu s-a facut dovada ca administratorul judiciar a aprobat decizia de renuntare la aceasta creanta cu importanta deosebita în realizarea planului de reorganizare.

Astfel, fata de valoarea importanta a creantei la care se renunta (43.753.084,53 lei) prin votarea planului de reorganizare al debitoarei E. O. SA, si tinând cont ca la rândul ei este în insolventa, votarea planului reprezinta un act de dispozitie si era necesar ca actul de dispozitie sa fie supus aprobarii de catre adunarea generala a creditorilor M. T. SRL.

În drept, s-au invocat prevederile 466 si urm., 476 si urm. Cod de procedura civila, prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei în special art. 100 alin. 5.

Împotriva aceleiasi sentinte a declarat apel, în termen legal, apelanta SC S. C. M. G. I S. I., solicitând admiterea apelului, iar pe fond sa se respinga planul de reorganizare a societatii debitoare SC E. O. SA.

În motivare se arata ca si-a exprimat punctul de vedere cu privire la votarea planului de reorganizare, în sensul ca a formulat contestatie împotriva acestui plan. Cererea a fost depusa în data de 29.10.2014 prin posta, cu scrisoare recomandata si confirmare de primire.

Dosarul nr. 6473/111/2013/a22 este conexat în data de 29.10.2014 la prezentul dosar, dar contestatia sa nu este analizata în nici un mod, instanta pronuntându-se doar asupra contestatiilor formulate de SC U. T. SA, C. E. O. SA, D.G.R.F.P. C. N., Primaria Mun. O.

Ori, este evident ca este vorba de o contestatie la planul de reorganizare, desi instanta nu a calificat-o ca atare.

Astfel, conform raportului privind modul de îndeplinire a atributiilor de catre administratorul judiciar în procedura insolventei pentru debitorul SC E. O. SA, este mentionat faptul ca „la data de 26.08.2014 s-a publicat în BPI 15183 anuntul nr. 2064 din 22.08.2014 privind depunerea planului de reorganizare al SC E. O. SA la Tribunalul B. si faptul ca Adunarea Generala a creditorilor pentru votarea planului de reorganizare a fost stabilita pentru data de 23.09.2014”. în cadrul adunarii generale a creditorilor desfasurata la data de 23.09.2014 si-au exprimat votul cele 5 categorii de creante prevazute la art. 100 alin. 3 din Legea nr. 85/2006. Planul de reorganizare propus de debitoare a fost votat pozitiv de 3 categorii de creante. Astfel, din grupa creantelor chirografare, care reprezinta în total 49,70 %, chirografarii înscrisi în tabel conform art. 96 alin.1, sunt acei furnizori, fara de care activitatea debitoarei nu se poate desfasura. Lista acestor creante trebuie confirmata de administratorul judiciar. Acesti creditori sunt urmatorii: SC M. T. SRL (12,36 %), U. T. SA (12,36 %), SC C. A. O. SA (0,38 %), C. N. T. E. E. T. SA (0,18 %), SC E. F. SA (0,11 %).

Ceilalti creditori chirografari înscrisi în tabel în temeiul art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006 reprezinta 24.31 % din totalul creantelor, au exprimat votul negativ. Alaturi de aceasta categorie de creditori care au votat împotriva planului de reorganizare, au votat negativ si creditorii bugetari, care reprezinta 33.67 % din totalul masei creantelor.

Rezulta astfel, ca un procent de 57.98 % din totalul creantelor înscrise la masa credala au votat în sensul respingerii planului de reorganizare.

Aceste doua categorii de creditori, care au votat împotriva, nu primesc nici o suma de bani conform analizarii planului de reorganizare asa cum este acesta publicat pe site-ul C.I.T.R. E. O. Ciudat este faptul ca chiar acei creditori chirografari enumerati anterior (cei cinci care au calitatea de furnizori au debitoarei, si care au fost înscrisi în tabel conform art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006) si care au votat în sensul aprobarii planului de reorganizare, nu primesc nici o suma de bani din creanta cu care s-au înscris la masa creditorilor.

Astfel, ca si creditor chirografar înscris pe tabel în temeiul dispozitiilor art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, face parte dintr-o categorie de creditori chirografari care este clar defavorizata conform programului de plati propus de debitoare. Considera ca raportul nu indica o posibilitate reala de reorganizare efectiva a activitatii debitorului.

Solicita judecatorului sindic sa nu confirme acest plan, fiind clar defavorizati atât creditorii chirografari cât si cei bugetari.

Considera ca planul de reorganizare nu poate fi confirmat deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii solicitate de art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Prin planul propus în vederea reorganizarii societatii debitoare SC E. O. SA, este clar defavorizata întreaga categorie de creditori chirografari înscrisi în tabel în temeiul art. 123 pct. 7 Legea nr. 85/2006, din care fac parte si apelanta, si are convingerea ca nici unul dintre acesti creditori chirografari nu a acceptat un asemenea plan de reorganizare propus.

Intimata apelanta SC U. T. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de catre debitoarea E. O. SA si mentinerea – în parte – ca temeinica si legala a sentintei apelate în Dosarul nr. 6473/1il/2013/a 21 doar în privinta admiterii contestatiei Statului Român.

Arata ca solutia instantei de judecata este temeinica si legala având în vedere efectele sentintei comerciale nr. 4814/F/2014, care dispune ca, „creditorul Statul Român prin Ministerul de Finante va fi înscris cu suma de 1.791.205 lei la categoria creditorilor bugetari, iar cu suma de 100.439.236,23 lei la categoria creditorilor garantati, dar si ale sentintei nr. 656/2015 pronuntata în dosarul asociat a20 prin care s-a dispus înscrierea în categoria creditorilor garantati pâna la concurenta sumei de 10.560.258 euro.

Fata de efectele sentintei nr. 4814/F/2014, invoca efectul pozitiv al autoritatii lucrului judecat, calitatea de creditor garantat al Statului Român fiind confirmata prin aceasta sentinta. Nici debitoarea, dar nici alti creditori nu au atacat sentinta nr. 4814/F/2014, aceasta intrând în puterea lucrului judecat fara a mai fi necesara nici macar cenzura instantei superioare, recunoscându-se astfel calitatea de creditor garantat a Statului Roman, ca rezultând din contractele de împrumut si înscrierile în arhiva Electronica dar si din intentia partilor la data încheierii acestora.

Daca s-ar interpreta altfel, s-ar ajunge la concluzia aberanta ca Statul Român a împrumutat înca din 2003, în mod periodic peste 10 milioane de euro, fara a exista o minima garantie a recuperarii acestor sume.

Pozitia debitoarei vine în contradictie cu pozitia procesuala a debitoarei din dosarul de solutionare a contestatiilor nr. 6473/111/2013/a1, respectiv de sustinere a înscrierii în tabelul preliminar a întregii creante a Statului Român în categoria creantelor garantate,

De asemenea, calitatea de creditor garantat a acestui creditor este asigurata de înscrierea garantiilor în arhiva Electronica, fapt ce asigura opozabilitatea acesteia fata de debitoare si ceilalti participanti la procedura, sentinta mentionata constatând ca numai pentru creanta în suma de 1.791.205 lei nu a fost asigurata înscrierea la arhiva Electronica si în consecinta aceasta suma a fost înscrisa la categoria creditorilor bugetari.

În drept: prevederile art. 205 Cod de procedura civila si celelalte dispozitii invocate.

Societatea C. E. O. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta debitoare S.C. E. O.  S.A. si admiterea apelului declarat de apelanta creditoare U. T.  S.A., cu cheltuieli de judecata.

Arata ca, potrivit art. 100 alin. 5 din Legea 85/2006, C. A. O.  S.A. are ca actionar majoritar Municipiul O., cu cota de participare la beneficii si pierderi de 99.993337777%. Într-o astfel de situatie reiese ca Municipiul O. în calitate de actionar majoritar exercita controlul si la toate deciziile asupra C. A. O.  S.A.

De asemenea, C. A. O. fiind sub control direct al Municipiului O., precum este si S.C. E. O.  S.A., votul privind planul de reorganizare al acesteia putea fi exprimat numai în masura în care ar fi primit mai putin decât în caz de faliment, conform art. 101 alin. 2 litera c). din Legea nr. 85/2006. Ori în mod eronat instanta a considerat ca votul C. A. O. este valabil întrucât în planul de reorganizare i se acorda zero lei, la fel cât ar primi si în cazul falimentului.

Tocmai de aceea se impune retinerea împrejurarii ca votul creditorului nu este valabil, iar în cadrul clasei a IV-a nu a fost întrunita majoritatea simpla, sens în care s-a pronuntat si Curtea de Apel O. în deciziile nr. 3/14.01.2014 si 14/23.01.2014.

Cu privire la motivatia instantei ca pentru S.C. M. T. S.R.L. nu este necesar acordul administratorului judiciar si nici acordul/hotarârea majoritara a creditorilor, se arata ca numirea administratorului judiciar al firmei S.C. M. T. S.R.L. a fost dispusa prin încheierea nr. 1866/F/2010 din data de 25.06.2010 pronuntata de Tribunalul B. si este inadmisibil ca timp de cinci ani o societate ca S.C. M. T. S.R.L. sa se afle doar sub supravegherea administratorului judiciar din moment ce în prezent se afla în faliment.

Votul creditorului S.C. M. T. S.R.L. nu poarta mentiunea de aprobare din partea administratorului judiciar al acestei societati aflate în insolventa, fiind semnat numai de administratorul special. Astfel, întrucât votul exprimat de aceasta societate nu a fost în prealabil aprobat de catre administratorul judiciar, fiind un act de dispozitie ce impunea existenta unei încuviintari prealabile, apreciem ca instanta în mod eronat a retinut valabilitatea votului.

Cu privire la apelul formulat de apelanta debitoare S.C. E. O. S.A. solicita respingerea acestuia întrucât considera partial ca fiind temeinica si legala hotarârea nr. 153/F/2015 în sensul ca în mod corect si legal a fost admisa contestatia formulata de creditorul D. G. R. F. P. C. N. prin A.J.F.P. B. în numele si în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice.

Considera ca hotarârea pronuntata de Tribunalul B. este nelegala cu privire la respingerea contestatiilor formulate de creditoarele Societatea C. E. O.  S.A. si SC U. T.  S.A. pentru motivele prezentate si dezvoltate în apelurile declarate.

De asemenea Tribunalul B. nu s-a pronuntat asupra rezultatului votului în grupa I a creantelor garantate, dar nici cu privire la rezultatul votului final, situatie în care ar fi constatat ca planul de reorganizare propus de debitoarea E. O. ar fi fost respins în grupa I si în consecinta pe totalul grupelor de creante.

B. T. Sucursala O. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de SC U. T. SA, cu consecinta mentinerii ca legala si temeinica a deciziei instantei de fond potrivit sentintei comerciale nr.153/F/2015 emisa în data de 23.04.2015, în sensul respingerii contestatiei acesteia, precum si respingerea apelului formulat de S. C. M. G. I S. I., în principal ca tardiv introdus si în subsidiar, ca neîntemeiat.

A mai solicitat respingerea cererii precizatoare a apelului formulata de SC U. T. SA ca tardiv formulata, în subsidiar, ca nefondata.

A aratat ca prin apelul formulat apelanta SC U. T. SA invoca în fata instantei de apel pretentii noi care un au fost prezentate si dezbatute în fata primei instante. Din aceasta perspectiva apreciaza ca o solutie a instantei de apel cu privire la noile pretentii invocate de apelanta ar fi una nelegala, cu nerespectarea dispozitiilor art.478 din Codul de procedura civila, potrivit carora instanta de apel era obligata în a analiza motivele, apararile si dovezile aduse în prima instanta si nu motive prezentate în fata instantei de apel.

Cât priveste motivele apelului, arata ca împotriva Deciziei nr.91/C/2015 – A, emisa de Curtea de Apel O. potrivit careia apelul formulat de catre U. T. SA împotriva Sentintei 6028/F/2014 din data de 03.07.2014, a fost admis, B. T. SA Sucursala O. a înteles sa formuleze cale de atac, respectiv cerere de revizuire.

Instanta de fond a fost investita sa judece o contestatie împotriva Procesului Verbal al Adunarii Creditorilor debitoarei SC E. SA O. din data de 23.09.2014, când s-a supus dezbaterii creditorilor aprobarea planului de reorganizare propus de societatea debitoare, iar la data desfasurarii acesteia nu au fost exercitate cai de atac împotriva unor sentinte executorii pronuntate anterior.

Or, a sustine în fata instantei de apel faptul ca instanta de fond s-ar fi pronuntat asupra contestatiei cu nesocotirea efectelor unei decizii a unei instante, pronuntate la un interval de 6 luni de la data desfasurarii Adunarii Creditorilor si care a intervenit pe parcursul judecatii cauzei, o astfel de critica nu poate fi primita. Instanta de fond investita sa judece contestatia formulata, s-a pronuntat cu respectarea dispozitiilor legale si analizând probele, argumentele si situatia debitoarei de la data sedintei Adunarii Generale a Creditorilor, 23.09.2014.

Cat priveste interpretarea apelantei SC U. T. SA, potrivit careia cele doua solutii ale instantelor de judecata, ar trebui sa influenteze rezultatele voturilor exprimate în sedinta Adunarii Creditorilor din data de 23.09.2015, precizeaza faptul ca prin niciuna din cele doua solutii nu s-a constatat nulitatea votului exprimat de catre creditoarea B. T. SA în cadrul Adunarii Creditorilor debitoarei din data de 23.09.2015.

Cat priveste restul motivelor invocate de apelanta U. T. SA în sustinerea apelului, acestea sunt nefondate si netemeinice. Raportat la structura votului exprimat pe categorii de creante, Decizia nr.91/C/2015 – A nu modifica tabelul definitiv al creantelor debitoarei si prin decizia Curtii de Apel nu se constata nulitatea votului exprimat în Adunarea Creditorilor din data de 23.09.2015.

Fata de sustinerile apelantei U. T. SA, potrivit carora instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la rezultatul votului în grupa I a creantelor garantate si nici cu privire la rezultatul votului final, ca efect al hotarârilor instantelor, instanta de fond nici macar nu trebuia sa aiba în vedere astfel de aspecte. Pe de-o parte instanta de fond nu a fost investita cu o astfel de cerere, pe de alta parte, ambele hotarâri sunt supuse caii de atac.

Astfel, orice simulare privind situatia voturilor pe grupe de creante, din partea apelantei, este de natura a induce în eroare instanta de apel, aceasta prezentând o situatie care nu exista la data la care s-a supus aprobarii creditorilor planul de reorganizare în sedinta Adunarii Creditorilor din data de 23.09.2015.

Fata de lipsa mandatului delegatilor salariatilor, arata ca, pentru exprimarea votului în cadrul sedintei Adunarii Creditorilor, pentru un astfel de mandat un este ceruta forma scrisa ad validitatem, astfel ca existenta lui poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. Mai mult decât atât, plata creantelor salariale se va efectua în primele 30 de zile de la data confirmarii planului. În aceasta situatie, chiar si în lipsa unui vot exprimat de catre categoria de creante a salariatilor, planul poate fi considerat aprobat de aceasta categorie, fiind îndeplinite conditiile impuse de dispozitiile art.101 alin.1 lit. D din Legea 85/2006. Cat priveste lista salariatilor debitoarei, aceasta a fost depusa si nu a fost contestata de niciun creditor.

Raportat la votul exprimat de creditoarea C. A. în categoria de creditori chirografari prevazuti de art.96 alin.1 din Legea 85/2006, apreciaza decizia instantei de fond ca temeinica si legala, componenta listei furnizorilor indispensabili este întocmita de societatea debitoare cu respectarea prevederilor legale, conform situatiei debitoarei de la data deschiderii procedurii, aceasta fiind confirmata de catre administratorul judiciar. Creditorii nemultumiti ar fi putut contesta în termen legal doar masura administratorului judiciar de confirmare a listei furnizorilor indispensabili.

Cat priveste votul exprimat de catre creditoarea C. A. la categoria de creante a furnizorilor indispensabili, cu încalcarea dispozitiilor art.100 alin.5 din Legea 85/2006, arata ca acest vot este valabil exprimat, cu respectarea prevederilor legale. Se poate observa faptul ca, chiar si în situatia în care ar exista raporturi de subordonare, C. A. urmeaza sa recupereze prin planul de reorganizare 0, nu mai mult decât în faliment.

Cat priveste majoritatea votului exprimat în categoria creditorilor chirografari prevazuti de art.96 alin.1 din Legea 85/2006, majoritatea impusa de lege a fost exprimata prin votul exprimat de catre creditorii din aceasta categorie.

Fata de lipsa mandatului creditorului M. T. SRL, arata ca acesta în mod legal a exprimat un punct de vedere prin corespondenta, cu respectarea prevederilor art.14 alin 4 din Legea 85/2006. Acest creditor se afla la data supunerii spre aprobarea creditorilor a planului de reorganizare al debitoarei SC E. SA O., respectiv 23.09.2014, într-o procedura de reorganizare si fara a se fi retras dreptul de administrare administratorului special. Or, pentru aceasta situatie, legea nu impune si nu conditioneaza exprimarea unui vot de un mandat din partea administratorului judiciar.

Cu privire la apelul declarat de S. C. M. G. I S. I., se arata ca în motivarea actiunii aceasta face o prezentare eronata cu privire la aprobarea planului de reorganizare în cadrul sedintei Adunarii Creditorilor debitoarei SC E. SA O., din data de 23.09.2014, sustinând ca ar fi fost aprobat de catre creditori, raportat la procentele pe care acestia le detin din totalul creantelor. Or, raportat dispozitiile art.100 si 101 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, planul de reorganizare se aproba prin votul creditorilor exprimat pe categorii de creante.

Debitoarea SC E. O. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de SC U. T. SA ca neîntemeiat si pe cale de consecinta mentinerea voturilor/considerarea ca valabile a voturilor exprimate de catre creditorii SC C. A. O. si SC M. T. S.R.L, respectiv constatarea ca planul de reorganizare propus de catre debitoarea S.C. E. O. S.A. nu a fost respins de grupa I, respectiv de totalul grupelor de creante; respingerea apelului formulat de catre Societatea C. E. O. SA; recalificarea recursului formulat de catre S. C. M. G. I S. I. în apel si formularea urmatoarelor exceptii: exceptia tardivitatii formularii caii de atac, si exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditoarei, iar pe fond respingerea apelului ca neîntemeiat. A mai solicitat admiterea apelului formulat de catre B. T. S.A. – Sucursala O., cu mentiunea ca în cazul admiterii vreunuia dintre apeluri solicita casarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul B. în temeiul art. 480 alin.3 din Codul de procedura civila teza a II-a.

Arata ca instanta a apreciat corect faptul ca, în cazul creditorului SC C. A. SA, prin planul de reorganizare se prevede sa nu se faca vreo distribuire de sume în favoarea sa, situatie identica si în cazul în care debitorul ar fi trecut în faliment.

Judecatorul sindic a retinut corect si faptul ca Legea nr. 62/2011 prevede în mod expres dreptul organizatiilor sindicale de a întreprinde orice actiune prevazuta de lege pentru apararea drepturilor membrilor lor ce decurg din legislatia muncii, contractele colective si individuale de munca.

Referitor la votul în scris transmis de catre creditorul SC M. T. SRL, instanta a apreciat judicios ca, atât timp cât debitorului dintr-o procedura de insolventa nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, acesta este îndreptatit sa-si conduca singur activitatea sub supravegherea administratorului judiciar, notiunea de „supraveghere” neincluzând si necesitatea obtinerii acordului în cazul exprimarii votului asupra unui plan de reorganizare, motiv pentru care si votul acestui creditor a fost corect exprimat.

În conformitate cu dispozitiile legale din Legea 85/2006 privind votul cu privire la planul de reorganizare al unei societati, procentele cu care fiecare creditor voteaza în cadrul grupei din care face parte, dintre cele prevazute la art. 100 alin. 3 din Legea 85/2006, se stabileste raportat la cuantumul creantei cu care fiecare dintre acesti creditori este înscris în Tabelul definitiv al creantelor. În acest sens mentionam ca, atât Planul de reorganizare propus de catre societatea noastra, aprobat în cadrul Adunarii Generale a Creditorilor din data de 23.09.2014 cât si programul de plati din cadrul acestuia au avut la baza si s-au întocmit în baza Tabelului definitiv al creantelor întocmit la data de 22.07.2014 si afisat la usa instantei la data de 23.07.2014. Pâna la data adunarii creditorilor din data de 23.09.2014 acest tabel nu a suferit nicio modificare, aceasta deoarece nu a intervenit nicio situatie de fapt, de drept sau hotarâre judecatoreasca cu privire la creantele înscrise în Tabelul definitiv si care sa impuna modificarea acestuia, sens în care voturile exprimate în temeiul sau la data de 23.09.2014 sunt perfect valabile din perspectiva procentelor cu care s-a exprimat votul.

Prin apelul formulat, creditorul C. E. O. nu aduce niciun fel de critici considerentelor Sentintei nr. 153/F/2015 pronuntate la data de 23.04.2015 de catre Tribunalul B., sustinerile cuprinse în apel nefiind de natura sa infirme constatarile judecatorului sindic. Astfel în cadrul apelului se invoca doua dintre aspectele analizate în cadrul contestatiilor la Procesul verbal al Adunarii Generale a Creditorilor din data de 23.09.2014 si anume nevalabilitatea votului C. A. O., respectiv a votului S.C. M. T. S.R.L., fara a aduce niciun fel de contraargument celor retinute de catre prima instanta.

Intimatul administrator judiciar CITR Filiala B. SPRL a depus întâmpinare, invocând exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere prin care SC U. T. SA solicita sa se constate faptul ca: PLANUL de reorganizare propus de debitoare a fost respins în grupa I si în consecinta pe totalul grupelor de creante si respingerea apelului formulat ca neîntemeiat cu consecinta mentinerii Sentintei nr.153/F/2015 cu privire la solutia data fata de contestatia formulata de catre U. T. S.A. împotriva adunarii creditorilor din data de 23.09.2014, respingerea apelului formulat de catre C. E. O. ca neîntemeiat; recalificarea recursului formulat de catre S. C. M. G. I S. I. în apel, cu privire la care invoca urmatoarele exceptii: exceptia tardivitatii formularii caii de atac, si exceptia lipsei calitatii procesuale active a creditoarei, si pe cale de consecinta respingerea caii de atac formulate ca fiind facuta de catre o persoana fara calitate procesuala activa.

Din analizarea petitului contestatiei formulate de catre S.C. U. T. S.A. în fata primei instantei, respectiv a petitului apelului, se completeaza cererea initiala de apel cu un capat de cerere nou, care nu a facut obiectul contestatiei, respectiv nu a fost analizat de catre prima instanta, respectiv solicitarea constatarii: “ca planul de reorganizare propus de debitoare a fost respins în grupa I si în consecinta pe totalul grupelor de creante”. Conform art. 204 alin.1 din Codul de procedura civila, o astfel de modificare a cererii initiale prin completarea petitului nu mai poate fi primita deoarece nu a existat în fata primei instante, si în orice caz, nu pâna la primul termen la care contestatoarea S.C. U. T. S.A. a fost legal citata (01.10.2014). În sustinerea aceleasi teze se invoca si art. 204 alin.3 din Codul de procedura civila. Mai mult, prin formularea de pretentii noi direct în apel se încalca si prevederile art. 478 alin. 3 din Codul de procedura civila.

Prin formularea unei pretentii direct în apel se încalca grav dreptul la aparare al celorlalte participante la procedura care nu au avut posibilitatea de a pronunta, respectiv formula contraargumente si a produce probe contrare celor mentionate, motiv pentru care aceste pretentii noi nu pot face obiectul unei judecati direct în calea de apel.

A sustine contrariul ar însemna sa se admita încalcarea dublului grad de jurisdictie al procesului civil, fapt care aduce atingere dreptului la un proces echitabil consacrat prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveste motivele de apel invocate de catre U. T. S.A. acestea sunt neîntemeiate. Judecarea apelurilor nu se va putea face decât raportat la împrejurarile si starea de fapt si de drept existenta la data încheierii Procesului verbal, respectiv adoptarii hotarârii Adunarii Generale a Creditorilor S.C. E. O. S.A. din data de 23.09.2014.

În conformitate cu dispozitiile legale din Legea 85/2006 privind votul cu privire la planul de reorganizare al unei societati, procentele cu care fiecare creditor voteaza în cadrul grupei din care face parte, dintre cele prevazute la art. 100 alin.3 din Legea 85/2006, se stabileste raportat la cuantumul creantei cu care fiecare dintre acesti creditori este înscris în Tabelul definitiv al creantelor.

Atât planul de reorganizare propus de catre debitoare, aprobat în cadrul Adunarii Generale a Creditorilor din data de 23.09.2014, cât si programul de plati din cadrul acestuia au avut la baza si s-au întocmit în baza Tabelului definitiv al creantelor S.C. E. O. S.A. întocmit la data de 22.07.2014 si afisat la usa instantei la data de 23.07.2014, care pâna la data adunarii din data de 23.09.2014 nu a suferit nicio modificare.

Decizia nr. 91/C/2015-A prin care s-a modificat Sentinta nr. 6028/F/2014 din 03.07.2014 pronuntata de Tribunalul B., cu peste 6 luni ulterior votului adunarii creditorilor din data de 23.09.2014, nu poate modifica retroactiv un procent de vot în temeiul caruia s-a votat la un moment dat un plan.

De retinut este si faptul ca, desi creditorul U. T. S.A. sustine ca prin aceasta decizie s-a schimbat ponderea creantei B. T. S.A. în grupa creantelor garantate din cadrul Tabelului definitiv de creante al S.C. E. O. S,A, aceasta nu întelege sa conteste aceasta înscriere în tabel si sa faca efectiva aceasta modificare a carei valabilitate o sustine.

Pentru aceleasi considerente nu poate fi avuta în vedere, în aprecierea votului cu privire la planul de reorganizare al debitoarei, nici Sentinta nr. 656/F/2015 a Tribunalului B. pronuntata în dosarul nr. 6473/111/2013/a20, aceasta fiind pronuntata la data de 23.04.2015, în aceeasi zi cu hotarârea atacata prin prezentul apel.

Este inadmisibila schimbarea procentelor de vot în grupele care au votat planul de reorganizare în temeiul unor hotarâri pronuntate ulterior.

Apelantul sustine ca prin trecerea unei parti a creantei B. T. în grupa creantelor chirografare raportat la Decizia nr. 91/C/2015-A din data de 25.03.2015 a Curtii de Apel O., respectiv trecerii creantei în cuantum de 10.560.258 euro apartinând Statului Român în grupa creantelor garantate are ca efect respingerea planului de reorganizare în cadrul grupei I.

Aceste presupuneri ale apelantului sunt neîntemeiate, atâta timp cât prin aceste modificari s-ar aduce modificari inclusiv programului de plati, respectiv Statul ar beneficia de distribuiri, de care la acest moment nu beneficiaza, fiind prevazuta în programul de plata doar cu suma de 11.060.182 lei la grupa creantelor bugetare.

În mod contrar, celor sustinute de apelanta, prin Decizia nr.91/C/2015-A din data de 25.03.2015 a Curtii de Apel O. nu s-a modificat Tabelul definitiv al creantelor, acesta putându-se modifica doar pe calea unei contestatii la Tabelul definitiv al creantelor formulata în temeiul art. 75 din Legea 85/2006 sau în baza unei dispozitii a judecatorului sindic.

În ceea ce priveste celelalte sustineri din apelul formulat de catre creditorul U. T. S.A., se arata în ce priveste lipsa mandatului delegatilor salariatilor ca votul în grupa creantelor salariale a fost considerat pozitiv având în vedere ca aceste creante sunt achitate conform planului de reorganizare în primele 30 de zile de la confirmarea planului, astfel cum reiese în mod expres din mentiunile efectuate la pct.7.1.1 de la pag 25 din Planul de reorganizare. Votul creantelor salariale a fost avut în vedere prin aplicarea dispozitiilor art. 101 alin. l lit. D din Legea 85/2006. Lipsa mandatului delegatilor salariatilor prezenti la Adunarea din data de 23.09.2014 nu afecteaza votul în cadrul acestei grupe si nu poate constitui un motiv de nelegalitate a procesului verbal atacat sau a hotarârii adoptate.

Aplicabilitatea art. 100 alin.5 din Legea 85/2006 în cazul votului C. A. O., se sustine ca creditorul C. A. se afla sub control comun cu debitoarea în sensul Legii 297/2004, însa acest creditor nu primeste prin planul de reorganizare, respectiv în cazul unui faliment nicio suma de bani, respectiv per a contrario nu primeste mai mult în caz de reorganizare decât ar primi în caz de faliment, sens în care cea de-a doua conditie necesara pentru aplicabilitatea dispozitiilor art. 100 alin.5 din Legea 85/2006 nu este îndeplinita în speta.

În acest sens Planul de reorganizare al debitoarei nu prevede nici un fel de distribuiri pentru acest creditor si nici în caz de faliment acest creditor nu ar beneficia de distribuiri.

Planul “nu” este votat de majoritatea absoluta din grupa IV, prin majoritate absoluta se întelege un numar de voturi egal cu cel putin jumatate plus unu din total. În acest context fiind vorba de procente, orice procent, fie el cât de mic reprezinta unitatea de masura si în cazul în care depaseste 50% din total, formeaza cu acest 50% o majoritate absoluta din total. În cadrul grupei creditorilor chirografari indispensabili procentul de vot favorabil de 50,18% din totalul valoric al creantelor, reprezinta majoritatea absoluta, sustinerile apelantei cu privire la acest aspect fiind neîntemeiate.

În ce priveste lipsa mandatului creditorului M. T. S.R.L.., acesta a fost exprimat prin administrator special B. I.. Conform art.14 alin. 3 din Legea 85/2006: “Creditorii pot fi reprezentati în adunare prin împuterniciti cu procura speciala autentica sau, în cazul creditorilor bugetari si al celorlalte persoane juridice, cu delegatie semnata de conducatorul unitatii. Societatii M. T. S.R.L. nu i-a fost ridicat dreptul de administrare decât la data de 04.02.2015, prin Sentinta nr. 140/F/2015, sens în care pâna la data de 04.02.2015 S.C. M. T. S.R.L. si-a desfasurat activitatea sub conducerea administratorului special, astfel ca aceasta avea dreptul sa exercite acest vot prin administratorul special în cadrul Adunarii Generale a Creditorilor din data de 23.09.2014. Administratorul judiciar al S.C. M. T. S.R.L. nu a învederat instantei faptul ca votul în discutie a fost luat fara avizul sau si nici faptul ca solicita anularea acestuia sau constatarea nevalabilitatii lui.

Apelul formulat de catre C. E. O. S.A. se impune a fi respins pentru urmatoarele considerente: în ceea ce priveste votul C. A. O., dispozitiile art. 100 alin.5 din Legea 85/2006 nu îi sunt aplicabile, acest creditor, desi se afla sub control comun cu debitoarea nu beneficiaza prin planul de reorganizare al debitoarei de nicio distribuire.

În ceea ce priveste votul exprimat de catre creditorul S.C. M. T. S.R.L. considera ca în mod corect prima instanta a constatat valabilitatea lui, pentru argumentele aratate la pct. 1.

Cu privire la apelul formulat de catre B. T. S.A. solicita admiterea sa întrucât solicita schimbarea Sentintei comerciale or în sensul respingerii contestatiei formulate de catre D.R.F.P. C.-N. în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Finantelor Publice, invocând aceleasi motive ca si în apelul formulat de catre debitoare.

Cu privire la recursul formulat de catre S. C. M. G. I S. I. solicita recalificarea acestuia în apel si respingerea sa ca fiind formulat de catre o persoana fara calitate procesuala activa, respectiv neîntemeiat.

Sustinerile creditorului de neconfirmare a planului de reorganizare al debitoarei nu pot fi avute în vedere în acest cadru procesual, prezentul dosar având ca obiect contestatiile la procesul verbal al Adunarii Generale a Creditorilor S.C. E. O. S.A. din data de 23.09.2014. Confirmarea planului de reorganizare al debitoarei E. O. S.A. se va face într-o etapa procedurala distincta în cadrul dosarului privind procedura de insolventa a debitoarei S.C. E. O. S.A. nr. 6473/111/2013 aflat pe rolul Tribunalului B.

S. C. M. G. I S. I. si SC U. T. SA au depus raspuns la întâmpinare prin care au reiterat aspectele invocate în apel.

Intimata Primaria Municipiului O. a depus întâmpinare, apreciata de instanta ca fiind tardiv formulata, peste termenul de 15 zile, aplicând fata de aceasta dispozitiile art. 208 Cod de procedura civila, potrivit încheierii de sedinta din 14.10.2015.

Examinând actele si lucrarile dosarului, exceptiile invocate, Curtea a retinut urmatoarele:

Prin contestatia formulata de catre creditoarea SC U. T. SA, aceasta a solicitat desfiintarea în parte a hotarârii adunarii generale a creditorilor în sensul constatarii respingerii planului de reorganizare de catre creditori. Prin apel, aceasta a solicitat a se constata respingerea planului de reorganizare în grupa I si pe totalul grupelor de creante.

Se constata ca, în apel, creditoarea a explicitat pretentiile din prima instanta în sensul ca initial ceruse a se constata respingerea planului de reorganizare, fara a preciza alte detalii, ca apoi în apel sa arate ca solicita a se constata planul respins în grupa I si pe totalul grupelor de creante.

Ori, asa cum a interpretat ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în decizia nr. 28/2015, explicitarea pretentiilor implicite în apel nu are semnificatia modificarii cadrului procesual sub aspectul obiectului judecatii si a derogarii de la dispozitiile alin. (1) si (3) ale art. 478 Cod de procedura civila, dar presupune corecta lamurire a limitelor judecatii în prima instanta.

În consecinta, Curtea a respins ca neîntemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii din apelul declarat de apelanta SC U. T. SA privind solicitarea constatarii respingerii planului de reorganizare în grupa I si pe totalul grupelor de creante.

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei S. C. M. G. I S. I., fata de prevederile art. 458 Cod de procedura civila, Curtea a apreciat-o ca neîntemeiata, întrucât aceasta a fost parte în cauza în fata primei instante, fiind citata prin BPI la solutionarea litigiului, astfel ca are calitate procesuala activa în a declara cale de atac împotriva hotarârii judecatorului sindic, chiar daca aceasta nu apare în dispozitivul sentintei apelate ori judecatorul sindic nu a solutionat prin sentinta contestatia sa. Apelanta justifica interes în declararea caii de atac, prin aceea ca aduce critici sentintei apelate în sensul nesolutionarii contestatiei sale.

Examinând actele dosarului, apelurile formulate în cauza, prin prisma si în limita motivelor de apel invocate de parti, Curtea a retinut urmatoarele:

Referitor la apelul declarat de S. C. M. G. I S. I., recalificat din recurs, Curtea a retinut ca aceasta a depus la data de 14.10.2014 o cerere prin care arata ca punctul sau de vedere este în sensul respingerii planului de reorganizare fata de voturile exprimate si ca solicita judecatorului sindic sa nu confirme acest plan, fiind clar defavorizati atât creditorii chirografari, cât si cei bugetari, nefiind îndeplinite nici conditiile art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Ori, din actele dosarului de prima instanta nu rezulta ca aceasta ar fi formulat o contestatie propriu zisa împotriva hotarârii adunarii creditorilor de aprobare a planului de reorganizare în forma prevazuta de art. 30 alin. 1 Cod de procedura civila, ci a formulat un punct de vedere, astfel ca judecatorul sindic nu era obligat ca, din oficiu, sa califice acest punct de vedere drept contestatie si sa se pronunte asupra lui. Judecatorul sindic s-a pronuntat în limitele investirii, potrivit art. 22 alin. 6 Cod procedura civila, astfel ca apelul declarat de aceasta parte apare ca nefondat, motiv pentru care instanta de apel a procedat la respingerea lui.

Referitor la apelul declarat de creditoarea SC U. T. SA, acesta este neîntemeiat întrucât, prin contestatia formulata în prima instanta, creditoarea a solicitat desfiintarea în parte a hotarârii a hotarârii adunarii creditorilor pentru nelegalitate, în sensul constatarii respingerii planului de reorganizare de catre creditori, respectiv a respingerii lui în grupa I si pe totalul grupelor de creante.

S-a constatat ca aceasta creditoare solicita judecatorului sindic a modifica hotarârea adunarii creditorilor în sensul de a constata planul de reorganizare respins, si nu admis, pentru motivele indicate de aceasta.

Însa, controlul judecatoresc este limitat la verificarea legalitatii hotarârii adunarii creditorilor, potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic putând decide desfiintarea pentru nelegalitate ori pastrarea hotarârii adunarii creditorilor. Admitând cererea în anulare, hotarârea sau partea din hotarâre desfiintata ramâne fara efecte juridice, fara ca judecatorul sindic sa se poata substitui adunarii creditorilor si sa dispuna modificarea hotarârii lor, întrucât decizia asupra aprobarii planului de reorganizare apartine numai creditorilor. Competenta judecatorului sindic este limitata la verificarea legalitatii convocarii, a reprezentarii, a votului, iar în cazul constatarii încalcarii prevederilor legale sub acest aspect va putea dispune desfiintarea hotarârii. Nu se poate reface calculul voturilor în cadrul contestatiei împotriva hotarârii adunarii creditorilor, cu consecinta modificarii acesteia, din aprobarea planului în respingerea lui.

În consecinta, contestatia prin care creditorul SC U. T. SA solicita a se constata respingerea planului de reorganizare de catre creditori, respectiv a respingerii lui în grupa I si pe totalul grupelor de creante este neîntemeiata, fata de dispozitiile legii insolventei, astfel ca si apelul declarat de acesta este nefondat.

Fata de aceste considerente, este superflua analizarea motivelor invocate în contestatie de catre creditorul SC U. T. SA, întrucât actiunea asa cum a fost formulata nu poate fi admisa.

Si apelul declarat de B. T. SA este neîntemeiat, întrucât judecatorul sindic a admis în mod legal si temeinic contestatia formulata de creditoarea D.G.R.F.P. C. N. prin A.J.F.P. B., în nume propriu si în reprezentarea Statului Român – Ministerul Finantelor Publice.

Hotarârea adunarii creditorilor poate fi desfiintata de judecatorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luarii hotarârii respective si au facut sa se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunarii. Examinând procesul verbal al adunarii creditorilor se constata ca D.G.R.F.P. C. N. a votat împotriva planului de reorganizare, votul sau fiind consemnat în procesul verbal, filele 3 si 7, astfel ca aceasta are legitimare procesuala activa. Interpretarea apelantei în sensul consemnarii motivelor de nelegalitate în procesul verbal excede textului normativ, creditorul exprimându-si votul asupra planului si putând cel mult sa îsi motiveze acest vot, fara a exista o obligatie legala de motivare în acest sens, nefiind posibila invocarea în cursul sedintei adunarii creditorilor a motivelor de nelegalitate ale însesi sedintei respective.

La momentul sedintei adunarii creditorilor din 23.09.2014 privind pe debitoarea SC E. O. SA, situatia creantei creditoarei se prezenta astfel: a fost admisa contestatia sa împotriva tabelului preliminar de creante prin sentinta nr. 4814/F/22.05.2014, definitiva prin neapelare, si s-a dispus înscrierea sa în tabel cu suma de 1.791.205 lei la categoria creditori bugetari, iar cu suma de 100.439.236,23 lei la categoria creditori garantati.

Ulterior, când s-a întocmit tabelul definitiv, desi acesta trebuia sa cuprinda creantele astfel cum au fost admise în urma solutionarii contestatiilor, potrivit art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006, totusi administratorul judiciar nu a mai înscris acest creditor la categoria creditorilor garantati, ci la categoria creantelor bugetare, în temeiul art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, fata de valoarea evaluata a garantiilor.

Motivele de apel privind inexistenta garantiilor, întrucât în avizele de garantie nu sunt identificate bunurile, sunt irelevante în acest moment procesual, acest aspect facând deja obiectul contestatiei la tabelul preliminar, stadiu procesual în care judecatorul sindic a stabilit ca acest creditor are o creanta garantata. Aceasta statuare a instantei în legatura cu regimul juridic al creantei nu mai poate fi supusa unei reevaluari ulterioare, fara încalcarea autoritatii de lucru judecat, fiind rezultatul dezbaterilor judiciare din faza contestatiei la tabelul preliminar.

Faptul ca administratorul judiciar a întocmit un tabel definitiv ce contine erori esentiale, nu poate legitima adunarea creditorilor tinuta conform acestui tabel întrucât ar nesocoti puterea de lucru judecat a hotarârii judecatoresti de solutionare a contestatiei la tabelul preliminar.

Nu are relevanta faptul ca abia ulterior sedintei adunarii creditorilor a fost admisa contestatia la tabelul definitiv prin hotarâre judecatoreasca definitiva, care nu face decât sa confirme nelegalitatea votului în adunarea creditorilor, astfel cum a fost consemnat de catre administratorul judiciar.

A interpreta în sens contrar, ar însemna ca administratorul judiciar poate întocmi dupa bunul plac un tabel definitiv de creante, iar hotarârile adunarilor creditorilor adoptate potrivit acestui tabel sa nu mai poata fi supuse cenzurii instantei, întrucât contestatia la tabelul definitiv s-a solutionat ulterior.

Hotarârea judecatoreasca prin care s-a solutionat contestatia la tabelul definitiv (sentinta nr. 656/F/2015 pronuntata de Tribunalul B., definitiva prin respingerea apelului) are efecte retroactive care se întind si asupra hotarârii adunarii creditorilor de aprobare a planului de reorganizare, atât timp cât aceasta etapa a procedurii insolventei nu a fost depasita, prin confirmarea planului, prin sentinta definitiva si reorganizarea activitatii debitorului în mod corespunzator.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod procedura civila, Curtea a apreciat apelul formulat de B. T. SA ca fiind neîntemeiat, si în consecinta a fost respins.

Pentru aceleasi considerente, motivele de apel invocate de debitoarea SC E. O. SA, privind solutionarea gresita a contestatiei formulate de creditoarea D.G.R.F.P. C. N. prin A.J.F.P. B., în nume propriu si în reprezentarea Statului Român – Ministerul Finantelor Publice, sunt neîntemeiate.

Referitor la motivele de apel formulate de debitoarea SC E. O. SA cu privire la contestatia creditoarei Primaria Municipiului O., Curtea a apreciat apelul ca fiind fondat, din urmatoarele considerente:

Creditorul Primaria O. a exprimat un vot pentru aprobarea planului de reorganizare al S.C. E. O. SA, în cadrul Adunarii Generale a Creditorilor din data de 23.09.2015. Cu acea ocazie administratorul judiciar nu a consemnat acest vot, retinând ca sunt incidente prevederile art.100 alin.5. Conform planului de reorganizare propus, fapt necontestat de catre nici una din parti, creditorului Primaria Municipiului O. urmeaza sa îi fie distribuite sume de bani conform programului de plati. Din simularea de faliment efectuata în cadrul planului de reorganizare reiese ca grupa creantelor bugetare, din care face parte si creanta Primariei Municipiului O. nu va avea parte de distribuiri în cazul în care fata de debitoare se deschide procedura falimentului.

Ceea ce se contesta este existenta raportului de control între debitoare si creditor, în sensul art. 100 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit acestui text, creditorii care, direct sau indirect, controleaza, sunt controlati sau se afla sub control comun cu debitorul, în sensul legislatiei pietei de capital, pot participa la sedinta, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acorda mai putin decât ar primi în cazul falimentului.

Prin control, în sensul Legii nr. 297/2004, se întelege control relatia dintre societatea-mama si o filiala sau o relatie similara între orice persoana fizica sau juridica si o societate comerciala; orice filiala a unei filiale va fi considerata o filiala a societatii-mama, care este în fapt entitatea care controleaza aceste filiale; se considera legatura strânsa si situatia în care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una si aceeasi persoana printr-o relatie de control.

Argumentele judecatorului sindic privind delimitarea competentelor primarului si distinctia dintre autoritatea deliberativa si cea executiva sunt lipsite de temei legal si nu au legatura cu cauza dedusa judecatii.

Astfel, Curtea a retinut ca potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001, primaria este o structura functionala cu activitate permanenta, formata din primar, viceprimar, secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului, care duce la îndeplinire hotarârile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionând problemele curente ale colectivitatii locale.

Ori, debitoarea a luat fiinta prin hotarârea Consiliului Local al Municipiului O. si are ca actionar unic Consiliul Local al Municipiului O., cu o cota de participare de 100% potrivit certificatului nr. 384574 emis de Oficiul National a! Registrului Comertului, la data de 28.02.2014.

Creditor în procedura este Primaria Municipiului O. si nu unitatea administrativ teritoriala, astfel ca referirile la calitatea de reprezentant în justitie al primarului nu au legatura cu cauza, întrucât primarul nu este parte în dosar, nici macar reprezentant, si nici unitatea administrativ teritoriala nu are calitate de creditor.

În consecinta, întrucât Primaria Municipiului O. duce la îndeplinire hotarârile consiliului local, potrivit prevederilor legale, iar actionarul debitoarei este Consiliul Local al Municipiului O., Curtea a constatat ca cele doua entitati – debitorul si creditorul Primaria O. – sunt legate de una si aceeasi persoana, respectiv Consiliul Local al Municipiului O., printr-o relatie de control.

Pentru aceste considerente, contestatia creditoarei Primaria O. este neîntemeiata, astfel cum în mod judicios sustine apelanta debitoare SC E. O. SA, motiv pentru care apelul acesteia a fost admis sub acest aspect.

În ce priveste apelul declarat de creditoarea Societatea C. E. O. SA, pentru considerentele expuse mai sus cu privire la dreptul de vot al creditoarei Primaria Municipiului O., Curtea a apreciat ca motivele de apel invocate pe aceasta problema sunt întemeiate.

Motivele de apel cu privire la dreptul de vot al C. A. O. SA sunt justificate si ele. Este necontestat faptul ca acest creditor se afla în relatie de control cu debitoarea, având ca actionar majoritar Municipiul O. reprezentat de Consiliul Local al Municipiului O., care, la rândul lui, este actionar unic al debitoarei.

Curtea a apreciat ca în mod gresit s-a considerat de catre judecatorul sindic ca nu este îndeplinita si cea de-a doua conditie de la art. 100 alin. 5, respectiv „cazul în care planul le acorda mai putin decât ar primi în cazul falimentului”.

Faptul ca în reorganizare, creditoarei C. A. O. SA nu i se aloca nici o suma de bani, iar potrivit simularii în caz de faliment, aceasta nu primeste nimic, concluzia care se impune este ca aceasta primeste în mod egal, atât în caz de reorganizare, cât si în caz de faliment. Nu se pot retine argumentele judecatorului sindic în sensul ca un creditor nu poate lua mai putin de 0 lei în caz de reorganizare, întrucât un plan de reorganizare poate prevedea si obtinerea de resurse financiare pentru sustinerea lui, care pot fi acordate si de creditori.

Un creditor, care se afla în relatie de control cu debitoarea, este în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanti la procedura, întrucât are interes în mentinerea societatii în circuitul economic indiferent de consecintele pe care le-ar avea asupra celorlalti. Însa legiuitorul i-a permis acestuia dreptul de vot daca însasi interesele sale sunt afectate prin plan, caz în care s-a apreciat ca va vota în interesul procedurii, creanta sa fiind redusa în mod corespunzator prin confirmarea planului.

Ori C. A. O. SA nu se regaseste în aceasta situatie, aceasta nu va primi nimic nici în reorganizare, nici în faliment, însa are interes în ramânerea în circuitul economic al debitoarei, caz în care legiuitorul nu a exclus conflictul de interese, în cuprinsul art. 100 alin. 5.

A primi tot atât si în reorganizare si în faliment nu echivaleaza cu a primi mai putin, conditia prevazuta de lege nefiind îndeplinita în acest caz.

În ce priveste votul SC M. T. SRL, Curtea a apreciat ca si acesta este nelegal exprimat, întrucât acest creditor se afla, la momentul sedintei adunarii creditorilor, în procedura reorganizarii judiciare, planul fiind confirmat la 12.06.2013, prin sentinta nr. 1805/2013.

Ori, în procedura reorganizari judiciare, chiar daca administratorului special nu i s-a ridicat dreptul de administrare, debitorul îsi poate conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar si în conformitate cu planul confirmat, în temeiul art. 103 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, pe parcursul reorganizarii, debitorul este condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar.

În plus, Curtea a mai observat ca planul de reorganizare nu prevede plati în contul creantelor chirografare prevazute la art. 100 alin. 3 lit. D si E din Legea insolventei. În consecinta, votarea planului de reorganizare al debitoarei conduce la renuntarea la drepturile de creanta ale creditoarei SC M. T. SRL fata de debitoare, ceea ce constituie un act de dispozitie. La aceasta se adauga si faptul ca debitoarea E. O. SA este clientul singular al creditoarei potrivit planului de reorganizare al acesteia din urma.

Renuntarea în aceste conditii la dreptul sau de creanta implica o modificare a planului de reorganizare, ceea ce nu poate avea loc fara aprobarea adunarii creditorilor, fata de prevederile art. 101 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.

Pentru aceste considerente si fata de prevederile art. 103, dar si art. 101 alin. 5 din Legea insolventei, Curtea a apreciat ca administratorul special nu avea dreptul de a vota planul de reorganizare în lipsa mandatului din partea administratorului judiciar si a creditorilor sai.

Motivele de apel privind neanalizarea celorlalte critici expuse în contestatie vizând posibilitatea de realizare a planului sunt nefondate întrucât ele vizeaza conditiile de confirmare a planului, nu legalitatea hotarârii adunarii creditorilor, cum corect retine si judecatorul sindic.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca hotarârea adunarii creditorilor a fost adoptata cu încalcarea conditiilor legale de vot ale creditorilor SC C. A. O. SA si SC M. T. SRL, în temeiul art. 14 alin. 7 si art. 100 din Legea nr. 85/2006, Curtea a admis în parte contestatia formulata de creditoarea Societatea C. E. O. SA si a dispus anularea hotarârii adunarii creditorilor debitoarei SC E. O. SA din data de 23.09.2014 privind votarea planului de reorganizare, urmând ca administratorul judiciar sa procedeze la reconvocarea adunarii creditorilor pentru votarea planului propus de debitoare.

Fiind în culpa procesuala, în temeiul art. 453 Cod procedura civila, Curtea a obligat intimata apelanta SC E. O. SA sa plateasca partii apelante – intimate Societatea C. E. O. SA suma de 300 lei cheltuieli de judecata în prima instanta si în apel, reprezentând taxa judiciara de timbru.