Autoritate de lucru judecat. Efecte.
Tranzactie. Interpretare potrivit intentiei comune a partilor
Codul civil, art. 1201, 1704 si urmatoarele
Daca prin cererea anterioara reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând prejudiciul efectiv cauzat reclamantei (damnum emergens ) pentru neexecutarea obligatiilor contractuale de catre pârâta, iar pretentia din cauza noua reclamanta solicita obligarea pârâtei la acoperirea foloaselor nerealizate (lucrum cessans), respectiv profit net nerealizat de catre reclamanta într-o alta perioada de timp, nu este întrunita autoritatea de lucru judecat.
Interpretarea contractului de tranzactie trebuie facuta dupa intentia comuna a partilor, iar scopul acesteia priveste stingerea litigiilor existente, dar si preîntâmpinarea unor litigii viitoare, care privesc drepturile si pretentiile viitoare pe care partile le-ar putea avea una împotriva celeilalte
Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V a Comerciala decizia comerciala nr.243/16.04.2010
Prin sentinta comerciala nr. nr.4856/3.04.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala, în dosarul nr. 47374/3/2007, s-a dispus respingerea ca neîntemeiata a actiunii formulate de reclamanta SC D.A. SA, în contradictoriu cu pârâta AVAS, prin care se solicita obligarea pârâtei la acoperirea foloaselor nerealizate (lucru cessans) prin plata catre reclamanta a sumei de 16.525.992 USD în echivalent lei la data platii, reprezentând profitul net nerealizat suferit de catre reclamanta în perioada 1.01.2005 – 31.12.2005.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, Tribunalul a retinut ca prin conventia cadru autentificata la BNP Enise Eliean sub nr. 1345/8.11.1996, Banca Româna de Comert Exterior- BANCOREX SA, în drepturile si obligatiile careia s-au substituit succesiv SC BCR SA (OG nr.39/1999) si apoi pârâta AVAS (OG nr.85/2001) s-a obligat ca în schimbul celor 2.000.000 de actiuni nou emise sa verse suma de 20.800.000 USD ca aport social la SC D.A. SA, în 15 transe de valori cuprinse între 1 si 1,6 milioane USD.
Întrucât aceste transe nu au fost achitate la termenele scadente, dupa ce au avut loc si mai multe litigii pe rolul instantelor, între reclamanta si pârâta s-a încheiat contractul de tranzactie nr. 17669/25.11.2004 având ca obiect finalizarea obligatiei de efectuare a varsamintelor restante subscrise si a dobânzilor aferente.
La art. 3.1 din tranzactie pârâta AVAS s-a obligat sa achite catre SC DA SA varsamintele restante privind aportul de capital si dobânzile legal stabilite, iar la art. 3.2 s-a prevazut renuntarea în mod neconditionat de catre DA SA si de catre toti actionarii sai la toate litigiile existente si viitoare privind executarile silite aflate pe rolul instantelor de judecata, precum si la orice drepturi si pretentii împotriva BCR derivând din raporturile stabilite cu fosta BANCOREX, în particular cele derivând din Conventia cadru, fie ca acestea au facut obiectul unor procese finalizate, în curs sau care ar fi putut face obiectul unor litigii viitoare întrucât au fost transferate în sarcina AVAS care substituie BCR.
De asemenea, la art. 7.2 s-a stabilit ca drepturile si obligatiile constituite pentru fosta Bancorex conform Conventiei Cadru sunt considerate, de la data semnarii tranzactiei, ca fiind constituite ale AVAS si vor fi exercitate de catre acesta.
În drept, s-a considerat de catre tribunal ca actiunea nu este întemeiata, constatându-se ca prin încheierea tranzactiei reclamanta SC DA SA a renuntat la orice pretentii prezente sau viitoare împotriva pârâtei AVAS derivând din raporturile stabilite cu fosta BANCOREX prin Conventia cadru, intentia partilor fiind ca, în schimbul platii de catre AVAS a varsamintelor restante sa se stinga toate litigiile dintre acestea.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta ce a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V a Comerciala.
În motivarea apelului se sustine ca hotarârea apelata a fost pronuntata cu încalcarea dispozitiilor art. 977, art. 978 si art. 982 din Codul civil, în sensul ca instanta a facut o interpretare total abuziva a clauzei prevazuta în art. 3.2. din contractul de tranzactie nr. 17669/24.11.2004. Astfel, clauza privind renuntarea la litigiile existente si viitoare se refera doar la litigiile privind executarile silite aflate pe rolul instantelor de judecata (asa cum sunt acestea mentionate expres în anexa 1 la contract) si la drepturi si pretentii împotriva BCR derivând din raporturile stabilite cu fosta BANCOREX SA.
Ca atare, sustine apelanta, renuntarea este limitata doar la drepturi si pretentii împotriva BCR, întrucât acestea au fost transferate în sarcina A.V.A.S., iar nu si la pretentii sau drepturi pe care reclamanta le-ar avea fata de A.V.A.S., Vointa reala a partilor contractante a fost în acest sens iar aceasta rezulta atât din elemente intrinseci clauzelor contractului de tranzactie (cuprinse în art. 1.9, art.2, art.7.2 si art. 10.2), cât si din elemente extrinseci contractului de tranzactie. Cu privire la acestea din urma, apelanta face referire la succesiunea logica a evenimentelor si a situatiei BCR SA, respectiv la data de 26.10.2004 s-a pornit executarea silita împotriva BCR în baza deciziei comerciale nr. 815/26.10.2004 pronuntata de Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V a Comerciala , la 28.10.2004 s-a dispus poprirea conturilor debitoarei BCR (unde actionar majoritar era A.V.A.S.) deschise la B.N.R. si care împiedica procesul de privatizare în care era implicat BCR la 1.11.2004 apare interesul statului de a privatiza BCR, care promoveaza OG nr.85/2004 prin care A.V.A.S se subroga în drepturile si obligatiile BCR, iar initiativa de a reglementa printr-o tranzactie situatia litigioasa a apartinut A.V.A.S.
De asemenea, se sustine, vointa reala a partilor este în mod clar reconfirmata de pârâta însasi în fata tribunalului, în dosarul nr.3073/2005, A.V.A.S aratând în raspunsul la interogatoriu ca prin contractul de tranzactie se renunta la litigii existente si viitoare privind executarile silite aflate pe rolul instantelor de judecata (mentiune cuprinsa si în sentinta comerciala nr. 3198/27.09.2005).
Se mai face referire de catre apelanta si la scopul tranzactiei încheiat între parti, acesta constând în terminarea unui proces început, respectiv procesele referitoare la poprirea conturilor BCR detinute la BNR, pentru suma de 15.680.000 USD. Aceasta reprezenta o lovitura grea data nu numai imaginii bancii creditoare, care se afla într-un amplu si dificil proces de privatizare, fiind monitorizata permanent de organismele financiare internationale (BERD, IFC) si în atentia unor banci de prestigiu. Tocmai în scopul de a desfiinta poprirea A.V.A.S a consimtit sa efectueze varsamintele plus dobânda legala aferenta, în schimbul renuntarii de catre reclamanta si de catre actionarii acesteia, la executarile silite împotriva BCR, mentionate expres în anexa la contractul de tranzactie.
Prin urmare, sustine apelanta, sunt evidente concesiile partilor, în special cele ale acesteia.
În consecinta, apelanta solicita admiterea apelului, modificarea în tot a sentintei apelate si obligarea pârâtei la plata sumei de 16.525.992 USD în echivalent lei la data efectuarii platii, reprezentând beneficiul nerealizat (lucrum cessans) de catre reclamanta în perioada 1.01.2005 – 31.12.2005.
În drept apelanta invoca dispozitiile art. 282-298 din Codul de procedura civila.
În dovedirea apelului se solicita proba cu înscrisuri si expertiza tehnica de specialitate.
Pe parcursul judecarii apelului a fost administrata proba cu înscrisuri, depuse la dosar de ambele parti, precum si proba cu expertiza contabila având ca obiectiv stabilirea profitului net nerealizat de apelanta în perioada 1.01.2005-31.12.2005 ca urmare a neîndeplinirii de catre A.V.A.S. a obligatiilor din conventia cadrul nr. 1345/8.11.1996.
La termenul de judecata din 26.10.2009, intimata a invocat exceptia autoritatii lucrului judecat în raport cu sentinta civila nr. 3918/2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI a Comerciala, în dosarul nr. 3073/2005, ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie (decizia civila nr. 1929/25.05.2007) precum si decizia Î.C.C.J. nr. 995/2009.
În sustinerea acestei aparari, intimata apreciaza ca în raport cu hotarârile evocate ar exista o prezumtie a lucrului judecat în ce priveste interpretarea art.3.2 din tranzactia încheiata între parti, în sensul ca reclamanta a renuntat la orice pretentii viitoare izvorâte din raporturile încheiate cu fosta BANCOREX, astfel ca aceasta chestiune a fost dezlegata anterior si nu se mai poate statua diferit de catre instanta de fata. Practic, sustine intimata, este vorba de o prezumtie a lucrului judecat cu caracter absolut care împiedica instanta de fata sa stabileasca contrariul la ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
Exceptia autoritatii de lucru judecat a fost unita cu fondul de catre instanta, prin încheierea din 18.01.2010.
Analizând cu prioritate exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de intimata, în raport cu hotarârile evocate, Curtea a apreciat ca aceasta este neîntemeiata si urmeaza a fi respinsa ca atare, deoarece nu este întrunita tripla identitate de parti, obiect si cauza, dupa cum urmeaza:
Daca identitatea de parti este întrunita, în ce priveste celelalte doua categorii de identitate, de obiect si cauza, acestea nu sunt întrunite.
Astfel, prin cererea de chemare în judecata solutionata irevocabil prin decizia comerciala nr. 1929/22.05.2007 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie , reclamanta a solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata sumei de 2.149.184 USD constând în prejudiciul efectiv cauzat reclamantei ( damnum emergens ) în perioada 10.10.2002 – 31.12.2002 pentru neexecutarea obligatiilor contractuale de catre pârâta.
Ca atare, obiectul cauzei solutionata irevocabil anterior se refera la pretentii izvorâte dintr-un prejudiciu efectiv cauzat în perioada 10.10.2002- 31.12.2002, iar cauza acestei pretentii îsi are izvorul într-o raspundere civila contractuala referitoare la daune pentru prejudiciu efectiv.
În cauza de fata însa, asa cum rezulta din cererea de chemare în judecata reclamanta solicita obligarea pârâtei la acoperirea foloaselor nerealizate (lucrum cessans), respectiv profit net nerealizat de catre reclamanta în perioada 1.01.2005 – 31.12.2005, ca urmare a faptului ca pârâta nu a virat la termenele stipulate diferenta de 14.000.000 USD asumata prin conventia cadru din 8.11.1996 , iar perioada vizata este situata dupa încheierea contractului de tranzactie dintre parti ( din 25.11.2004).
Iata deci ca între cele doua cauze nu este întrunita identitatea de obiect si cauza, astfel ca exceptia autoritatii de lucru judecat va fi respinsa.
Cu privire la teza intimatei în sensul ca nu a înteles sa invoce exceptia autoritatii de lucru judecat, ca si exceptie procesuala, ci doar ca o prezumtie absoluta care ar avea natura unei aparari de fond, Curtea apreciaza ca efectul procesual al autoritatii de lucru judecat nu poate fi decât acela al împiedicarii judecarii în fond a pricinii, asa cum reglementeaza dispozitiile art. 1201 din C.civil.
Analiza considerentelor hotarârilor judecatoresti anterioare comporta alte discutii care, în opinia Curtii, se situeaza pe tarâmul efectului substantial al hotarârii judecatoresti, iar nu al autoritatii de lucru judecat.
Pe fondul apelului, Curtea apreciaza ca acesta este nefondat, criticile invocate de apelanta prin motivele de apel fiind neîntemeiate:
În ce priveste primul motiv de apel referitor la faptul ca instanta de fond a pronuntat o hotarâre cu încalcarea dispozitiilor art. 977, a art. 978 si art. 972 din Codul civil, acesta este nefondat, instanta de fond facând o corecta si judicioasa interpretare a clauzelor contractuale cuprinse în contractul de tranzactie.
Astfel, asa cum rezulta din contractul de tranzactie încheiat între parti la data de 24.11.2004, obiectul acestuia a fost : ” Renuntarea în mod neconditionat de catre DA si AVAS, precum si în mod individual, de catre toti actionarii D.A. […] la toate litigiile existente si viitoare privind executarile silite aflate pe rolul instantelor de judecata […] precum si la orice drepturi si pretentii împotriva BCR derivând din raporturile stabilite de fosta BANCOREX, în particular cele rezultând din Conventia cadru, fie ca acestea au facut obiectul unor procese finalizate, în curs sau ar fi putut face unora viitoare întrucât au fost transferate în sarcina AVAS care substituie BCR conform Ordonantei 18/2004″ ( art. 3.2 ).
În acest sens, sustinerile apelantei în sensul ca prin aceasta clauza apelanta ar fi renuntat doar la litigiile privind executarile silite si la drepturile si pretentiile împotriva BCR, iar nu si la cele îndreptate împotriva AVAS, nu poate fi primita, deoarece din întregul contract de tranzactie rezulta ca intentia comuna a partilor a fost stingerea litigiilor existente, dar si preîntâmpinarea unor litigii viitoare ( cum este si cel de fata), asa cum de altfel, este prevazut scopul tranzactiei, de dispozitiile art. 1704 si urmatoarele din Codul civil.
Interpretarea propusa de apelanta este contrara logicii formale aplicabile contractului de tranzactie, asa cum a fost redactat de parti, de vreme ce ele însele au prevazut expres ca subrogarea AVAS în drepturile si obligatiile BCR, operata prin OG nr. 18/2004 priveste si drepturile si pretentiile viitoare pe care D.A. le-ar putea avea împotriva sa, decurgând din Conventia Cadru autentificata sub nr. 1345/08.11.1996 de Biroul Notarului Public Enise Eliean.
Apelanta sustine pro causa ca subrogarea AVAS în drepturile si obligatiile BCR ar fi operat numai partial, fara ca aceasta sa priveasca, de pilda, obligatia sa de a acoperi beneficiul nerealizat în perioada 01.01.2005 – 31.12.2005 ( lucrum cessans), ca urmare a nevarsarii sumei la care BANCOREX ( autoarea BCR) s-a obligat prin Conventia Cadru evocata.
Daca în ce priveste concesia apelantei în sensul renuntarii la litigiile existente pe rolul instantelor cu privire la executarile silite declansate de aceasta, nu priveste pretentia dedusa prezentei judecati, în ce priveste concesia referitoare la ” orice drepturi si pretentii viitoare” aceasta include fara putinta de tagada si o atare pretentie, deoarece are natura unei ” pretentii viitoare ” (raportata la momentul 24.11.2004, adica la data încheierii contractului de tranzactie).
Curtea considera ca în temeiul art. 977, art. 982 si art. 978 din C.civil interpretarea data de Tribunal este corecta si corespunde regulilor de interpretare stabilite de Codul civil, sustinerea apelantei având natura unei simple speculatii de text, care însa nu poate fi primita, dat fiind întregul text al tranzactiei si sensului ce rezulta din actul întreg.
Apelanta considera ca vointa reala a partilor a fost de a renunta numai la pretentiile viitoare împotriva BCR, iar nu si împotriva AVAS, însa o atare interpretare ar lipsi de efecte clauza prin care partile fac trimitere expresa la subrogarea AVAS în drepturile si obligatiile BCR ( toate, fara exceptie… ). Din aceasta perspectiva, atât elementele intrinseci clauzelor contractului de tranzactie, cât si cele extrinseci conduc la aceeasi concluzie retinuta corect de catre Tribunal.
În ce priveste critica referitoare la scopul tranzactiei, asa cum aratam mai sus, acesta este clar exprimat de parti în chiar clauza prevazuta în art. 3.2. intitulata ” Obiectul contractului “, din aceasta nerezultând, asa cum se afirma, ca partile au dorit doar sa stinga litigiile existente, fara sa convina si asupra ” preîntâmpinarii ” unor procese viitoare în raport cu AVAS.
Dimpotriva, prin sintagma ” renunta la orice drepturi si pretentii împotriva BCR derivând din raporturile stabilite cu fosta BANCOREX, în particular cele rezultând din Conventia cadru, fie ca […] ar fi putut face obiectul unora viitoare întrucât au fost transferate în sarcina AVAS care substituie BCR conform Ordonantei nr. 18/2004 ” Curtea apreciaza ca partile au dorit , printre altele, si sa preîntâmpine litigii viitoare ( cum este cel de fata) împotriva BCR sau împotriva AVAS ( în calitate de subrogat în drepturile si obligatiile BCR, la rândul sa, subrogata în drepturile si obligatiile BANCOREX).
În fine, critica apelantei privind posibilitatea partilor de a rezolva pe cale amiabila orice divergenta privind interpretarea si executarea contractului de tranzactie ( art. 12.4 din contract) nu poate fi apreciata drept un motiv de apel propriu-zis, de vreme ce apelanta nu arata în ce mod o astfel de sustinere ar putea fi apta de a conduce la reformarea hotarârii tribunalului, mai ales ca fiind declansat litigiul, este cert ca solutionarea amiabila nu a fost posibila.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 din C.pr. civ. rap. la art. 977, art. 982 , art. 978 din C.civil , Curtea a respins apelul ca nefondat ( E.R.).
