Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă,de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4047 din 18 mai 2012
Prin sentinţa civilă nr.7018 din 156.12.2011 a Tribunalului Maramureş s-a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei împotriva debitoarei SC B.M. SRL, prin lichidator P.I. I.P.U.R.L.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că prin sentinţa nr. 4964 din 04.12.2006 pronunţată în dosarul Tribunalului Maramureş s-a dispus dizolvarea SC B.M. SRL în temeiul art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicată.
Societatea a fost deci dizolvată întrucât nu a depus până la expirarea termenelor legale situaţiile financiare anuale, demarându-se astfel procedura de dizolvare şi subsecvent cea de lichidare voluntară potrivit alin.6 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Unicul temei al cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolvenţă invocat de către lichidator îl constituie eşecul demersurilor la care a recurs pentru a intra în posesia actelor constitutive, a actelor contabile şi a bunurilor societăţi şi pentru a lua legătura cu reprezentanţii societăţii,elemente care ar atrage incidenţa cazului de deschidere a procedurii reglementat de art.3 pct.25 şi art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.260 alin4 din Legea nr. 31/1990 „În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerţului, pentru menţionare în registrul comerţului, un raport privind situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului”.
Lichidatorul nu a invocat şi cu atât mai puţin nu a dovedit starea de insolvenţă a SC B.M. SRL prin care potrivit art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 se înţelege „acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile”.
Astfel, din adresa comunicată de fisc a rezultat că debitoarea nu figurează cu obligaţii fiscale în evidenţele organului fiscal.
Deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă în temeiul art.270 indice 1 din Legea nr. 31/1990 care stabileşte că în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvenţă, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenţei ,supunând acestei proceduri şi societăţile comerciale cu privire la care s-a dispus dizolvarea, nu conţine dispoziţii derogatorii pentru aceste societăţi.
În consecinţă rămân supuse condiţiilor legale generale prevăzute de Legea nr.85/2006 şi anume:1) debitorul să facă parte din categoriile enumerate în art.1 alin.1 şi 2 din Legea nr.85/2006;2)existenţa unei creanţe certe,lichide şi exigibile de mai mult de 90 de zile;3)lipsa/insuficienţa disponibilităţilor băneşti pentru stingerea creanţei, ultimă condiţie care defineşte însăşi insolvenţa şi care este esenţială aşa cum reiese din ansamblul reglementării cuprinse de Legea nr.85/2006.
Aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ indiferent de titularul cererii având ca obiect deschiderea procedurii şi cu atât mai mult în cazul în care cererea este formulată de către lichidator potrivit art.260 alin4 din Legea nr. 31/1990, text de lege care face trimitere expresă ”îndeplinirea condiţiilor pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvenţă”.
Aceste sunt considerentele pentru care s-a respins cererea lichidatorului care nu a invocat şi nici nu a dovedit starea de insolvenţă şi implicit calitatea de debitor a SC B.M. SRL.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs P.I. I.P.U.R.L. în calitate de lichidator al debitoarei SC B.M. SRL solicitând admiterea recursului şi pe cale de consecinţă, modificarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, admiterea cererii de deschidere a procedurii simplificate a falimentului împotriva debitoarei SC B.M. SRL.
În motivele de recurs se arată că instanţa de fond a reţinut faptul că lichidatorul judiciar nu a dovedit starea de insolvenţă a SC B.M. SRL prin care, potrivit art.3 din Legea 85/2006, se înţelege “acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile.
Pentru a dovedi starea de insolvenţă a unei societăţi se impune a se cunoaşte aspectul financiar al acesteia, pe de-o parte şi creanţa pe care nu are capacitatea de a o acoperi.
Menţionează faptul că lichidatorul judiciar a notificat debitoarea la sediul declarat, însă demersurile de a intra în posesia documentelor contabile şi a listelor prevăzute de art.28 din Legea 85/2006, au rămas fără rezultat. În aceste condiţii, lichidatorul judiciar nu se poate pronunţa asupra existenţei unei creanţe sau a cuantumului acesteia şi a capacităţii, respectiv, incapacităţii debitoarei de a o achita.
Consideră că este esenţial însă, a se reţine că, prin respingerea cererii introductive de deschidere a procedurii de faliment împotriva debitoarei, nu s-a stabilit, aspectul care primează, că nu există creanţe. Inexistenţa creanţei bugetare nu atrage, implicit lipsa unei alte categorii de creanţe. Deschiderea procedurii ar implica, pe lângă notificările către creditorii bugetari, notificarea creditorilor-furnizori de utilităţi, notificarea în ziar şi notificarea prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, deci, o serie d emodalităţi de identificare a unor posibili creditori.
Faţă de cele menţionate, având în vedere prevederile art.1 alin.2 lit.e şi ale art.3 pct.1, pct.25 din Legea 85/2006 modificată, consideră că cererea de deschidere a procedurii simplificate a falimentului împotriva acesteia, este întemeiată.
Analizând recursul declarat Curtea reţine următoarele:
Lichidatorul judiciar P.I. I.P.U.R.L. prin cererea înregistrată a solicitat admiterea cererii de deschidere a procedurii simplificate şi intrarea în faliment împotriva debitoarei SC B.M. SRL.
În motivarea cererii se arată SC B.M. SRL, a fost dizolvată de drept potrivit art. 237 aliniatul 1 litera b din Legea nr. 31/1990, iar prin încheierea nr.7963 din 15.11.2007 s-a numit lichidatorul judiciar P.I. I.P.U.R.L.
De la data numirii, lichidatorul a făcut demersurile necesare pentru intrarea în posesia actelor constitutive şi a actelor contabile ale societăţii comerciale, demersuri rămase fără rezultat datorită faptului că administratorul statutar nu a putut fi găsit, iar sediul societăţii comerciale nu este la adresa din registrul comerţului. În lipsa actelor contabile, nu au putut fi identificaţi posibilii creditori ai societăţii debitoare.
Potrivit art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori.
Potrivit art. 379 alin. 3 şi 4 C.pr.civ., creanţa certă este creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul şi este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă (…).
Curtea observă că în speţă recurenta nu a făcut dovada existenţei unei creanţe certe şi exigibile a cărei neplată să justifice susţinerea unei insolvenţe prezumate sau iminente a debitoarei.
După cum corect a reţinut judecătorul sindic, lichidatorul debitoarei nu a depus înscrisuri care să confirme existenţa unor creanţe ce să îndeplinească cerinţele art.379 C.pr.civ. astfel că în mod corect a respins cererea formulată.
Mai mult, afirmarea unor creanţe ale debitoarei nu pot justifica starea de insolvenţă a debitoarei astfel cum este ea definită prin art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, ca acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Susţinerile recurentei referitoare la identificarea ipoteticilor creditori ulterior deschiderii procedurii confirmă în fapt cele reţinute de judecătorul sindic că la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii nu există înregistrate creanţe într-un cuantum care să justifice starea de insolvenţă care să determine deschiderea procedurii distinct valoarea prag indicată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către recurentă ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge şi va menţine în întregime hotărârea recurată.
