COMPETENŢA DE ATRIBUŢIUNE A INSTANŢEI JUDECĂTOREŞTI.
În domeniul activităţii comerciale, încheierea contractului poate să fie precedată de discuţii şi negocieri între părţi care pot conduce la realizarea acordului de voinţă cu privire la clauzele contractuale.
În domeniul activităţii comerciale, încheierea contractului poate să fie precedată de discuţii şi negocieri între părţi care pot conduce la realizarea acordului de voinţă cu privire la clauzele contractuale.
Cenzurarea deciziei privind acceptarea sau neacceptarea ofertei finale negociate nu intră în competenţa de atribuţiune a instanţelor judecătoreşti, întrucât este o decizie asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni.
(Decizia comercială nr. 625/17.12.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială):
:
Prin sentinţa comercială nr. 9163/29.08.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti -Secţia a VI-a Comercială a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanţii S.C. T C I S.R.L. şi M D în contradictoriu cu pârâta Avas. Au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâtei suma de 18.637,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială reclamanţii au chemat în judecată pe pârâta A. V. A. S. solicitând anularea hotărârii Colegiului Director nr. 24/19.06.2007 şi a hotărârii Preşedintelui A.V.A.S. prin care s-a luat act de decizia Colegiului Director, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare a unui număr de 344.873 acţiuni reprezentând 66,6880 % din capitalul social al S.C. M. S.A. Bucureşti; în subsidiar, în cazul respingerii capătului trei de cerere, s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a unui număr de 344.873 acţiuni reprezentând 66,6880 % din capitalul social al S.C. M. S.A. Bucureşti, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii în cuantum de 10.000 lei (RON) pentru fiecare zi de întârziere şi anularea actelor subsecvente. Cererea a fost motivată în sensul că, în urma parcurgerii procedurii de vânzare, prin negociere cu selecţie pe bază de oferte tehnice, a unui număr de 344.873 acţiuni reprezentând 66,6880 % din capitalul social al S.C. M. S.A., prin procesul-verbal nr. 9/23.04.2007 Consorţiul format din S.C. T. C. I. S.R.L. şi M. D. a fost declarat selectat. Deşi s-au negociat clauzele contractuale şi s-au încheiat trei procese verbale de negociere, precum şi, la data de 11.06.2007, “Nota privind finalizarea negocierilor privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni deţinut de A.V.A.S. la S.C. M. S.A. Bucureşti, reprezentând 66,6880% din capitalul social”, în Colegiul Director s-a luat hotărârea nr. 24/19.06.2007 prin care “Nota privind finalizarea negocierilor..” a fost respinsă şi contractul de vânzare-cumpărare nu s-a mai încheiat. Reclamanţii au susţinut că legislaţia specială în temeiul căreia s-a desfăşurat licitaţia nu prevede posibilitatea ca A.V.A.S. să poată reveni şi refuza semnarea contractului, că acceptarea ofertei reclamanţilor de cumpărare a pachetului de acţiuni deţinut de A.V.A.S. la S.C. M. S.A. a avut loc în momentul în care au fost solicitaţi, oferta cumulând cel mai mare punctaj, semnarea ulterioară a contractului fiind transpunerea într-un instrumentum a aspectelor cuprinse în negotium, că oferta pe care au depus-o a întâlnit acceptarea, astfel că se poate suplini consimţământul părţii care nu-şi dă acordul pentru încheierea contractului conform art. 1073 şi art. 1077 C.civ., că debitorul care refuză să îşi îndeplinească obligaţia poate fi obligat să o execute, şi că, în situaţia în care oferta de cumpărare a acţiunilor a fost acceptată, orice act prin care pârâta ar demara procedurile de înstrăinare a acestor acţiuni este lovit de nulitate.
La termenul de judecată din data de 23.08.2007, reclamanţii şi-au precizat capătul cinci din cerere arătând că actul subsecvent a cărui nulitate au solicitat-o este actul juridic prin care A.V.A.S. a hotărât vânzarea acţiunilor pe care le deţine la S.C. M. S.A., concretizat în anunţul de vânzare a acţiunilor prin negociere pe bază de oferte tehnice.
Prin întâmpinare, pârâta A.V.A.S a solicitat respingerea acţiunii, arătând în esenţă că decizia de a încheia contractul de vânzare-cumpărare este o chestiune de oportunitate, care rămâne la aprecierea A.V.A.S., aşa cum rezultă din interpretarea art. 5 din Legea nr. 137/2002 coroborat cu art. 43 din H.G. nr. 577/2002.
Din probatoriul administrat în cauză, instanţa a reţinut că, la data de 16.01.2007, pârâta A.V.A.S. a lansat oferta de vânzare prin metoda negocierii cu selecţie pe bază de oferte tehnice a unui număr de 344.873 acţiuni reprezentând 66,6880 % din capitalul social al S.C. M. S.A., în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 88/1997, Legii nr. 137/2002, Legii nr. 442/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 26/2004 şi H.G. nr. 2193/2004. Au avut loc mai multe şedinţe de negociere în urma cărora s-au încheiat procese verbale, după cum urmează: la data de 20.02.2007 a avut loc şedinţa de deschidere a documentelor de precalificare, comisia de negociere desemnată de pârâta A.V.A.S. în temeiul art. 31 din H.G. nr. 577/2002 constatând că şase ofertanţi printre care şi consorţiul format din reclamanţi au depus documentele de precalificare; la data de 22.03. 2007 comisia a constatat că reclamanţii şi alţi patru ofertanţi au îndeplinit criteriile de precalificare; la data de 18.04.2007, comisia a informat ofertanţii că toţi sunt calificaţi pentru următoarea etapă a procedurii de negociere, în urma îndeplinirii de către fiecare a unui punctaj mai mare decât cel minim impus prin H.G. nr. 2193/2004; la data de 23.04.2007, comisia de negociere a anunţat ofertanţii că, în urma analizării ofertelor depuse de către aceştia, consorţiul format din cei doi reclamanţi este declarat selectat întrucât a întrunit cel mai mare număr de puncte. În urma acestei selecţii, între consorţiul reclamanţilor şi pârâta A.V.A.S. s-au purtat negocieri cu privire la clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni după cum reiese din procesele-verbale nr. 10/23.05.2007, nr. 11/31.05.2007, nr. 12/11.06.2007. În acest ultim proces-verbal s-a consemnat că părţile “urmează a discuta clauzele contractului de cont Escrow” pe care acestea s-au înţeles a-l încheia în vederea garantării investiţiilor pentru dezvoltare şi de mediu şi s-a adus la cunoştinţă reclamanţilor că “atât elementele prezentate în oferta finală îmbunătăţită şi irevocabilă, cât şi clauzele contractuale negociate vor fi supuse aprobării Colegiului Director al A.V.A.S. în vederea obţineri mandatului pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni pentru S.C. M. S.A.” .
S-a mai reţinut că la data de 04.06.2007, părţile au încheiat un protocol prin care au convenit: păstrarea obiectului de activitate şi respectarea prevederilor H.G. nr. 2193/2004 pentru aprobarea Normelor privind privatizarea societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat care au ca obiect principal de activitate cercetarea-dezvoltarea, respectarea prevederilor C.C.M. la nivel de ramură ca drepturi minimale pentru negocierea C.C.M. , negocierea C.C.M. la nivel de unitate şi a C.I.M. La data de 19.06.2007, Colegiul Director al A.V.A.S. împreună cu preşedintele şi vicepreşedintele A.V.A.S. a adoptat hotărârea nr. 24 prin care au respins “Nota privind finalizarea negocierilor privind încheierea contratului de vânzare-cumpărare a pachetului de acţiuni deţinut de A.V.A.S. la S.C. M. S.A.”, iar la data de 21.06.2007, comisia de negociere a adus la cunoştinţa reclamanţilor respingerea de către Colegiul director a “Notei privind finalizarea negocierilor …” şi, în consecinţă, faptul că nu este mandatată să încheie contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Arătând că metoda aleasă de către pârâtă pentru înstrăinarea pachetului de acţiuni deţinut la S.C. M. S.A. a constat în vânzarea prin negociere, instanţa a analizat prevederile art. 29, art. 35, art. 41, art. 42 şi art. 43 din H.G. nr. 577/2002. A menţionat că: vânzarea prin negociere începe prin publicarea unui anunţ de vânzare (oferta publică de vânzare) de către instituţia publică implicată, potenţialii cumpărători putând depune atât o ofertă tehnică cât şi una financiară, comisia de negociere stabileşte oferta care întruneşte cel mai mare număr de puncte, negocierile urmând a fi purtate de către comisie cu ofertantul selectat pe baza ofertei finale depuse de către acesta şi a planului de afaceri întocmit, după încheierea negocierilor se întocmeşte “proces-verbal privind derularea negocierilor şi prezentarea pe scurt a clauzelor care vor fi cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare”, iar în termen de 10 zile de la data întocmirii procesului-verbal, comisia de negociere şi ofertantul declarat câştigător vor putea definitiva şi încheia contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Interpretând dispoziţiile legale redate, instanţa a considerat că ofertantul selectat pe baza ofertei finale are doar dreptul de a negocia cu comisia constituită de instituţia publică implicată clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, nu şi dreptul de a încheia acest contract şi că, în concepţia legiuitorului, acordul de voinţă al părţilor nu se realizează la finalizarea negocierilor şi cu atât mai puţin la momentul selectării ofertantului cu cel mai bun punctaj, instituţia publică implicată având dreptul de a stabili dacă încheie contractul de vânzare-cumpărare cu ofertantul cu care a purtat negocierile.
S-a precizat că dreptul autorităţii publice implicate de a aprecia asupra încheierii unui contract de vânzare-cumpărare de acţiuni este stipulat şi de art. 5 alin.1 din Legea nr. 137/2002, dispoziţii legale din analiza cărora instanţa a desprins concluzia că parcurgerea de către ofertanţii selectaţi a tuturor etapelor stabilite de dispoziţiile speciale în materie de privatizare nu poate conduce automat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, instituţia publică implicată fiind în măsură să aprecieze asupra oportunităţii încheierii contractului.
În speţă, s-a considerat că, deşi negocierile dintre reclamanţi şi comisia de negociere au fost finalizate, potrivit “notei privind finalizarea negocierilor”, hotărârea nr. 24/19.06.2007 adoptată de Colegiul Director şi conducerea A.V.A.S., precum şi procesul-verbal nr. 13/21.06.2007 au fost luate în virtutea dreptului de apreciere al A.V.A.S. instituit de art. 43 din H.G. nr. 577/2002 şi de art. 5 alin.1 din Legea nr. 137/2002, astfel că cererea reclamanţilor este nefondată.
În baza art. 274 C.pr.civ., reclamanţii au fost obligaţi şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 9163/29.08.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti -Secţia a VI-a Comercială au declarat apel în termen legal apelanţii-reclamanţi S.C. T. C. I. S.R.L. şi M. D.. Aceştia au susţinut că instanţa de judecată a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale incidente şi nu a ţinut cont de materialul probator administrat în cauză, invocând în esenţă următoarele critici ale hotărârii atacate:
1) Interpretarea art. 42 şi art. 43 din H.G. nr. 577/2002 nu poate fi în sensul că se acordă instituţiei publice implicate în privatizare dreptul de a refuza încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni după acceptarea unei oferte şi după finalizarea negocierilor cu ofertantul selectat, deoarece un asemenea drept trebuie prevăzut expres de lege;
2) Interpretarea art. 5 alin.1 din Legea nr. 137/2002 trebuie să fie în sensul că, cel mai târziu, refuzarea încheierii contractului pe motiv de oportunitate poate interveni până la data la care comisia de negociere deschide ofertele tehnice şi financiare. Sunt aduse ca argumente: refuzul nejustificat înseamnă că oferta de vânzare de acţiuni s-a făcut “iocandi causa”, fără intenţia de a se angaja din punct de vedere legal; angajamentul A.V.A.S. este o condiţie suspensivă pur potestativă din partea celui care se obligă, lucru care atrage nulitatea actului juridic; recunoaşterea dreptului A.V.A.S. de a refuza semnarea contractului în orice moment, inclusiv după finalizarea negocierilor cu ofertantul selectat, înseamnă a aduce o gravă atingere siguranţei şi stabilităţii circuitului civil; pentru ca A.V.A.S. să decidă dacă un contract este sau nu oportun trebuie să aibă în vedere preţul şi celelalte elemente care compun oferta de cumpărare, la momentul deschiderii ofertelor şi al cunoaşterii atât a preţului cât şi a tuturor elementelor cuprinse în oferta de cumpărare, A.V.A.S. are toate datele de care el trebuie să ţină cont, conform legii, pentru a se pronunţa asupra oportunităţii, momentul încheierii contractului este cel al întâlnirii ofertei cu acceptarea ei, iar semnarea contractului reprezintă transpunerea într-un instrumentum a aspectelor cuprinse în negotium;
3) S-au făcut consideraţii şi cu privire la temeinicia pretenţiilor apelantei-reclamante cuprinse în cererea de chemare în judecată .
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse, conform art. 295 alin.1 C.pr.civ., se constată că nu este fondat.
Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar şi cum a reţinut prima instanţă, metoda aleasă pentru privatizarea S.C. M. S.A. este cea de vânzare a acţiunilor societăţii prin negociere cu selecţie pe bază de oferte tehnice şi financiare, potrivit art. 13 alin.1 lit. c din O.U.G. nr. 88/1997, cu modificări. Totodată, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, “Guvernul aprobă strategia de privatizare elaborată de fiecare instituţie publică implicată” (art. 1), iar “procesul de privatizare a fiecărei societăţi comerciale se va realiza cu respectarea prevederilor strategiei de privatizare aprobate, care va putea fi modificată sau completată ori de câte ori este necesar pentru optimizarea rezultatelor privatizării societăţilor comerciale dintr-un sector al economiei naţionale” (art.2).
Art. 4 din acelaşi act normativ dispune că: “instituţiile publice implicate supun spre aprobare Guvernului elementele esenţiale ale mandatului propriu…” şi că ” în raport cu atribuţiile delegate, aceste elemente includ strategia concretă de privatizare, constând în: a) metodele de privatizare/restructurare/lichidare propuse a fi aplicate individual sau într-o combinaţie dată, pentru atingerea celui mai bun rezultat posibil în valorificarea drepturilor conferite de acţiunile deţinute de stat, în contextul economic şi legislativ preconizat pentru perioada aplicării acestora; …d) metoda de vânzare; e) elementele şi condiţiile principale ale contractului de vânzare de acţiuni sau de active, inclusiv modalitatea de plată a preţului; …”
H.G. nr. 577/2002 reglementează la art. 29 şi urm. metoda de vânzare a acţiunilor prin negociere, metodă care “se utilizează în cazul în care instituţia publică implicată se adresează, prin publicarea unui anunţ de vânzare, potrivit prevederilor art. 78-80, investitorilor strategici, în scopul obţinerii unor oferte de cumpărare, ori, în cazul în care, în urma desfăşurării unei licitaţii cu ofertă în plic, instituţia publică implicată constată că s-a depus o singură ofertă de cumpărare care obţine mai puţin de 50% din punctajul maxim determinat pe baza grilei de punctaj”.
Derularea negocierilor se realizează potrivit prevederilor art. 31-41din H.G. nr. 577/2002. Art. 42 din hotărâre dispune că, “după încheierea negocierilor cu ofertantul selectat comisia de negociere va întocmi un proces verbal privind derularea negocierilor şi prezentarea, pe scurt, a clauzelor care vor fi cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare”.
Conform art. 43 din H.G. nr. 577/2002, “în termen de 10 zile de la data întocmirii procesului verbal prevăzut de art. 42, comisia de negociere şi ofertantul declarat câştigător vor putea definitiva şi încheia contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, precum şi orice alte documente prevăzute la art. 38 lit. a, dacă este cazul”.
Aceste prevederi legale trebuie interpretate prin prisma regulilor de drept civil şi comercial referitoare la încheierea contractului între părţile prezente şi care negociază clauzele contractuale. Astfel, încheierea contractului între prezenţi presupune două manifestări de voinţă: oferta de a contracta şi acceptarea acestei oferte.
Oferta de a contracta, ca propunere a unei persoane adresată altei persoane de a încheia un contract, trebuie să fie o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a obliga din punct de vedere juridic pe contractant. În acest sens, indiferent de forma pe care o îmbracă, respectiv făcută în scris, prin scrisoare, telex ori fax, sau verbal, ea trebuie să fie precisă, completă, neechivocă şi fermă.
Acceptarea ofertei reprezintă manifestarea de voinţă a destinatarului ofertei de a încheia contractul în condiţiile prevăzute în ofertă. Aceasta trebuie să exprime neîndoielnic voinţa destinatarului de a se angaja juridic în condiţiile propuse în ofertă, deci trebuie să fie totală şi fără rezerve, chiar dacă este făcută în scris sau verbal. Acceptarea condiţionată se consideră un refuz al ofertei şi se constituie într-o contraofertă.
În cazul în care oferta şi acceptarea ei sau contraoferta şi acceptarea acesteia sunt concordante se realizează acordul de voinţă, adică încheierea contractului.
Vânzarea de acţiuni prin metoda negocierii cu selecţie pe bază de oferte, prevăzută de Legea nr. 137/2002 şi de H.G .nr. 577/2002 se realizează, în esenţă, prin depunerea de oferte de către potenţialii cumpărători ai acţiunilor. Aceste oferte care vor avea o componentă tehnică şi una financiară sunt selectate prin aplicarea grilei de punctaj. Ulterior, are loc negocierea propriu-zisă cu ofertantul selectat, negociere referitoare la clauzele care pot forma conţinutul contractului de vânzare-cumpărare şi care se finalizează prin încheierea procesului -verbal privind derularea negocierilor care va cuprinde şi posibilele clauze contractuale astfel cum au fost negociate.
Din interpretarea prevederilor art. 42 din H.G. nr. 577/2002 rezultă că încheierea procesului verbal privind derularea negocierilor marchează atât finalizarea acestor negocieri cât şi formularea de către potenţialul cumpărător selectat pentru negociere a ofertei finale, cuprinzând toate detaliile referitoare la clauzele contractului ce poate fi încheiat. Numai această formă finală a propunerii potenţialului cumpărător reprezintă oferta care cuprinde un angajament juridic care îl obligă pe ofertant.
Cu privire la această ofertă finală rezultată în urma negocierilor se realizează manifestarea voinţei destinatarului, în cauză a A.V.A. S., ca instituţie publică implicată în privatizare, în sensul acceptării ei şi deci a încheierii contractului sau în sensul neacceptării ei, cu consecinţa nerealizării acordului de voinţe.
Astfel trebuie interpretate prevederile art. 43 din H.G. nr. 577/2002 care prevăd numai o posibilitate şi nu o obligaţie, respectiv că, “în termen de 10 zile de la încheierea procesului-verbal prevăzut la art. 42, comisia de negociere şi ofertantul declarat câştigător vor putea definitiva şi încheia contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni”.
Termenul folosit de articol de a “definitiva” contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni se referă tocmai la acceptarea ofertei finale negociate, de către comisia de negociere şi la realizarea acordului de voinţe în sensul naşterii obligaţiilor contractuale ale părţilor.
Termenul de a “încheia” contractul de vânzare-cumpărare din cadrul aceluiaşi articol vizează întocmirea înscrisului, ca instrument de probă, şi care constată acordul de voinţe ale părţilor cu toate clauzele contractuale negociate.
Faţă de cele arătate, se consideră că nu poate fi vorba despre dreptul instituţiei publice implicate în privatizare de a refuza încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni după acceptarea unei oferte şi după finalizarea negocierilor cu ofertantul selectat.
Manifestarea de voinţă a comisiei de negociere a A.V.A.S., prin decizia Colegiului Director nr. 24 din data de 19.06.2007, reprezintă, de fapt, nu refuzul de a încheia contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni după acceptarea acestuia, ci chiar neacceptarea ofertei finale de cumpărare a acţiunilor, ofertă negociată cu potenţialul cumpărător.
Sub acest aspect, susţinerile apelanţilor din cadrul primului motiv de apel nu sunt întemeiate.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu este fondat.
Art. 5 alin.1 din Legea nr. 137/2002 dispune că: “acţiunile se pot vinde la preţul de piaţă rezultat din raportul dintre cerere şi ofertă, chiar dacă acest preţ este inferior preţului de ofertă stabilit de instituţia publică implicată. Instituţia publică implicată este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, având în vedere pe lângă preţ şi celelalte elemente care compun oferta de cumpărare. Instanţele judecătoreşti sau arbitrale nu se pot pronunţa asupra oportunităţii încheierii tranzacţiei, ci doar asupra legalităţii acesteia.”
Interpretarea corectă a acestui text de lege este în sensul că, prin acceptarea sau neacceptarea ofertei finale negociate de cumpărare de acţiuni, instituţia publică implicată în privatizare ia o hotărâre prin care decide asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni. Această decizie asupra oportunităţii are în vedere nu numai preţul ci şi celelalte elemente care compun oferta de cumpărare.
În mod întemeiat a hotărât prima instanţă că această decizie privind acceptarea sau neacceptarea ofertei finale negociate nu poate fi suspusă cenzurii instanţelor judecătoreşti, întrucât este o decizie asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Instanţele judecătoreşti au în competenţa lor de atribuţiune numai verificarea legalităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, respectiv a derulării procedurii de privatizare.
În consecinţă, este legală şi temeinică hotărârea atacată de respingere a acţiunii, cu suplinirea motivării ei potrivit celor arătate şi cu precizarea că, întrucât cenzurarea deciziei cu privire la oportunitatea încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti, acţiunea este inadmisibilă.
Faţă de considerentele expuse, se apreciază că nu pot fi reţinute susţinerile apelanţilor referitoare la faptul că refuzarea încheierii contractului pe motiv de oportunitate poate interveni până la data la care comisia de negociere deschide ofertele tehnice şi financiare, că oferta de vânzare de acţiuni s-a făcut fără intenţia A.V.A.S. de a se angaja din punct de vedere legal sau că angajamentul A.V.A.S. ar fi sub condiţie pur potestativă din partea celui care se obligă.
De asemenea, faţă de caracterul inadmisibil al prezentei acţiuni, nu au relevanţă susţinerile apelanţilor cu privire la modul de apreciere de către intimata A.V.AS. a oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi nici criticile cuprinse în cadrul celui de-al treilea motiv de apel referitoare la temeinicia pretenţiilor cuprinse în cererea de chemare în judecată .
Având în vedere acestea, se constată că apelul nu este fondat, motiv pentru care, în temeiul art. 296 C.pr.civ., va fi astfel respins.
