Contencios administrativ Obligaţie de a face – operaţiune administrativă


Contencios administrativ

Obligaţie de a face – operaţiune administrativă

Art.18 din Legea Arhivelor Naţionale, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.39/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.474/2006, este clar şi precis „În cazul desfiinţării, în condiţiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art.2, cât şi cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetăţenilor, vor fi preluate de Arhivele Naţionale sau de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale”.

Dispoziţiile acestui articol de lege sunt  previzibile; Arhivele Naţionale sau direcţiile judeţene ale acestora, au obligaţia de a prelua documentele de la persoana juridică ce s-a desfiinţat ca urmare a închiderii procedurii de faliment.

Prin sentinţa civilă nr. 626 din 3 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulata de reclamanta I.D.I.SPRL in contradictoriu cu pârâta A.N.-D.J.Bv. A fost obligată pârâta la preluarea de la debitoarea SC L.S. SA a documentelor cu valoare practica , a celor cu valoare istorica, a bilanţurilor contabile, documente aflate în arhiva acestei societăţi aflate in faliment.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa  de fond a reţinut următoarele:

Prin  încheierea  de  şedinţa  din  data  de  20. 10. 2004  din  dosarul  de  faliment  nr.  1243 / F / 2000  aflat  pe  rolul  Tribunalului  Braşov,  s – a  dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva societarii  debitoare  S.C.  L.  S.  S.A.  si  numirea  in  calitate  de  lichidator  judiciar  a  S.C.  I. – D. S.R.L.  in  prezent  ,I. – D.  I. S.P.R.L.  In  cadrul  dosarului  de  faliment  au  fost  valorificate  toate  bunurile  mobile  si  imobile  ale  debitoarei,  inclusiv  spaţiul  in  care  a  fost  depozitata  arhiva  societăţii,  incluzând  documentele  cu  valoare  practica.  Toate  demersurile  au  fost  epuizate,  singura  chestiune  rămasă  de  rezolvat  fiind  aceea  a  preluării  acestor  documente  de  către  instituţia  abilitata  in  acest  sens. În  prezent,  arhiva  este  mutată  in  spaţiul  unei  alte  societăţi,  aceasta  reclamând  eliberarea  de  urgenţă  a  spaţiului.

După  închiderea  procedurii,  lichidatorul  a  iniţiat  procedura  de  preluare a documentelor  de  către  Arhivele  Naţionale,  prin  adresele  nr. 1969 / 29. 05. 2007 si nr.2468 din 5 07 2007, iar  prin  adresa  nr.  34598 / 04. 06. 2007,  Arhivele  Naţionale  au  solicitat  stabilirea  unei  întâlniri  programate  pentru  data  de  16. 07. 2007.

La  data  de  16. 07. 2007,  reprezentanţii  pârâtei  s – au  prezentat  la  locul  depozitării  documentelor,  dar  au  refuzat  sa  încheie  proces – verbal  de  constatare  la  faţa  locului  si  de  consemnare  a  refuzului  motivat  de  preluare  a  acestor  documente.

Potrivit  art.  136  din  Legea  nr.  85 / 2006: Prin  închiderea  procedurii,  judecătorul – sindic,  administratorul / lichidatorul  şi  toate  persoanele  care  i – au  asistat  sunt  descărcaţi  de  orice  îndatoriri  sau  responsabilităţi  cu  privire  la  procedură,  debitor  şi  averea  lui,  creditori,  titulari  de  garanţii,  acţionari  sau  asociaţi.

Conform art.  18 din  OUG  nr.  39 / 2006: În  cazul  desfiinţării,  în  condiţiile  legii,  a  unui  creator  de  documente,  persoană  juridică,  fără  ca  activitatea  acestuia  să  fie  continuată  de  altul,  documentele  cu  valoare  istorică,  în  sensul  prevederilor  art.  2,  cât  şi  cele  cu  valoare  practică,  în  baza  cărora  se  eliberează  copii,  certificate  şi  extrase  privind  drepturile  referitoare  la  stagiile  de  cotizare  la  asigurări  sociale  ale  cetăţenilor,  vor  fi  preluate  de  Arhivele  Naţionale  sau  de  direcţiile  judeţene  ale  Arhivelor  Naţionale…

Depozitarea  documentelor  prevăzute  la  alin.  2  se  face  în  spaţii  şi  în  condiţiile  corespunzătoare,  avizate  de  Arhivele  Naţionale  sau  de  direcţiile  judeţene  ale  Arhivelor  Naţionale,  după  caz.

Faţă de  cuprinsul  textelor  de  lege  enunţate  , s-a retinut că  este  obligaţia  pârâtei  de  a  prelua  documentele  cu  valoare  practică  –  respectiv  state  de  plată  si  carnete  de  muncă,  si  bilanţurile  contabile,  aflate  in  arhiva  societăţii  in  faliment.

Apărarea  pârâtei  vizând  prorogarea  legala  a  termenului  de  îndeplinire  a  acestei  obligaţii, urmează  a  fi  înlăturata  întrucât motivele invocate nu pot constitui o „ imposibilitate  obiectiva”  de  a  prelua  documentele  cu  valoare  practica.

Aceste  reglementari  se  asigură  prin  grija  Ministerului  Administraţiei  şi  Internelor  si  se  prevăd  prin  legile  bugetare  anuale,  aşa  cum  însuşi  textul  art.  18  al.  4  din  OUG  nr.  39 / 2006. Pârâta  işi  invoca  propria  culpă,  prin  aceea  că  invocă  lipsa  propriilor  reglementari,  ceea  ce  nu  este  admisibil  pe  principiul  nemo  auditur  propriam  turpitudinem  allegans. 

Lipsa  de  diligenta  a  pârâtei în  obţinerea  spaţiilor  de  depozitare,  a  dotărilor  corespunzătoare  si  a  personalului  necesar  îndeplinirii  propriilor  obligaţii  nu  poate  constitui  argument  pentru  a  justifica  neîndeplinirea  acestor  obligaţii.  În  acest  context,  este  de  subliniat  faptul  că  pârâta  nu  a  produs  nici  o  probă  vizând  existenta  eventualelor  diligenţe  depuse  in  vederea  obţinerii  celor  necesare  îndeplinirii  propriilor  obligaţii.

Inexistenţa , în  prezent,  a structurilor  specializate  la  care  fac  referire  dispoziţiile  legale  indicate,  situaţie  imputabilă  pârâtei, aceasta fiind datoare  a – si  îndeplini  obligaţiile  în  condiţiile deţinute la  momentul  actual , nu  poate  conduce  la  exonerarea  sa  de  răspundere.

Faţă de considerentele susmenţionate , reclamanta fiind vătămată ca urmare a refuzului nejustificat al paratei de preluare a documentelor ,obiect al acţiunii, in baza prevederilor art.1 din legea 554 /2004  instanţa a  admis  acţiunea aşa  cum  a  fost  formulata,  conform dispozitivului .

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Braşov criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 304/ind 1 Cod procedură civilă .

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că :

Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii . Motivarea reflectă lipsa de preocupare în aflarea adevărului, din întreaga economie a normelor legale incidente pentru a fi exercitat dreptul trebuie să îndeplinească anumite condiţii printre care să fie actual şi să nu fie supus unui termen sau a unei condiţii suspensive. Tribunalul a ignorat dispoziţiile cuprinse în art. 18 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996. Instituţia se confruntă cu probleme grave cauzate de lipsa spaţiilor de depozitare a dotărilor corespunzătoare şi a personalului necesar îndeplinirii menirii sale. Resursele trebuie aprobate Ministerului Administraţiei şi Internelor prin legile bugetare anuale. Se invocă şi prevederile art. 7 şi 13 din Ordonanţa de Guvern 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea MIRA. Pretenţiile reclamantei nu pot fi soluţionate favorabil la acest moment, nu există structuri specializate. Instituţia este pusă în situaţia imposibilităţii de executare a unei hotărârii de preluare a arhivei. Raţionamentul primei instanţe în motivare soluţiei de admitere a cererii reclamantei este greşit , diligenţele sale în vederea aplicării dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 39/2006 a rămas fără rezultat. Nu au fost aprobate şi repartizate creditele bugetare necesare cu destinaţia punerii în aplicare a art. 18 din Legea nr. 16/1996.

La dosar a depus întâmpinare intimata reclamantă I.D.I.SPRL solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a legii, pârâta îşi invocă propria culpă în neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin lege.

Analizând actele şi lucrările dosarelor , sentinţa atacată raportat la motivele de recurs invocate , Curtea  a constatat că recursul este nefondat :

Pârâta A. N.- D.J.Bv. a fost obligată să preia documente cu valoare practică de la lichidatorul judiciar al I.D.I.SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L. S. SA., în temeiul art.18 din Legea nr.16/1996.

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect legea şi nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Art.18 din Legea Arhivelor Naţionale, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.39/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.474/2006, este clar şi precis. Conform acestui articol:

„În cazul desfiinţării, în condiţiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art.2, cât şi cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetăţenilor, vor fi preluate de Arhivele Naţionale sau de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale.

Documentele cu valoare practică prevăzute la alin. 1 se preiau după înfiinţarea în cadrul Arhivelor Naţionale şi al direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condiţiile legii, a resurselor umane şi logistico-financiare necesare.

Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile cetăţenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condiţiile alin.2, pe bază de inventar şi proces-verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr.2 şi 3.

Asigurarea structurilor specializate prevăzute la alin. 2 se realizează cu încadrarea în numărul de posturi şi credite bugetare aprobate Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin legile bugetare anuale”.

Dispoziţiile acestui articol de lege sunt şi previzibile; Arhivele Naţionale sau direcţiile judeţene ale acestora, au obligaţia de a prelua documentele de la persoana juridică ce s-a desfiinţat. Judecătorul a aplicat strict dispoziţia legală, faptul că nu există bază materială sau că încă nu s-au înfiinţat serviciile/structurile specializate, nu constituie un impediment pentru obligarea autorităţii publice să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute într-o lege. Legea este adoptată de Parlament, instanţa de judecată nu a adăugat la dispoziţiile legale şi nici nu a „creat” norme juridice. A aplicat legea strict în litera şi spiritul ei.

Motivele invocate în recurs, încadrate ca motive de nelegalitate a hotărârii judecătoreşti, vizează de fapt probleme de imposibilitate practică de executare a acesteia. Neasigurarea de către ordonatorii de credit a bazei materiale şi a resurselor umane, nu poate fi reţinută ca un motiv de nelegalitate a hotărârii judecătoreşti. Legea trebuie respectată şi aplicată, în caz contrar se pierde însăşi încrederea în statul de drept.

Corect s-a constatat că pârâta este o autoritate publică în sensul art.2, alin.1, lit.b din Legea nr.554/2004, Arhivele Naţionale sunt unitate bugetară în cadrul Ministerului de Interne, conform art.3 din Legea nr.16/2006.

Refuzul acestei autorităţi de a prelua documentele, constituie „refuz nejustificat de a soluţiona o cerere”, aşa cum este definit de art.2 lit.i din Legea nr.554/2004: „exprimare explicită, cu exces de putere a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Pentru considerentele arătate, apreciind că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă, a respins recursul declarat şi a menţinut sentinţa atacată, cu completarea motivării din prezenta decizie.

Decizia nr. 808/R/19.11.2009