Decizia nr.996 de la 9 octombrie 2008 , irevocabilă
1.Art.73 alin. 1şi 2 şi art.75 din legea nr.85/2006. Art.304 pct.8 şi art.312 alin.1-3 şi 5 teza I cod procedură civilă.
Contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor. Imposibilitatea calificării acesteia de către judecătorul-sindic drept contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor . Consecinţe.
2.Art.137 şi art.129 alin.4 cod procedură civilă. Principiul contradictorialităţii şi principiul ocrotirii dreptului la apărare.
Excepţie pusă în discuţie în mod generic de către instanţă. Imposibilitatea formulării unei apă rări efective în lipsa oricărei determinări minimale a excepţiei .
1. In cazul în care partea a sesizat în terminis instanţa cu o contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor, întemeiată expres pe prevederile art.75 din legea nr.85/2006 , judecătorul-sindic nu are posibilitatea de a califica această contestaţie drept una la tabelul preliminar, mai ales atunci când tabelul definitiv al creanţelor a şi fost întocmit şi afişat. Soluţia prin care judecătorul-sindic a recalificat contestaţia şi prin care a respins-o ca tardivă în raport de termenul prevăzut de art.73 alin.1 şi 2 din legea insolvenţei este supusă casării În condiţiile art. 304 pct.8 raportat la art.312 alin.1-3 şi 5 teza I cod procedură civilă, la rejudecare judecătorul-sindic având obligaţia de a se pronunţa numai asupra obiectului cererii, conform dispoziţiilor art.129 alin.6 cod procedură civilă.
2.Punerea în discuţie a excepţiei tardivităţii contestaţiei, fără o minimă argumentare a acesteia şi soluţionarea ei în funcţie de recalificarea cererii şi de argumente dezvoltate doar în considerentele hotărârii pun partea în imposibilitate de a-şi formula o apărare reală faţă de această excepţie, ceea ce echivalează cu încălcarea prevederilor art. 129 alin.4 cod procedură civilă şi a principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
Asupra recursului comercial de faţă.
Prin sentinţa comercială nr. 2029 din 25 aprilie 2008 , pronunţată în dosarul nr. 35899/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII a Comercială, judecătorul – sindic a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardiv introdusă contestaţia formulată de debitoarea SC J. I. SRL la creanţa A.F.P. BUCUREŞTI, în contradictoriu cu lichidatorul SP G. C. IPURL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul – sindic a reţinut că, deşi societatea debitoare şi-a întemeiat contestaţia pe prevederile articolului 75 alineat 1 din legea nr.85/2006, în realitate calificarea juridică corectă este aceea de contestaţie la tabelul preliminar, caz în care aplicabile sunt dispoziţiile articolului 73 din acelaşi act normativ, care în alineatul 2 prevăd un termen de formulare a contestaţiei de 10 zile înainte de data stabilită prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe. Referitor la acest termen, judecătorul – sindic a reţinut că a fost cu mult depăşit, ba mai mult, s-a întocmit şi tabelul definitiv al obligaţiilor.
Totodată, judecătorul – sindic a reţinut că societatea debitoare a invocat eroarea şi dolul, fără, însă, a le dovedi, că, în plus, creanţa contestată este una bugetară, nesupusă verificării (articolul 66 din legea nr.85/2006) şi că, nedovedindu-se vreuna din împrejurările prevăzute de articolul 75 alineat 1 din lege, aplicabile sunt prevederile articolului 73 alineat 2, faţă de care termenul de introducere a contestaţiei a fost cu mult depăşit.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal a declarat recurs motivat debitoarea, cauza fiind înregistrată sub nr. 35899.2029/3/2006 la 10 iulie 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V a Comercială.
În motivarea recursului s-a susţinut în primul rând că judecătorul – sindic a nesocotit dispoziţiile articolului 21 alineat 2 din legea nr.85/2006, în sensul că, fiind sesizat în mod vădit şi fără echivoc cu o contestaţie la raportul administratorului judiciar/lichidatorului, nu a soluţionat această contestaţie în termen de 10 zile de la înregistrare şi în camera de consiliu, cu citarea contestatoarei, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor. A apreciat că astfel devin incidente prevederile articolelor 304 punctele 5,7,8 şi 9 şi 3041 Cod procedură civilă, .
A doua critică vizează nerespectarea de către judecătorul – sindic a dispoziţiilor legale privind procedura de citare, recurenta susţinând că, faţă de conţinutul citaţiei din 31.01.2008, publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 1429 din 11.04.2008, nu au fost citaţi lichidatorii şi intimaţii creditori, A.F.P. BUCUREŞTI, membră a comitetului creditorilor. Recurenta a susţinut că astfel au fost încălcate prevederile articolelor 89 alineat 1 şi 85 Cod procedură civilă, fiind incidente prevederile articolelor 304 punctele 5,7,8 şi 9 şi 3041 Cod procedură civilă.
A treia critică se întemeiază pe susţinerea că au fost nesocotite şi dispoziţiile articolului 7 alineat 10 din legea nr. 85/2006, întrucât textul contestaţiei nu a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă, încălcându-se astfel principiul contradictorialităţii şi principiul rolului activ prevăzut de articolul 129 alineat 5 Cod procedură civilă şi atrăgându-se incidenţa prevederilor articolelor 304 punctele 5,7,8 şi 9 şi 3041 Cod procedură civilă.
A patra critică vizează considerentele prin care judecătorul – sindic a apreciat incidenţa dispoziţiilor articolului 66 din legea nr.85/2006, reţinând că în cauză creanţa contestată este una bugetară şi nu este supusă verificării. Recurenta a susţinut că pentru şase din cele opt creanţe bugetare dreptul de a solicita executarea silită era precis încă de la data introducerii cererii de admitere a creanţei, fiind vorba de sume provenind din amenzi contravenţionale. Sub acelaşi aspect a invocat şi prevederile articolului 109 alineat 3 din legea nr.85/2006, care lasă posibilitatea verificării tuturor creanţelor,deci inclusiv a celor bugetare, născute după data deschiderii procedurii, dispoziţiile fiind aplicabile creanţelor prezentate în nota de constatare din 12.10.2007 şi în fişa sintetică totală editată la 11.09.2007. A apreciat aplicabile dispoziţiile articolelor 304 punctele 5,7,8 şi 9 şi 3041 Cod procedură civilă, a criticat din nou hotărârea pentru lipsa de manifestare a rolului activ, consacrat de articolul 129 alineat 5 Cod procedură civilă, ca şi pentru lipsa de verificare a modului de îndeplinire a atribuţiilor lichidatorului prevăzute de articolul 25 litera f şi articolul 109 alineat 3 din legea nr.85/2006.
Recursul este întemeiat în drept şi pe dispoziţiile articolului 299 şi urm. Cod procedură civilă,
În cauză nu s-u depus întâmpinări.
Lichidatorul desemnat în procedură a depus la 8 octombrie 2008 note scrise.
Faţă de actele şi lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca întemeiat şi îl va admite în limitele pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată şi a fost înlăturată societatea debitoare a sesizat instanţa cu o contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor din 11 decembrie 2007, întemeiată expres pe dispoziţiile articolului 75 alineat 1 din legea nr.85/2006, care este o instituţie juridică distinctă de contestaţia la măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidator prevăzută de articolul 21 alineat 2din acelaşi act normativ. Or, din examinarea dispoziţiilor articolului 75 din legea nr.85/2006 se reţine că soluţionarea contestaţiei la tabelul definitiv al creanţelor nu trebuie să respecte termenul şi condiţiile prevăzute de articolul 21 alineat 4 din lege, neexistând o trimitere expresă la aceste dispoziţii legale, ca atare critica întemeiată pe nerespectarea acestor din urmă prevederi legale este nefondată.
A doua critică este nefondată şi a fost înlăturată, întrucât pentru termenul la care pricina s-a soluţionat – 18 aprilie 2008 – procedura a fost legal îndeplinită prin prezenta tuturor părţilor interesate în soluţionarea contestaţiei, nici una dintre acestea neinvocând necitarea prin Buletinul procedurilor de insolvenţă în condiţiile articolului 7 din legea nr.85/2006 şi nesolicitând amânarea pentru acest motiv, astfel că în cauză sunt incidente prevederile articolului 149 din legea nr.85/2006, raportat la articolul 89 alineat 2 Cod procedură civilă.
A treia critică este nefondată şi a fost înlăturată, întrucât lipsa textului contestaţiei din Buletinul procedurilor de insolvenţă nu poate fi invocată chiar de contestatoare, aceasta nesuferind în acest mod nici o vătămare a drepturilor sale procesuale. Lipsa textului contestaţiei putea fi invocată doar de părţile vătămate, în faţă judecătorului – sindic sau pe calea recursului, dar acest lucru nu s-a întâmplat, părţile adverse fiind în măsură să pună concluzii la termenul din 18 aprilie 2008, aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la termenul respectiv, astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile articolului 108 alineat 3 Cod procedură civilă.
În ce priveşte critica bazată pe susţinerea despre lipsa rolului activ al judecătorului – sindic, Curtea a apreciat-o ca nefondată, întrucât rolul activ are ca obiect aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, acest rol activ vizând fondul litigiului.
A patra critică este nefondată şi a fost înlăturată, întrucât argumentul întemeiat pe dispoziţiile articolului 66 din legea nr.85/2006, adus de judecătorul – sindic, este un argument colateral, care nu fundamentează soluţia pe excepţia tardivităţii contestaţiei.
Recursul este, însă, întemeiat în raport de motivul invocat de Curte la termenul din 9 octombrie 2008 după examinarea cauzei sub toate aspectele, conform articolului 3041 Cod procedură civilă, motiv pus în discuţia recurentei – debitoare.
Astfel, deşi recurenta a sesizat expressis verbis instanţa cu o contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor şi a întemeiat-o în drept pe dispoziţiile articolului 75 alineat 1 din legea nr. 85/2006, judecătorul – sindic a recalificat-o drept contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor şi a apreciat că îi sunt aplicabile dispoziţiile articolului 73 din acelaşi act normativ.
Indiscutabil că dispoziţiile articolului 84 Cod procedură civilă, aplicabile şi în procedura de faţă în conformitate cu dispoziţiile articolului 149 din legea nr.85/2006, lasă judecătorului posibilitatea de a da unei cereri calificarea juridică adecvată, indiferent de modul în care aceasta este denumită de parte.
Numai că, în speţă, această posibilitate este exclusă pentru următoarele considerente:
Atât exprimarea fără echivoc a părţii, care îşi defineşte cererea drept contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor, cât şi, pe de o parte, indicarea expresă a temeiului juridic – prevederile articolului 75 din legea nr.85/2006 şi raportarea la eroare sau dol ca motive de contestaţie, iar pe de altă parte, momentul la care contestaţia este formulată (după afişarea tabelului definitiv al creanţelor), fac imposibilă calificarea acestei contestaţii drept contestaţie la tabelul preliminar şi, în consecinţă, soluţionarea ei prin prisma prevederilor articolului 73 din lege.
Procedând în sensul arătat, judecătorul – sindic a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi i-a schimbat natura, motiv de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 8 Cod procedură civilă.
În plus, verificând încheierea de dezbateri de la 18 aprilie 2008, care face parte integrantă din hotărârea atacată prin prezentul recurs, Curtea constată că judecătorul – sindic, deşi formal a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii declarării contestaţiei, în lipsa oricărei determinări minimale a condiţiilor de invocare a acestei excepţii, a pus-o pe recurentă în situaţia de a nu-şi putea formula o apărare reală, câtă vreme aceasta nu a putut anticipa recalificarea naturii juridice a contestaţiei, preconizată de judecătorul – sindic şi argumentată doar în considerentele hotărârii. În acest fel au fost nesocotite dispoziţiile articolului 129 alineat 4 Cod procedură civilă şi principiile dreptului la apărare şi al contradictorialităţii.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile articolului 312 alineatele 1-3, raportat la articolul 304 punctul 8 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul şi, având în vedere că hotărârea atacată nu vizează fondul contestaţiei, în temeiul art 312 alineat 5 teza I Cod procedură civilă va casa această hotărâre şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru ca judecătorul – sindic să o examineze drept contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor, în condiţiile articolului 75 din legea nr. 85/2006.
