Contradictie intre considerente si dispozitiv.
Motiv de casare înacadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 5 din C.pr. civ.
Art. 304 pct. 5 din C.pr. civ.
Instanta a incalcat forme de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de art. 105 alin. 2 din C.pr. civ., respectiv a incalcat dispozitiile art. 137 alin. 1 din C.pr. civ., care precizeaza ca atunci cand instanta gaseste intemeiata o exceptie procesuala (cum este exceptia lipsei de obiect a cererii sau a ramanerii fara obiect a acesteia) analiza fondului este de prisos, daca in dispozitiv a aratat ca cererea este respinsa ca neintemeiata, iar in considerente a retinut ca este ramasa fara obiect.
( C.Ap. Bucureşti, secţia a V a Comercială
decizia nr. 22 din 14 ianuarie 2008 )
Prin sentinta comerciala nr. 191/15.02.2007 pronuntata de Tribunalul Calarasi, in Dosarul nr. 1417/116/2006 a fost respinsa ca neintemeiata, cererea formulate de reclamanta SC A. S.A CIRNOGI prin lichidator judiciar impotriva paratelor SC A. CIRNOGI S.A. si SC S. E. SRL Oltenita, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractelor de inchiriere nr. 157/08.06.2005 si nr. 268/14.12.2005 incheiate intre paratele SC A.C.S.A. si SC S.E. SRL Oltenita si obligarea paratei SC A.C.S.A. la restituirea sumei de 35.776,44 lei reprezentand contravaloarea chiriei incasate ilegal in baza celor doua contracte de inchiriere.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut ca in ce priveste capatul de cerere privind nulitatea absoluta a contractelor, acesta a ramas fara obiect, deoarece pe de o parte contractele au expirat, iar pe de alta parte, partile au denuntat inchirierea, in prezent spatiul fiind inchiriat de catre reclamanta aceleiasi parate SC S.E. SRL. De asemenea, Tribunalul a apreciat ca nulitatea absoluta a contractelor de inchiriere nu ar avea consecinte nici in ce priveste capatul doi al cererii, referitor la obligarea paratei la restituirea chiriei, acesta fiind esentialmente neintemeiat deoarece parata a incasat chiria in virtutea titlului sau translativ de proprietate, ordonanta de adjudecare, iar fructele i se cuveneau conform art. 485 si art. 486 din C.civil in calitatea sa de posesor de buna-credinta.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, ce a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a V a Comerciala. In motivarea recursului, recurenta sustine urmatoarele:
In mod eronat a apreciat instanta ca cererea avand ca obiect nulitatea absoluta a contractelor de inchiriere a ramas fara obiect intrucat contractile au expirat, acest lucru fiind fara relevanta din moment ce reclamanta solicita nulitatea acestor contracte pentru indeplinirea efectelor sale retroactive. De asemenea, trebuiau retinute consecintele sentintei civile nr. 121/03.10.2005 a Curtii de Apel Bucuresti prin care s-au anulat formele de executare silita prin licitatia organizata de AVAS la data de 07.06.2005, prin aceasta fiind anulata intreaga licitatie, actul de adjudecare si procesul-verbal de adjudecare nr. 254/2005 ce contituia titlul paratei, acestea ducand la anularea contactelor de inchiriere, desfiintarea lor producand efecte chiar din momentul nasterii lor. Modalitatea in care s-a interpretat de catre instanta de fond nulitatea absoluta a unui act juridic este eronata in sensul ca se desfiinteaza actul, dar raman efectele sale. Or, nulitatea se indreapta impotriva efectelor unui act juridic, nu a actului, ca atare, pentru ca nu actul in sine, ci efectele sale contravin legii, adica incasarea de catre parata a un or sume de bani necuvenite. Eroarea instantei de fond este evidenta deoarece nu se raporteaza in nici un mod la sentinta comerciala nr. 121/03.10.2005. In plus, se mai arata, parata nu sufera nici o paguba prin restituirea sumelor incasate nelegal, ea nefacand decat sa se substituie societatii reclamante pentru incasarea chiriei pe spatiul respectiv, iar la intoarcerea executarii a primit inapoi sumele platite la AVAS.
In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 8 si art. 312 alin. 3 din C.pr. civ.
La data de 12.11.2007 a fost inregistrata intampinarea formulata de intimata SC A.C. S.A. prin care aceasta solicita respingerea recursului si mentinerea sentintei recurate ca fiind legala si temeinica. In acest sens, se arata ca, in mod corect a retinut instanta de fond ca solicitarea recurentei reclamante de constatare a nulitatii absolute a contractelor de inchiriere a ramas fara obiect intrucat la data introducerii cererii cotractele nu isi mai produceau efectele, ele incetand ca urmare a intoarcerii executarii silite dispuse printr-o hotarare definitiva si irevocabila. De asemenea, de la data adjudecarii, intimate-parata a dobandit dreptul de proprietate asupra activelor, astfel ca de buna-credinta a incheiat cele doua contracte de inchiriere, achitand pretul activelor catre AVAS conform ratelor stabilite in actul de adjudecare. Faptul ca ulterior printr-o hotarare judecatoreasca s-a dispus intoarcerea executarii silite nu da dreptul recurentei-reclamante sa solicite fructele civile culese de aceasta in perioada cuprinsa intre data incheierii actului de adjudecare, 07.06.2005 si data pronuntarii hotararii definitive si irevocabile prin care s-a dispus intoarcerea executarii, respectiv 11.04.2006. In acest sens, se arata, in mod corect a retinut instanta ca sunt aplicabile dispozitiile art. 485 si art. 486 din C.civil, acestea instituind o exceptie de la principiul retroactivitatii nulitatii actului juridic constand in pastrarea fructelor culese de posesorul de buna-credinta anterior constatarii nulitatii actului juridic.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor invocate prin motivele de recurs, precum si a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, dar si sub toate aspectele, conform art. 304 1 din C.pr. civ., Curtea a apreciat ca recursul este fondat si a fost admis pentru urmatoarele considerente:
In primul rand, Curtea a constatat ca exista o contradictie intre considerente si dispozitivul sentintei cu privire la modul in care a fost solutionat capatul de cerere privind nulitatea absoluta a contractelor de inchiriere nr. 157/2005 si nr. 268/2005, in sensul ca desi in dispozitivul sentintei se arata ca acesta se respinge ca neintemeiat ( ceea ce duce cu gandul la faptul ca ar fi fost solutionat in fond, respectiv ca motivele de nulitate ar fi fost analizate pe fondul lor), in considerente, instanta a apreciat ca acesta ar fi ramas fara obiect deoarece “acestea au expirat..”, ” intre timp partile din contract denuntand inchirierea […]”.
Or, retinerea ca ramas fara obiect a acestui capat de cerere principal in raport cu cel de-al doilea avand ca obiect restituirea sumelor de bani incasate cu titlu de chirie, inseamna solutionarea cererii (principale) prin admiterea unei exceptii ( in sensul art. 137 alin. 1 din C.pr. civ.), imprejurare care ar face de prisos analiza in fond a acesteia. Altfel spus, valorificarea dreptului dedus judecatii pe alta cale decat calea judiciara urmata de parte ( in afara cadrului procesual stabilit initial) atrage impiedicarea instantei de a analiza in fond pretentiile (daca aceasta considera ca au fost valorificate in afara instantei). Pe de alta parte insa, asa cum sustine si recurenta in motivele de recurs, nulitatea, ca si sanctiune civila ce duce la desfiintarea efectelor actului juridic civil, pentru incalcarea unor norme edictate pentru incheierea sa valabila, este independenta de incetarea contractului prin ajungerea la termen , deoarece aceasta priveste motive contemporane incheierii actului si are drept efecte desfiintarea retroactiva a acestora pana in momentul incheierii actului.
Judecand in acest fel, Tribunalul a incalcat forme de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de art. 105 alin. 2 din C.pr. civ., respectiv a incalcat dispozitiile art. 137 alin. 1 din C.pr. civ., care precizeaza ca atunci cand instanta gaseste intemeiata o exceptie procesuala (cum este exceptia lipsei de obiect a cererii sau a ramanerii fara obiect a acesteia) analiza fondului este de prisos.
Insa, din modul cum instanta a motivat sentinta, nu se poate sti daca instanta a judecat fondul cererii principale privind nulitatea absoluta a contractelor de inchiriere ( desi a trecut in dispozitiv solutia de respingere a cererii ca neintemeiata) sau a respins acest capat de cerere ca ramas fara obiect ( adica a solutionat cauza prin admiterea unei exceptii procesuale).
De asemenea, este criticabila si exprimarea instantei in sensul ca aceste contracte au expirat ( ceea ce inseamna o incetare a lor prin ajungerea la termen), ulterior precizand ca acestea au fost denuntate de parti ( ceea ce reprezinta o alta modalitate conventionala de incetare a contractului, conform principiului mutuus consensus mutuus dissensus consfintit de dispozitiile art. 969 alin. 2 din C.civil ). Prin punerea sub semnul identitatii a celor doua modalitati diferite de incetare a contractului, instanta nu numai ca a facut o confuzie intre doua institutii juridice diferite, dara a si schimbat natura si intelesul vadit neindoielnic al obiectului cererii, considerand ca prin incetarea contractului ( in una din cele doua modalitati) nulitatea nu mai poate fi analizata in fond, ceea ce este profund eronat. Este gresita aceasta apreciere deoarece cele trei institutii juridice ( nulitatea, incetarea contractului prin ajungerea la termen si denuntarea contractului ) au conditii diferite, regimuri juridice diferite, efectele lor producandu-se diferit si de sine-statator, fara a se produce una pe cealalta sau fara a se influenta reciproc.
De asemenea, cu toate ca instanta motiveaza solutia sa pe imprejurarea ca cererea de constatare a nulitatii contractelor a ramas fara obiect ( aceasta fiind cererea principala, in raport de care capatul de cerere privind restituirea chiriei incasate, tocmai ca efect al nulitatii solicitate la punctul 1, are caracter accesoriu si urmeaza soarta acestuia, conform principiului accesorium sequitur principale ), capatul de cerere accesoriu este analizat in fond, ca si cand cererea in declararea nulitatii nu ar fi ramas fara obiect. Altfel spus, din moment ce instanta a apreciat ca cererea principala avand ca obiect constatarea nulitatii absolute, a ramas fara obiect (fara ca motivele de nulitate sa fi fost analizate in fond, din moment ce nici o mentiune din considerente nu priveste motivele de nulitate invocate de reclamanta ) in aceeasi masura si capatul de cerere accesoriu, avand ca obiect resituirea prestatiilor primite in temeiul acestui contract, ar fi trebuit apreciat tot ca lipsit de obiect.
In fine, in mod gresit a considerat prima instanta ca incetarea efectelor contractului prin ajungerea la termen ar duce in mod automat la ramanerea fara obiect a cererii de constatare a nulitatii absolute, deoarece prima institutie ( ajungerea la termen) priveste executarea contractului, iar cealalta ( nulitatea ) se refera la incheierea valabila a acestuia, astfel ca nu se presupun una pe cealalta, fiind institutii juridice de drept civil de sine statatoare care se pot analiza separat, fara a se influenta in mod determinant.
De aceea, Curtea, apreciind ca instanta nu a cercetat fondul cererii, considerand in mod gresit ca cererea avand ca obiect nulitatea absoluta a contractelor ar fi ramas fara obiect in imprejurarile date, in temeiul art. 312 alin. 5 din C.pr. civ., rap. la art. 304 pct. 5 si pct. 8 din C.pr. civ., cu referire la art. 304 1 din C.pr. civ., a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare aceluiasi Tribunal.
4
