Convocarea adunării generale a asociaţilor SRL. Competenţa exclusivă a administratorului societăţii.
Legiuitorul dă în competenţa administratorului societăţii iniţiativa de a convoca adunarea asociaţilor şi în subsidiar unui grup de asociaţi care reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social.
Asociatul aflat într-o asemenea situaţie trebuie să adreseze cererea de convocare , administratorului, şi nu poate proceda singur la convocarea adunării generale.
Asociatul aflat într-o asemenea situaţie trebuie să adreseze cererea de convocare , administratorului, şi nu poate proceda singur la convocarea adunării generale.
Aceasta deoarece textul prevede expres că „va cere”, ceea ce presupune că asociatul nu poate proceda personal la efectuarea convocării. De asemenea, în materie de convocare a oricărei AGA, iniţiativa convocării aparţine administratorului, fiind una dintre obligaţiile principale ce incumbă acestuia, în conformitate cu art. 195 alin.1 din legea nr. 31/1990.
Aceasta deoarece textul prevede expres că „va cere”, ceea ce presupune că asociatul nu poate proceda personal la efectuarea convocării. De asemenea, în materie de convocare a oricărei AGA, iniţiativa convocării aparţine administratorului, fiind una dintre obligaţiile principale ce incumbă acestuia, în conformitate cu art. 195 alin.1 din legea nr. 31/1990.
Potrivit practicii judiciare, în cazul refuzului administratorului de a convoca adunarea, la cererea expresă a asociaţilor, înregistrată în condiţii procedurale, aceştia pot sesiza instanţa cu o cerere având ca obiect obligarea administratorului la convocarea adunării , eventual sub sancţiunea daunelor cominatorii, iar pe de altă parte, administratorul poate răspunde pentru prejudiciile cauzate societăţii prin neconvocarea adunării, în condiţiile art. 73 lit.e) din Legea nr. 31/1990.
Potrivit practicii judiciare, în cazul refuzului administratorului de a convoca adunarea, la cererea expresă a asociaţilor, înregistrată în condiţii procedurale, aceştia pot sesiza instanţa cu o cerere având ca obiect obligarea administratorului la convocarea adunării , eventual sub sancţiunea daunelor cominatorii, iar pe de altă parte, administratorul poate răspunde pentru prejudiciile cauzate societăţii prin neconvocarea adunării, în condiţiile art. 73 lit.e) din Legea nr. 31/1990.
Sentinţa nr. 454/06.12.2012 pronunţată în dosarul nr. 1203/1259/2012
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul instanţei la data de 24.08.2012, reclamantul CN a chemat în judecată pe pârâţii S.C D S.R.L şi DS , solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se pronunţa, să se dispună anularea hotărârii adoptată în cadrul Adunării Generale a Asociaţilor în data de (…) prin care s-a dispus revocarea administratorului societăţii – CBC, şi numirea unui nou administrator – DM
Reclamantul a arătat că hotărârea respectivă este nelegală , şi a invocat următoarele motive:
1. Convocarea adunării generale nu s-a realizat în condiţiile prevăzute de art. 14 alin.1 din Statutul societăţii şi art. 195 alin.1 din legea societăţilor, nr. 31/1990 .
Astfel, adunarea a fost convocată în mod direct de către asociatul DS – persoană care nu avea calitatea de administrator – prin mandatar DA
Reclamantul a solicitat admiterea cererii şi anularea hotărârii adoptate .
Prevederile art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990,sunt în sensul că hotărârile adunării generale, contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Potrivit art.132 alin.3, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată.
Raportat la speţa dedusă judecăţii, instanţa constată că cererea de anulare a hotărârii – prin care s-a dispus asupra modificării actului constitutiv în privinţa administratorului societăţii – a fost formulată de asociatul reclamant Ciungu Nicolae, şi vizează motive de nulitate absolută şi relativă.
Cererea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că societatea pârâtă, SC D SRL are doi asociaţi : CN, ( reclamantul), care deţine părţi sociale, reprezentând 45% din capitalul social şi DS ( pârât) care deţine părţi sociale, reprezentând 55% din capitalul social, administratorul societăţii, desemnat prin actul constitutiv al societăţii, fiind CBC
În speţă, convocatorul din data de X, depus la dosar, a fost emis de asociatul DS prin mandatar, DA.
Raportat la motivele invocate, instanţa a reţinut că potrivit art. 14 din Actul constitutiv, „ Adunarea generală se convoacă de administratori, din proprie iniţiativă, sau la cererea asociaţilor, în condiţiile legii, ori de către cenzori, potrivit competenţelor acestora, arătându-se ordinea de zi, locul, ziua şi ora întrunirii. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată, expediată cu cel puţin 15 zile înainte de data adunării, pe adresa fiecărui asociat.”
Din analiza ad literam a dispoziţiilor art. 195 din Legea societăţilor rezultă că legiuitorul dă în competenţa administratorului iniţiativa de a convoca adunarea asociaţilor şi în subsidiar unui grup de asociaţi care reprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social.
În speţă, prin înseşi concluziile scrise depuse la dosar, pârâtul asociat a precizat că nu a solicitat administratorului social, convocarea adunării generale, procedând la emiterea convocatorului, prin mandatar.
Nerespectarea dispoziţiilor art. 195 din Legea societăţilor şi a prevederilor din Actul constitutiv în această privinţă conduce la nulitatea hotărârii adoptate. Aceasta deoarece încălcarea regulilor privind convocarea conduce la nulitatea convocării . Numai o adunare convocată conform legii şi a actului constitutiv poate avea valoarea unei adunări investite cu puterea legală de a delibera şi adopta hotărâri care să producă efecte juridice .
