Desemnarea administratorului definitiv de catre adunarea creditorilor ori creditorul care deţine peste 50% din masa pasivă.
Art. 19 alin.1,2, 3 din Legea nr. 85/2006
Inexistenţa unei confirmări tacite de către adunarea creditorilor a administratorului desemnat iniţial ca administrator provizoriu, în situaţia în care în cadrul primei şedinţe nu s-a discutat respectiva desemnare.
Secţia a II – a civilă – Decizia nr. 282 07 martie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 1087/2011, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului S. a constatat tardivitatea şi nelegalitatea deciziei din 02.08.2011 adoptată de creditorul H.T., privind înlocuirea administratorului judiciar A.E.I. SPRL al pentru debitoarei SC S.U.C SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că, prin decizia adoptată la data de 02.08.2011 T. H., în calitate de creditor al SC S.U.C SRL– societate în insolvenţă a hotărât, raportat la dispoziţiile art. 19 din Legea insolvenţei, înlocuirea administratorului judiciar, desemnat de judecătorul sindic şi aprobat de adunarea creditorilor, A.E.I. SPRL, cu practicianul în insolvenţă CII B. G.
În motivarea deciziei, creditorul chirografar a arătat că deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor asupra averii debitoarei, calitate care îi conferă dreptul de a dispune cu privire la schimbarea administratorului judiciar, fără consultarea adunării creditorilor, decizia fiind publicată în BPI.
S-a mai reţinut de către judecătorul sindic că prima adunare a creditorilor, stabilită la data de 10.12.2009, a confirmat în calitate de administrator judiciar pe practicianul în insolvenţă desemnat de judecătorul sindic.
În consecinţă, s-a apreciat că decizia de înlocuire nu a fost adoptată în termenul prevăzut de art. 62 alin.1 lit.c raportat la art. 11 alin.1 lit.c teza a II a raportat la art. 11 alin.1 lit.d teza I şi art. 19 alin. 2 ind.1 din Legea nr. 85/2006 împrejurare care, în raport de temeiul juridic invocat de creditor, prin reprezentant, este de natură să justifice constatarea nelegalităţii acesteia, în lipsa unor motive temeinice care ar îndreptăţii judecătorul sindic, în orice stadiu al procedurii, să dispună înlocuirea administratorului judiciar confirmat de adunarea creditorilor sau înlocuit de adunarea creditorilor şi confirmat de instanţă, în condiţiile art. 22 alin.2 din legea insolvenţei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul care a solicitat modificarea sentinţei cu consecinţa constatării validităţii deciziei de schimbare a administratorului judiciar.
În motivarea recursului s-a susţinut că administratorul provizoriu desemnat de judecătorul sindic nu a fost niciodată confirmat, aşa cum greşit s-a reţinut de către judecătorul sindic, decizia de schimbare neputând fi luată la prima adunare a creditorilor, în măsura în care caracterul definitiv al creanţei sale, reprezentând un procent de 57,51 % din totalul creanţelor, nu a fost recunoscut de către practicianul în insolvenţă, decât după un an.
S-a mai arătat că decizia luată de creditorul majoritar, publicată în BPI la 3.09.2011 nu a fost contestată de vreun creditor, iar legea insolvenţei nu prevede un termen expres până la care creditorul majoritar îl poate înlocui pe administratorul judiciar, cu excepţia cazului prevăzut la art. 19 ind. 2.
Verificând sentinţa atacată din prisma motivelor invocate, raportat şi la dispoziţiile art. 304 ind. 1 C.pr.civ., curtea a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 11 lit. c si d, raportat la art. 19 alin. 1, 2 din lege, prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei judecătorul-sindic desemnează un administrator provizoriu care va îndeplini atribuţiile prevăzute de lege. Mandatul administratorului provizoriu durează până când judecătorul-sindic desemnează, prin încheiere, administratorul definitiv, fie confirmând pe cel desemnat provizoriu, fie desemnând un altul, în baza hotărârii adunării creditorilor sau a hotărârii creditorului majoritar. De regulă, prima adunare a creditorilor trebuie sa ia în discuţie problema desemnării administratorului definitiv, fie prin confirmarea celui desemnat provizoriu, fie sa decidă desemnarea unei alte persoane. Textul art. 19 alin. 2 permite ca aceasta chestiune sa se discute şi “ulterior”, daca prima adunare nu a luat-o în discuţie, fără a fixa vreo limită în timp.
Contrar aspectelor reţinute de judecătorul sindic cu privire la confirmarea administratorului desemnat provizoriu, această confirmare nu a fost discutată de adunarea creditorilor la data de 10.12.2009 şi nici ulterior, aşa cum a fost menţionat şi de practicianul în insolvenţă în faţa instanţei de recurs.
Astfel, Curtea apreciază că nu există confirmare tacită de către adunarea creditorilor a administratorului desemnat iniţial ca administrator provizoriu, dacă în cadrul primei şedinţe nu s-a luat în discuţie aceasta chestiune. Potrivit dispoziţiilor art. 14 din lege, hotărârile adunării creditorilor sunt valabile numai dacă problema respectivă a fost cuprinsa în convocare, lipsa din convocare fiind sancţionată cu nulitatea deliberării asupra chestiunii respective şi dacă hotărârea în problema respectivă a întrunit cvorumul legal, votul neputând sa fie exprimat decât expres, nu şi tacit.
În speţă, nu s-a luat în discuţia primei şedinţe a adunării creditorilor problema desemnării administratorului definitiv si nu s-a pronunţat de judecătorul-sindic o hotărârea de desemnare a unui administrator definitiv.
În aceste condiţii, şi la momentul pronunţării sentinţei atacate, se poate aprecia că mandatul administratorului A.E.I SPRL are caracter de mandat provizoriu.
Se mai retine că, deşi au trecut mai multe luni de la deschiderea procedurii, câtă vreme nu s-a desemnat un administrator definitiv, adunarea creditorilor ori creditorul care deţine peste 50% din masa pasivă poate hotărî desemnarea unei anumite persoane ca administrator definitiv.
În cauză, decizia creditorului recurent a fost publicată în BPI, nici unul dintre creditori neformulând vreo contestaţie în termenul prevăzut de art. 19 alin. 3 din lege.
Lipsa acestor contestaţii nu împiedică judecătorul sindic de a analiza dacă decizia de desemnare a unui alt administrator judiciar, în locul celui desemnat iniţial, a fost luată în condiţiile art. 19 ind.2 raportat la art. 19 alin.2 din lege.
Pentru considerentele expuse, curtea apreciază că s-au reţinut în mod greşit de către judecătorul sindic tardivitatea şi nelegalitatea deciziei raportat doar la momentul luării deciziei, fără a se analiza în principal, măsura în care se poate produce efectul acesteia, în privinţa desemnării noului practician.
Întrucât, nefiind analizată decizia creditorului recurent sub aspectul condiţiilor de fond, respectiv, dacă emitentul deciziei are calitatea de creditor majoritar, raportat şi la susţinerile contradictorii ale părţilor în recurs, în vederea cercetării fondului cererii în această privinţă, în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ, a fost admis recursul recurentului cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare.
