Legea electricitatii, respectiv Legea nr. 13/2007 cu modificarile ulterioare, prevede faptul ca proprietarii terenurilor au posibilitatea legala de a solicita despagubiri pentru prejudiciile cauzate, dar numai în anumite situatii strict prevazute de lege.
În acest sens, art. 16 alin. 9 din Legea 13/2007 stipuleaza faptul ca proprietarii terenurilor si titularii activitatilor afectati de exercitarea de catre titularii de licenta si autorizatii a drepturilor prevazute la alin. 2 vor fi despagubi?i pentru prejudiciile cauzate, însa acest lucru se realizeaza doar în situatia în care lucrarile se efectueaza dupa intrarea în vigoare a legii electricitatii si s-a solicitat încheierea unei conventii. Art. 16 alin. 5 din lege prevede în mod expres faptul ca exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor private afectate de capacitatile energetice, care se vor realiza dupa intrarea în vigoare a legii, se face în conformitate cu regulile procedurale privind conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, prevazute într-o conventie cadru precum si determinarea cuantumului indemnizatiilor si al despagubirilor si a modului de plata al acestora, care se aproba împreuna cu conventia cadru.
Prin sentinta nr. 102/10.02.2009 pronuntata de Tribunalul Dolj-Sectia Comerciala a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul T.A. împotriva pârâtei SC C.D. SA având ca obiect obligarea pârâtei sa-i plateasca suma de 9.000 lei despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului, iar pentru viitor chirie; ulterior, instanta a luat act ca reclamantul a renuntat la capatul de cerere având ca obiect obligatia de a face, în ce priveste mutarea transformatorului situat pe proprietatea sa.
Împotriva sentintei nr. 102 /10.02.2009 pronuntata de Tribunalul Dolj-Sectia Comerciala în dosarul nr. 5831/63/2008 a declarat apel reclamantul T.A. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Criticile apelantului reclamant s-au referit la faptul ca avizul pentru eliberarea constructiei si pentru amplasamentul acestuia implica faptul ca intimata pârâta si-a asumat toate obligatiile prevazute de lege.
Apelantul reclamant a invocat si prevederile art. 16 din Legea energiei electrice care stipuleaza ca societatea de distributie are obligatia sa plateasca daune pentru lipsa de folosinta a terenurilor private.
Analizând criticile de apel, Curtea a apreciat ca sunt nefondate având în vedere urmatoarele considerente:
S-a retinut ca postul de transformare a fost pus în functiune din anul 1965, astfel ca nu ne aflam în ipoteza prevazuta la art. 16 alin. 5 din Legea nr. 13/2007. Textul legal aratat acorda posibilitatea acordarii de despagubiri, dar cu conditia ca postul de transformare sa se fi realizat dupa intrarea în vigoare a legii, respectiv începând cu anul 2007, iar proprietarul sa fi solicitat încheierea unei conventii cadru.
O alta situatie prevazuta în Legea nr. 13/2007 care acorda posibilitatea legala proprietarilor terenurilor afectate de lucrari de interes energetic de a solicita despagubiri este cea prevazuta de art. 19 din lege, dar nici aceasta ipoteza nu este aplicabila în speta. Astfel, art. 19 alin. 5 din lege stipuleaza faptul ca titularul licentei este obligat sa plateasca proprietarilor despagubiri pentru pagubele produse, sa degajeze terenul si sa-l repuna în situatia anterioara, în cel mai scurt timp posibil, dar textul legal sus-mentionat se refera la ipoteza în care lucrarile necesare realizarii sau retehnologizarii de capacitati energetice se realizeaza temporar si nu au caracter permanent.
S-a retinut faptul ca în speta nu ne aflam într-o astfel de ipoteza, despagubirile solicitate fiind pentru lipsa de folosinta datorata existentei unui post de transformare care dateaza din anul 1965, potrivit raportului de expertiza efectuat la instanta de fond.
De asemenea, s-a retinut ca nu este fondata nici critica apelatului -reclamant referitoare la aspectul ca intimata si-ar fi dat avizul la realizarea constructiei, ceea ce ar presupune implicit ca a avizat neconditionat mutarea transformatorului.
Astfel, s-a constatat ca la data cumpararii terenului de catre apelant, postul trafo exista pe teren, schita depusa la instanta de fond nu o obliga pe intimata-pârâta în ceea ce priveste schimbarea amplasamentului postului electric întrucât schita este doar o anexa a certificatului de urbanism, anexa ce reprezinta dorinta de amplasare a constructiei. Este adevarat ca potrivit mentiunilor din anexa la certificatul de urbanism nr. 2076/14.07.2005, SC E. SA CRAIOVA a avizat favorabil realizarea constructiei, însa aceasta, s-a facut cu conditia de a fi respectate distantele propuse în plan, fara ca prin aceasta intimata pârâta sa-si ia vreun angajament în sensul mutarii postului trafo pe un alt amplasament.
Având în vedere considerentele sus-mentionate, în temeiul dispozitiilor art. 296 c.pr. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul.