Tip : Sentinţă
Nr. /Data : 1440/civ/21.11.2013
Autor : Tribunalul Iaşi – Secţia a II a Civilă şi de contencios administrativ şi fiscal
Domeniu asociat – societăţi comerciale
Dizolvare judiciară societate comercială. Neînţelegeri grave dintre asociaţi
Prin sentinţa nr. 1440/civ/21.11.2013 pronunţată de Tribunalului Iaşi. Secţia a II a Civilă şi de Contencios Administrativ a fost admisă acţiunea precizată, formulată de reclamantul IDN în contradictoriu cu pârâţii SC MG SRL şi MA, în temeiul dispoziţiilor art. 227 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, dispune dizolvarea SC MG SRL.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut următoarele:
Urmare a voinţei reclamantului IDN şi MA, concretizată în actul constituitiv al societăţii S.C. MG S.R.L., au hotărât, la data de 21.06.2010, mutarea sediului societăţii din Galaţi, în Iaşi, sens în care s-a luat act prin Rezoluţia nr. 9671 din 16.08.2010 a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Galaţi, drept pentru care, aceasta a fost înregistrată la Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi la data de 24.08.2010 ( filele 6-10).
Ulterior mutării sediului societăţii în Iaşi, MA nu l-a mai contactat pe reclamant, astfel că acesta din urmă, a încercat să ia legătura cu asociatul său, în vederea desfăşurării activităţii economice a societăţii, sens în care a convocat şedinţa adunării generale a acţionarilor, pentru data de 15.08.2011 dar a şi încercat să îl găsească pe pârât şi prin intermediul citării prin publicitate ( filele 11 – 18).
Potrivit art 227 alin 1 lit. a- b, e, din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale: „ (1) Societatea se dizolvã prin: a) trecerea timpului stabilit pentru durata societãţii; b) imposibilitatea realizãrii obiectului de activitate al societãţii sau realizarea acestuia; e) hotãrârea tribunalului, la cererea oricãrui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedicã funcţionarea societãţii”.
În primul rând, aşa după cum s-a reţinut şi prin Încheierea din 10 octombrie 2013, în speţă, ne aflăm într-o acţiune ce are ca şi obiect dizolvarea judiciară a societăţii comerciale, acţiune ce reprezintă un mijloc procedural prin care orice persoană interesată sau Oficiul Naţional al Registrului Comerţului poate solicita instanţei judecătoreşti competente (tribunalului), în cazurile prevăzute de lege, dizolvarea societăţii. Calitate procesuală activă are orice persoană interesată, precum şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.
Reclamantul este unul din cei doi asociaţi ai societăţii a cărei dizolvare se solicită (aşa după cum rezută din actul constitutiv înregistrat la Registrul Comerţului), acesta fiind evident o persoană interesată cu privire la dizolvarea judiciară a societăţii, cu atât mai mult cu cât se invocă motive ce ţin de imposibilitatea realizării obiectului de activitate, adică un punct de interese evident pentru un asociat.
Acţiune în constatarea dizolvării societăţii comerciale prin hotărâre judecătorească, este mijlocul procedural prin care orice persoană interesată poate solicita instanţei judecătoreşti competente să constate că a operat în puterea legii dizolvarea societăţii comerciale, întrucât societatea nu poate funcţiona din cauza neînţelegerilor dintre asociaţi.
Instanţa reţine că, affectio societatis, reprezintă voinţa (intenţia) comună a asociaţilor unei societăţi comerciale, de a colabora, de pe poziţii de egalitate juridică la realizarea unor beneficii sau economii comune în gestionarea societăţii şi este un element esenţial al contractului de societate ce constă în intenţia asociaţilor de a colabora la realizarea scopului comun care este obţinerea de beneficii ce urmează a fi împărţite între ei. Presupune intenţia de colaborare voluntară a asociaţilor, de a lucra în comun şi de suporta toate riscurile activităţii comerciale.
Lipsa elementului affectio societatis sau dispariţia sa, pe parcursul existenţei societăţii, pot conduce la dizolvarea judiciară a societăţii deoarece, affectio societatis este o condiţie de fond a contractului de societate, lipsa acestuia nu duce automat la nulitatea societăţii şi, în consecinţă, la dizolvarea acesteia ci, mai degrabă, la excluderea sau retragerea asociatului sau asociaţilor în cauză.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine că, cererea reclamantului este fondată, având în vedere faptul că, pârâtul MA, nu mai ţine legătura cu reclamantul, existând dodava faptului că, între părţi există neînţelegeri, care au dus dispariţia affectio societatis, ceea ce face imposibilă desfăşurarea activităţii societăţii comerciale. Instanţa are în vedere faptul că, pentru a fi incidente prefederile art. 271 lit. e din Legea nr. 31/1990, neînţelegerile ivite între asociaţi să împiedice funcţionarea societăţii se referă, evident, la o funcţionare a societăţii în scopul comun, şi nicidecum la funcţionarea prin efortul şi în interesul exclusiv al unuia dintre asociaţi,
Or, este de remarcat pe de o parte că, reclamantul nici nu poate conduce singur societatea, în condiţiile în care nu este asociat majoritar şi nici nu se poate retrage din societate, în condiţiile în care, pârâtul nu poate fi contactat şi nu se interesează se soarta societăţii.
De asemenea, instanţa reţine că, neînţelegerile grave există, deşi acestea nu sunt reprezentate de stări conflictuale ci, de imposibilitatea întrunirii adunărilor generale ( filele 11 – 19), aspect din care rezultă împiedicarea funcţionării societăţii.
Instanţa supremă a statuat în sensul că, gravele neînţelegeri dintre asociaţi, determinate de conduita unuia dintre aceştia, precum şi reua – credinţă a asociatului, manifestată prin gestionarea necorespunzătoare a societăţii, pot face dovada că scopul pentru care a fost înfiinţată nu mai poate fi atins şi justifică dizolvarea ei – decizia nr. 4634/2001- CurteA Supremă de Justiţie şi decizia nr. 419 din 28 martie 1996 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia comercială.
Se poate reţine şi incidenţa literei b, întrucât, neînţelegerea dintre asociaţi face imposibilă realizarea scopului societăţii
Pe de altă parte, Tribunalul reţine că nu este aplicabilă prevederea art. 227 lit. a din legea nr. 31/1990, întrucât, potrivit art. 8 din statut, societatea este înfiinţată pentru un termen nedeterminat.
În acest sens, instanţa are în vedere şi practica judiciară în materie, într-o deciziei de speţă reţinându-se că: „….indiferent care a fost cauza, dacă şi cine este vinovat de neînţelegerile ivite şi perpetuate între cei doi fraţi, este neîndoielnic faptul că aceste neînţelegeri sunt atât de grave, încât a dispărut affectio societatis, adică intenţia acestora de a conlucra în vederea atingerii unui scop lucrativ comun.Condiţia cumulativ prevăzută de art. 227 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990, ca neînţelegerile ivite între asociaţi să împiedice funcţionarea societăţii se referă, evident, la o funcţionare a societăţii în scopul comun, şi nicidecum la funcţionarea prin efortul şi în interesul exclusiv al unuia dintre asociaţi, aşa cum se întâmplă în speţă. Consultanţa contabilă la care se limitează în prezent activitatea SC D. COM SRL se desfăşoară prin efortul şi în interesul exclusiv al intimatului pârât H. D. şi poate fi, prin urmare, desfăşurată de acesta individual ori pe seama unei alte societăţi comerciale, neavând nimic comun cu preocupările ori interesul asociatei E. E..În concluzie, fără a se analiza, pentru că nu are nicio relevanţă, vinovăţia unuia sau a celuilalt asociat pentru neînţelegerile grave şi dispariţia affectio societatis, Curtea constată că în cauză sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 227 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990, deoarece SC D. COM SRL nu mai funcţionează prin contribuţia ambilor asociaţi şi nici nu mai urmăreşte atingerea unui scop comun”Este necontestat, de asemenea, că în prezent SC D. COM SRL funcţionează exclusiv cu activitate de consultanţă contabilă desfăşurată de către intimatul pârât H. D.” Curtea de Apel Craiova Secţia Comercială decizia nr..38 din 2 martie 2010. ;
Aceeaşi orientare a fost exprimată şi în doctrină, reţinându-se „Noua practică judecătorească, continuând o tradiţie mai veche a considerat cu referire la societăţile de persoane ca motiv¬ al imposibilităţii realizării obiectului de activitate, neînţelegerile grave dintre asociaţi.” E. Cârcei ( Revista Română de Drept Comercial 12/1996). În acelaşi sens sunt de reţinut şi Dizolvarea societăţilor comerciale.Particularităţi ale dizolvării pe cale judiciară. Lichidarea Societăţilor comerciale – Viorel Ros( Revista Română de Drept Comercial 1/1996)
