Dizolvare societate comercială pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare şi certificatului fiscal cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare. Numirea lichidatorului pentru derularea procedurii de lichidare. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în materie.
Legea nr. 359/2004 – art. 31 alin. 3 şi 4
Numirea lichidatorului persoanei juridice în condiţiile art. 31 alin. 4, din lege, este condiţionată expres de lipsa numirii acestuia de către reprezentantul legal al societăţii dizolvate în condiţiile art. 31 alin. 3, din aceeaşi lege.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială şi de contencios administrativ,
decizia nr. 374/R din 20 aprilie 2006
Prin încheierea nr. 2313/28.02.2006 O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş a respins ca tardivă cererea formulată de D.G.F.P. Timiş având ca obiect numirea unui lichidator pentru societatea comercială dizolvată.
Recursul declarat de petenta creditoare împotriva încheierii a fost admis de către Curtea de Apel Timişoara care a casat-o şi a trimis cauza la judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş în vederea numirii lichidatorului pentru societatea în discuţie.
În considerente s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. 3, din Legea nr. 359/2004, în termen de 6 luni de la data pronunţării încheierii de dizolvare, prevăzută de art. 30 alin. 2, sau după caz de la data respingerii recursului formulat împotriva acesteia, reprezentantul legal al persoanei juridice are obligaţia numirii şi înregistrării în registrul comerţului a lichidatorului.
Pe de altă parte, în alin. 4 al aceluiaşi text de lege se statuează fără echivoc că dacă nu există reprezentant legal ori acesta nu procedează la numirea lichidatorului în termenul prevăzut la alin. 3, adică în termenul legal de 6 luni mai înainte evidenţiat, la cererea oricărei persoane interesate, judecătorul delegat numeşte un lichidator de pe lista practicienilor în reorganizare şi lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Cu alte cuvinte, astfel cum just a evidenţiat şi creditoarea recurentă, numirea lichidatorului persoanei juridice în condiţiile art. 31 alin. 4 din lege, este condiţionată expres de lipsa numirii acestuia de către reprezentantul legal al societăţii dizolvate în condiţiile art. 31 alin. 3 din aceeaşi lege şi, ca atare, singura concluzie judicioasă care se impune este aceea că cererea creditoarei vizând numirea lichidatorului nu este tardivă, cum vădit eronat a considerat judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului.
