Dizolvarea şi lichidarea voluntară a societăţii. Legea aplicabilă.
Prin sentinţa civilă nr. 44/17.10.2007, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. 2447/62/2007 s-a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei.
S-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. „M.O” S.A. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.C. „T” S.A. prin lichidator C.I.T. S.P.R.L., având ca obiect anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor S.C. „T” S.A. nr. 2/23 februarie 2007.
S-au admis cererile de intervenţie accesorie în interesul pârâtei formulate de intervenientele A.V.A.S.
A reţinut Tribunalul că, prin Hotărârea nr. 2/23.01.2007 Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor de la S.C. „T” S.A. s-a aprobat Programul de restructurate totală a societăţii în condiţiile propuse de A.V.A.S., dizolvarea şi lichidarea voluntară a societăţii, numirea administratorului unic A.L. şi a fost stabilită indemnizaţia acestuia.
Relativ la neîndeplinire formalităţilor de convocare prevăzute de legislaţia pieţei de capital şi încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990, instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile speciale ale O.U.G. Nr. 3/2007 privind unele măsuri pentru restructurarea şi/sau privatizarea unor societăţi din portofoliul A.V.A.S.
Acest act normativ cuprinde dispoziţii derogatorii atât de la Legea nr. 31/1990, cât şi de la Legea Nr. 297/2004 şi Regulamentul CNVM Nr. 1/2006.
Astfel art. 3 din O.U.G. nr. 3/2007, prevede la alin. 1 „În situaţia în care A.V.A.S. decide declanşarea procedurii de lichidare voluntară, adunările generale ale acţionarilor se vor întruni în termen de 5 zile de la data solicitării A.V.A.S.”.
Aliniatul 2 al aceluiaşi articol prevede: „Prin derogare de la prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, convocarea va fi publicată într-un cotidian naţional de largă difuzare şi în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii comerciale, cu cel puţin 3 zile înainte de data întrunirii adunării generale a acţionarilor”.
În aceste condiţii termenul de 25 de zile dinte data publicării convocatorului şi data Adunării Generale prevăzut de art. 137 din Regulamentul CNVM 2/2006 nu este aplicabil în speţă.
Relativ la susţinere reclamantei în sensul că hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 35 lit.f din Statutul societăţii pârâte, care precizează că hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor trebuie luată cu unanimitate, instanţa a reţinut că în speţa dedusă judecăţii, dizolvare societăţii s-a făcut în baza unor acte normative speciale : O.U.G. nr. 3/2007 şi Legea nr.137/ 2002, astfel că nu devin aplicabile prevederile ordinului 35/lit.f din Statutul societăţii.
Având în vedere dispoziţiile legale susmenţionate AGEA S.C. „T” S.A. nr. 2/23 februarie 2007 a fost legal convocată, de Consiliul de Administraţie. Aceste dispoziţii derogatorii de la dreptul comun devin aplicabile în speţă tocmai datorită urgenţei şi importanţei declanşării procedurii de restructurare şi/sau lichidare voluntară.
Relativ la susţinerea reclamantei în sensul că prin adoptarea hotărârii atacate au fost prejudiciate interesele societăţii şi ale acţionarilor, instanţa a reţinut că sunt neîntemeiate.
Hotărârile adoptate de AGEA S.C. „T” S.A. Braşov din 23 februarie 2007 au avut la bază dispoziţiile O.U.G. 3/2007 privind unele măsuri pentru restructurarea şi/sau privatizarea unor societăţi din portofoliul A.V.A.S. motivat de faptul că programele de restructurare implementate în perioada anterioară nu au rezolvat problema eficientizării activităţii S.C. „T” S.A. Braşov.
Prin adoptarea în AGEA din 23 februarie 2007 a hotărârii de restructurare urmată de dizolvarea şi lichidarea voluntară a S.C. „T” S.A. Braşov conform O.U.G. nr. 3/2007 s-a avut în vedere şi aplicarea măsurilor cu caracter de protecţie specială adoptată prin O.U.G. nr. 116/2006, în sensul acordării sumelor compensatorii salariaţilor care vor fi disponibilizaţi ca urmare a concedierii colective în cadrul procedurii dizolvării şi lichidării voluntare, lichidatorul va efectua plăţi în contul creanţelor creditorilor, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 38 lit.h din Legea nr. 137/2002 plăţile urmează a fi făcute inclusiv în contul acţionarilor, astfel încât aceştia nu vor suferi nici un prejudiciu urmare lichidării voluntare a societăţii.
Pentru aceste considerente instanţa a respins acţiunea reclamantei S.C. „M.O.” S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. „T” S.A.
S-au admis cererile de intervenţie formulate în interesul pârâtei de intervenientele A.V.A.S. şi S.C. „F.I.” S.R.L.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamanta S.C. „M.O.” S.A. aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii cererii reclamantei cu consecinţa anulării Hotărârii AGEA S.C. „T” nr. 2/23.02.2007.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de apel s-a arătat că, instanţa de fond în mod greşit a respins cererea subscrisei de efectuare a unei expertize prin aceasta încălcându-şi rolul activ.
Astfel, expertiza multidisciplinară putea stabili care sunt cauzele situaţiei financiare a societăţii şi dacă atragerea de capital ar fi putut relansa S.C. „T” S.R.L., aspecte determinante pentru a se putea aprecia asupra criticii de nulitate. Ori, respingând proba utilă s-a încălcat art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, prin care instanţei îi revenea obligaţia de a stabili corect o stare de fapt.
Cu privire la fondul cauzei greşit s-a apreciat de instanţă că nu sunt aplicabile art. 35 lit. j din Statut, ci O.U.G. nr. 3/2007 şi Legea nr. 137/2002, întrucât cele două constituie norma specială, iar în materia aspectelor nereglementate se aplica dreptul comun, Legea nr. 31/1990. Astfel, conform art. 35 lit.f din Statut, adoptarea măsurii de dizolvare şi lichidarea S.C. „T” S.R.L. se face cu unanimitatea de voturi şi nu cu majoritatea, cum a reţinut instanţa fondului cauzei, fără a indica textul de lege ce să justifice soluţia.
Greşit a reţinut instanţa corectitudinea convocatorului din punct de vedere al publicării şi al conţinutului. Astfel s-a încălcat art. 137 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, ce prevedea respectarea unui termen de 25 zile, s-au încălcat art. 134 alin. 2 din Regulamentul CNVM şi art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990, întrucât din cuprinsul convocatorului lipsesc date cu privire la numele persoanelor propuse pentru funcţia de administrator, localitatea domiciliului şi calificarea profesională; totodată, s-a încălcat art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 prin votarea în cadrul AGEA a unor probleme ce nu figurau pe ordinea de zi a convocatorului.
Legat de aceste critici s-a arătat că, în mod eronat s-a apreciat că O.U.G. nr. 3/2007 derogă de la prevederile Regulamentului CNVM, textul de lege derogând doar de la prevederile Legii nr. 31/1990. Ori, prin art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 3/2007 s-a instituit o normă de strictă interpretare şi aplicare, ce nu derogă de la prevederile Regulamentului CNVM.
Se mai arată că, în mod eronat s-a reţinut că, dizolvarea societăţii asigură respectarea intereselor acţionarilor şi S.C. „T” S.R.L., astfel Hotărârea AGEA are drept fundament un Program de restructurare ce nu stabileşte nici o măsură de protecţie a acţionarilor minoritari şi conţine măsuri insuficient argumentate şi analizate în legătură cu posibilitatea vânzării în grup ori separat a activelor S.C. „T” S.R.L. ca şi posibilitatea reală de respectare a obligaţiei de menţinere a obiectului actual de activitate pentru o perioadă de minim 10 ani. Pe de altă parte, instanţa de fond a ignorat materialul probator, respectiv Programul de restructurare, ce prevedea închiderea de secţii, ca şi criteriile de angajare a foştilor salariaţi de noul cumpărător, numărul de salariaţi necesar continuării activităţii, respectiv şansele reale de reangajare, sub aspectul specializării profesionale. În plus, prin măsura dezvoltării nu se protejează interesele acţionarilor, în Program nefiind prevăzută vreo sumă ce urmează a fi distribuită acţionarilor ei fiind cuprinşi în ordinea de preferinţă pe ultimul loc, după toţi creditorii, şi numai în măsura în care mai rămân sume de distribuit.
Astfel nu s-au respectat dispoziţiile art. 116/2006 şi nici ale art. 38 lit.h din Legea nr. 137/2002, singura măsură oportună pentru S.C. „T” constituind-o vânzarea de acţiuni. Ori, instanţa de fond a ignorat posibilitatea rentabilizării societăţii prin atragerea de capital în condiţiile în care legislaţia oferă multiple posibilităţi de salvgardare a unei societăţi.
Apelul este neîntemeiat.
Prin încheierea de şedinţă din 3.10.2007, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă instanţa a respins proba cu expertiza tehnică şi contabilă, apreciind că aceasta nu e utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei. Ori respingerea unei probe, în condiţiile în care aceasta nu are caracter obligatoriu, nu echivalează cu încălcarea unor norme imperative, faţă de care instanţa avea obligaţia de-a ordona efectuarea expertizei conform art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, deliberând asupra caracterului util, pertinent şi concludent al probei solicitate în raport de obiectul cauzei, corect a apreciat prima instanţă că administrarea probei cu expertiza nu poate fi justificată de aprecieri subiective cu privire la oportunitatea alegerii unei alte metode de restructurare. Ori imposibilitatea de a cenzura hotărârile Adunării Generale pentru aspecte de oportunitate rezultă din art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, prin art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 3/2007 A.V.A.S. exercitându-şi în calitate de acţionar majoritar, dreptul conferit de lege de-a aprecia asupra măsurii ce se impunea, respectiv restructurare totală prin lichidarea acesteia. Astfel spus, nu instanţa de fond a ignorat măsura privatizării prin vânzare de acţiuni, ci A.V.A.S. a analizat şi decis asupra oportunităţii ei.
Nu se susţin criticile apelantei privitoare la încălcarea intereselor S.C. „T”, acţionarilor şi ale salariaţilor.
Astfel, corect s-a reţinut de prima instanţă că, decizia de aprobare a Programului de restructurare, precum şi de dezvoltare şi lichidare voluntară s-a făcut în acord cu O.U.G. 3/2007 avându-se în vedere aplicarea măsurilor cu caracter de protecţie specială adoptate prin O.U.G. nr. 116/2006. Totodată, referitor la respectarea intereselor acţionarilor, în mod corect s-a reţinut că lichidatorul va efectua plăţi în contul creanţelor creditorilor, iar conform art. 38 lit.H din Legea nr. 137/2002, plăţile vor fi făcute inclusiv în contul acţionarilor fără ca aceştia să fie prejudiciaţi.
Nu s-au exhibat probe în sensul prejudicierii intereselor salariaţilor şi acţionarilor, iar o analiză pur teoretică şi nedovedită nu poate conduce la concluzia că Hotărârea AGEA 2/23.02.2007 este prejudiciantă.
În fine, relativ la prejudicierea S.C. „T”, reţinem că faţă de art. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 3/2007, S.C. „T” ar fi putut avea un beneficiu real în urma lichidării societăţii, doar dacă sumele rezultate în urma lichidării ar fi fost superioare datoriilor societăţii, ceea ce nu este cazul în speţă iar dacă nu s-ar fi decis lichidarea voluntară, începând cu 1.03.2007, orice creditor ar fi putut declanşa procedura falimentului, lipsind salariaţii de protecţie socială şi eliminându-se posibilitatea de a se continua fabricaţia de tractoare.
Relativ la critica privind nemotivarea sentinţei apelate, respectiv nerespectarea dispoziţiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, ea nu se susţine, întrucât instanţa de fond a reţinut că dezvoltarea societăţii s-a făcut conform O.U.G. 3/2007 şi Legii nr. 137/2002 derogatorii de la dreptul comun, s-a conchis că art. 35 lit.F din Statutul societăţii nu e aplicabil; totodată, prima instanţă, a răspuns criticilor privind neîndeplinirea formalităţilor de convocare, respectiv încălcarea art. 117 alin. 6 din Legea nr. 39/1990, prin aceea că-n speţă sunt aplicabile dispoziţiile speciale ale O.U.G. nr. 3/2007.
În ceea ce priveşte susţinerea apelantelor că este aplicabilă numai legislaţia pieţei de capital, faţă de calitatea S.C. „T” S.A. Braşov de societate deschisă, ea este contrazisă, chiar de însăşi reglementarea O.U.G. 3/2007 fiind adoptată pentru societăţi deschise. Ori, având în vedere că raţiunea legii a fost de a reglementa soluţii pentru o situaţie de urgenţă şi faptul că Ordonanţa nr. 3/2007 este ulterioară Legii 297/2004 şi Regulamentului CNVM nr. 1/2006, rezultă că: O.U.G. nr. 3/2007 se aplică cu prioritate prezentei cauze, se completează cu legislaţia privind privatizare, cu legislaţia pieţei de capital acolo unde O.U.G. nr. 3/2007 şi cu Legea nr. 31/1990, unde sus amintitele acte normative nu reglementează.
Astfel, termenul de convocare al A.G.E.A. este cel prevăzut în O.U.G. nr. 3/2007 cât şi în Legea nr. 137/2002, cel de 3 zile care a fost şi respectat. Astfel, nu se susţine argumentul din susţinerea motivului de apel referitor la nederogarea prin O.U.G. nr. 3/2007 de la dispoziţiile Regulamentului 1/2006, întrucât pe de o parte O.U.G. nr. 3/2007 a fost reglementată chiar pentru societăţile deschise aflate în dificultate financiară, iar pe de altă parte, odată cu apariţia O.U.G. nr. 3/2007 reglementată pentru societăţi deschise, prevederile Legii nr. 297/2004 şi ale Regulamentului nr. 1/2006 rămân aplicabile fie societăţilor deschise care nu se află în situaţiile reglementate de O.U.G. nr. 3/2007 fie aspectelor pe care O.U.G. nr. 3/2007 nu le acoperă. Oricum, apelanta S.C. „M.O” nu poate justifica o nulitate a hotărârii pentru nerespectarea termenului de convocare, câtă vreme a participat la dezbaterile adunării şi a avut posibilitatea de-a cunoaşte aspectele votului.
În ceea ce priveşte cvorumul majorităţii pentru adoptarea hotărârii A.G.E.A. atacate, reţinem că dispoziţiile art. 35 lit.f din Statutul Societăţii sunt aplicabile situaţiilor în care măsura ce urma să fie supusă dezbaterii reprezenta voinţa societară. Ori, în cauză dizolvarea şi lichidarea au fost măsuri impuse ca urmare a restructurării totale a societăţii conform O.U.G. nr. 3/2007. Astfel, condiţiile cerute pentru adoptarea hotărârii de lichidare voluntară şi dizolvare sunt cele de la art. 329 din O.U.G.88/1997, faţă de art. 54 din Legea nr. 137/2002, potrivit căruia dispoziţiile Legii nr. 137/2002 se completează cu cele ale O.U.G. 88/1997.
În fine, relativ la revocarea membrilor consiliului de administraţie consecinţă a desemnării administratorului unic, ea este o măsură subînţeleasă, faţă de dispoziţiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 137/2002 şi art. 150 din H.G. 577/2002. Astfel măsura revocării Consiliului de administraţie este conţinută chiar de numirea administratorului unic, neputând fi reţinută vreo vătămare a apelantei, pentru neincluderea acestui punct în mod expres în convocator.
Totodată, lipa din convocator a menţiunii prevăzute de art. 117 alin. 6 din Legea nr. 31/1990 nu a vătămat apelanta întrucât lista cuprinzând numele, domiciliu şi calificarea profesională a persoanelor propuse pentru funcţia de administrator a fost pusă la dispoziţia acţionarilor.
Faţă de raţiunile de fapt şi de drept sus amintite conform art. 296 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelul declarat de reclamanta S.C. „M.O.” S.A. împotriva sentinţei civile nr. 44/17.10.2007, pronunţată de Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ în dosar nr. 2447/62/2007, pe care a păstrat-o.
Văzând art. 274 Cod procedură civilă, instanţa a obligat pe apelantă să plătească intimatei S.C. „T” S.A. suma de 230.056,75 lei cheltuieli de judecată şi 20251,44 lei, intimatei S.C. „F.I.” S.R.L., cu acelaşi titlu.
Decizia nr.11/Ap din 29 ianuarie 2008 – C.V.
