Dizolvarea şi radierea societăţii comerciale în temeiul Legii nr. 359/2004, deschiderea procedurii falimentului .
Societate comercială dizolvată de drept pentru motivele prevăzute de legea nr.359/2004.Inadmisibilitatea deschiderii procedurii falimentului faţă de o societate radiată din registrul comerţului. Neretroactivitatea legii civile.
Secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal – Decizia civilă nr.1264/4 octombrie 2006.
Prin Sentinţa nr. 241/28 iunie 2006, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara, Secţia comercială a respins cererea reclamantei D.G.F.P. -H. având ca obiect deschiderea procedurii executării silite concursuale faţă de pârâta M. G. SRL Brad.
Pentru a pronunţa sentinţa arătată, judecătorul sindic a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile cerute de Legea nr.64/1995 pentru a fi declanşată procedura falimentului întrucât, Oficiul registrului comerţului Hunedoara a comunicat că societatea pârâtă a fost dizolvată de drept pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare conform art.30 din Legea nr.359/2004.
D.G.F.P- H. a declarat recurs susţinând că judecătorul sindic nu a dat efect dispoziţiilor art. 233 alin.1 şi 4 şi art.260 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată în nov.2004, conform cărora, dizolvarea unei societăţi declanşează lichidarea şi nu împiedică deschiderea procedurii falimentului şi nici dispoziţiilor art.1 alin.2 lit.( e )din Legea nr.85/2006 care stabilesc că procedura falimentului se aplică şi societăţilor dizolvate anterior cererii introductive.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează.
1. La cauzele de dizolvare prevăzute de art.237 lit.(a-d) din Legea nr.31/1990, art.30 alin.1 din Legea nr.359/16 septembrie 2004 a adăugat şi pe aceea a neîndeplinirii obligaţiei de preschimbare a certificatelor de înmatriculare şi de înregistrare fiscală, până la 30 decembrie 2004.
În această ipoteză, competenţa de a constata dizolvarea de drept, aparţine judecătorului delegat la registrul comerţului, încheierea se pronunţă la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, şi se comunică, se publică şi se afişează conform cu dispoziţiile art.30 alin.3 din Legea nr.359/2004, fiind supusă recursului.
Dacă încheierea judecătorului delegat nu a fost atacată cu recurs ori dacă recursul a fost respins, societatea intră în procedura lichidării descrisă de Legea nr.31/1990.
Pentru a îndeplini operaţiunile lichidării, art. 31 alin.3 şi alin.4 din Legea nr. 359/2004 instituie un termen de 6 luni de la pronunţarea încheierii de dizolvare sau, după caz, de la data respingerii recursului declarat împotriva acestei încheieri.
Înăuntrul acestui termen, societatea, prin administratorul sau reprezentantul legal, este obligată să desemneze lichidatorul iar acesta trebuie să înregistreze actul de numire şi să-şi depună semnătura la oficiul registrului comerţului.
În cazul în care, societatea nu mai are administrator sau reprezentant legal, oricare persoană interesată poate cere judecătorului delegat numirea lichidatorului de pe lista practicienilor în reorganizare şi lichidare.
Conform aceleiaşi legi, dacă până la expirarea termenului de 6 luni, judecătorul delegat nu a fost sesizat cu o cerere de desemnare a lichidatorului, la cererea O.N.R.C, va dispune radierea persoanei juridice din registrul comerţului.
Pentru a fi opozabilă oricărei persoane, încheierea de radiere se comunică, se publică şi se afişează conform art.30 alin.3 din Legea nr.359/2004, iar bunurile ce se aflau în patrimoniul persoanei juridice, se consideră abandonate.
Prin urmare, în concepţia Legii nr.359/2004, constatarea dizolvării de drept pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare şi/sau a certificatului fiscal, permite deschiderea procedurii lichidării voluntare, iar radierea din registrul comerţului atrage pierderea personalităţii juridice a societăţii şi consecutiv, dispariţia patrimoniului propriu al acesteia, dovadă că bunurile rămase după dispariţia subiectului „colectiv” de drept, se consideră a fi abandonate astfel că trecerea în procedura falimentului nu este posibilă.
2. În temeiul art. 15 alin. 2 din Constituţia României şi art. 1 Cod civil, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
În speţă, reclamanta s-a adresat tribunalului la 12 decembrie 2005, sentinţa a fost pronunţată la 28 iunie 2006, iar Legea nr.85/2006 a intrat în vigoare la 21 iulie 2006.
Dar, chiar dacă ar fi fost în vigoare la data pronunţării sentinţei, art.1 alin.2 pct.4 lit.e din Legea nr.85/2006 nu ar fi fost aplicabil speţei întrucât, pe de o parte, radierea unei societăţi din registrul comerţului, exclude declanşarea procedurii falimentului şi, pe de altă parte, falimentul poate fi declanşat doar de către creditorul care deţine o creanţă certă lichidă şi exigibilă împotriva acelei societăţi dizolvate şi aflate în încetare de plăţi.
Aşadar, judecătorul sindic a aplicat corect legea pronunţând o sentinţă care se sustrage criticilor din recurs.
