Dispozitiile legii generale, ale art. 136 din Legea nr. 31/1990, sunt inaplicabile societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe piata de capital, pentru aceste societati fiind incidente dispozitiile art. 258 si 259 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 si ale art. 113 lit. F din Regulamentul nr. 1/2006 al CNVM.
Pentru societatile comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe piata de capital, legea speciala prevede nu doar cerinte speciale referitoare la întocmirea situatiilor financiar-contabile si raportul de audit financiar, ci si reguli speciale cu privire la dreptul actionarilor la informare.
Prin încheierea de la 17 noiembrie 2009, pronuntata de Tribunalul Dolj – Sectia Comerciala, în dosarul nr. 11062/63/2009, s-a admis cererea formulata de reclamanta SIF O SA împotriva pârâtei SC A. SA. S-a desemnat expertul B.E.L. pentru a analiza operatiunile din gestiunea pârâtei în perioada 2003-2009, sub urmatoarele aspecte: platile facturate si efectuate de SC A. SA catre R.S.V si orice relatii în care au fost implicate aceste persoane. S-a dispus ca expertul sa înmâneze raportul consiliului de administratie, directoratului si consiliului de supraveghere, cenzorilor sau creditorilor interni ai societatii, precum si reclamantului. S-a stabilit un onorariu de 3000 lei în sarcina pârâtei. S-au aplicat prevederile art.136 din Legea nr.31/1990.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta SC A. SA, care a invocat nelegalitatea si a sustinut ca apelanta este o societate ale carei actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata si, prin urmare, în conformitate cu dispozitiile Legii nr. 297/2004, are obligatia de a supune situatiile sale financiar-contabile autorizarii unui auditor extern. Potrivit art. 113 lit. F din Regulamentul nr. 1/2006, actionarii ce detin cel putin 5% din totalul drepturilor de vot în AGA pot solicita întocmirea de rapoarte suplimentare de catre auditorii financiari, în conformitate cu prevederile art. 259 din Legea nr. 297/2004. Sustine ca raportul întocmit de auditorul financiar contine toate informatiile referitoare la operatiunile din gestiunea societatii si este întocmit conform modelului din anexa nr. 29. Ca urmare, solicitarea SIF SA trebuia adresata auditorului financiar extern si, pe cale de consecinta, era scutita de plata onorariului.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si a sustinut ca dreptul actionarilor la informare cu privire la gestiunea societatii este prevazut de mai multe dispozitii legale iar art. 136 din legea societatilor comerciale nu limiteaza acest drept în privinta societatilor ale caror actiuni sunt tranzactionate pe piata de capital. Faptul ca exista un auditor financiar extern si ca fata de acesta nu s-ar fi impus plata unui onorariu este lipsita de relevanta deoarece art. 136 alin. 2 prevede expres ca societatea suporta onorariul expertului.
Examinând actele si lucrarile cauzei, Curtea gaseste apelul fondat, pentru urmatoarele considerente :
Legea nr. 297/2004 este lege speciala în raport cu legea generala în materia societatilor comerciale, Legea nr. 31/1990, iar dispozitiile legii speciale se aplica cu prioritate fata de norma generala.
Ca urmare, dispozitiile legii generale, ale art. 136 din Legea nr. 31/1990 sunt inaplicabile societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe piata de capital, pentru aceste societati fiind incidente dispozitiile art. 258 si 259 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 si ale art. 113 lit. F din Regulamentul nr. 1/2006 privind emitentii si operatiunile cu valori mobiliare. Potrivit acestora, situatiile financiar-contabile sunt auditate de membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România iar rapoartele sunt elaborate în conformitate cu cerintele specifice stabilite de Ministerul Finantelor Publice si cu reglementarile C.N.V.M. În cazul solicitarii actionarilor reprezentând cel putin 5% din totalul drepturilor de vot, auditorul financiar întocmeste si rapoarte suplimentare, pentru care administratorii sunt obligati sa furnizeze toate informatiile solicitate.
Totodata, art. 259 alin. 2 din Legea nr. 297/2004 prevede ca “daca administratorii si auditorii … nu dau curs solicitarii în termenul prevazut sau daca raportul publicat nu cuprinde informatiile din cadrul de raportare, actionarii se vor putea adresa instantei din raza teritoriala unde îsi are sediul societatea, în vederea numirii unui alt auditor financiar sau expert pentru reluarea procedurii de întocmire si prezentare a unui raport suplimentar, urmând ca raportul sa fie înaintat instantei si comunicat partilor, iar opinia auditorului financiar sau a expertului sa fie publicata în Buletinul C.N.V.M.”.
Ca urmare, pentru societatile comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe piata de capital, legea speciala prevede nu doar cerinte speciale referitoare la întocmirea situatiilor financiar-contabile si raportul de audit financiar, ci si reguli speciale cu privire la dreptul actionarilor la informare.
În aceste conditii, SIF O. SA, actionar detinând peste 5% din totalul drepturilor de vot în adunarea generala a actionarilor SC A. SA, poate exercita dreptul la informare exclusiv în conditiile prevazute de legea speciala.
Actionarul poate apela la instanta de judecata numai daca administratorul sau auditorii nu dau curs solicitarii sale de întocmire a unui raport suplimentar si numai în conditiile prevazute de art. 259 alin. 2 din Legea nr. 297/2004.
Curtea retine, totodata, ca în sistemul judiciar român jurisprudenta nu constituie izvor de drept.
Fata de considerentele expuse, Curtea constata ca în cauza se impune admiterea apelului si schimbarea sentintei atacate, potrivit dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila, în sensul respingerii actiunii ca nefondate, solutie ce face inutila analizarea criticilor si apararilor referitoare la onorariul de expert stabilit de prima instanta.
1
