Excepţie de nelegalitate Cheltuieli de judecată reduse conform art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă
Nu este nelegală dispoziţia dintr-un Regulament prin care este prevăzută contravenţia constând în nerespectarea prevederilor cu privire la repartizarea cheltuielilor în cadrul asociaţiei de proprietari, contravenţie ce poate fi reţinută în sarcina administratorului.
Faţă de obiectul pricinii (excepţie de nelegalitate invocată în cadrul unei plângeri contravenţionale), valoarea amenzii aplicate (500 lei) precum şi activitatea desfăşurată de avocat în cauză, cuantumul cheltuielilor de judecată acordate pârâtului de 500 lei este rezonabil şi echitabil.
Constată că prin sentinţa civilă nr. 5294/CA/5.12.2011 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia a II –a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia inadmisibilităţii şi a lipsei de obiect; s-a respins excepţia de nelegalitate a art. 25 lit. e pct. 28 din Anexa la HCL 244/2008, invocată de reclamanta CE în contradictoriu cu pârâţii PMB şi CLB; a fost obligată reclamanta să achite MUN. B, în calitate de reprezentant al pârâtei PMB suma de 500 lei reprezentând cheltuieli parţiale de judecată efectuate de pârâtă.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
În motivarea iniţială a excepţiei de nelegalitate, reclamanta a arătat că organul de control, respectiv PMB, nu are dreptul să-şi instituie contravenţii noi, din moment ce o anumită lege, a asociaţilor de proprietari în speţă, reglementează o anumită contravenţie.
În primul ciclu procesual, la data de 03.04.2011, reclamanta a depus la dosar, prin registratura instanţei, o notă de şedinţă în care menţiona în mod expres că cererea este formulată în contradictoriu cu pârâta PMB.
S-a reţinut că Hotărârea Consiliului Local nr. 244/31.03.2008 a fost adoptată de CLMB iar, prin art. 1 din această Hotărâre se prevede că se adoptă Regulamentul de aplicare, organizare şi funcţionare al asociaţiilor de proprietari din Municipiul B care face parte integrantă din respectiva hotărâre.
La art. 25 litera E pct. 28 din acest Regulament este prevăzută contravenţia constând în nerespectarea prevederilor cu privire la repartizarea cheltuielilor în cadrul asociaţiei de proprietari, contravenţie ce poate fi reţinută în sarcina administratorului.
Este evident că, în situaţia în care, în Hotărârea CL se prevede în mod expres că Regulamentul face parte integrantă din respectiva hotărâre, excepţia lipsei de obiect invocată de pârâtă este neîntemeiată.
De asemenea, s-a constatat că este neîntemeiată şi excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă.
Natura juridică de act administrativ unilateral cu caracter normativ a HCL în discuţie nu atrage inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate în raport cu sfera de reglementare a art. 4 alin.(l) din Legea nr.554/2004, critica formulată sub acest aspect fiind neîntemeiată.
Evoluţia în timp a actualei legi a contenciosului administrativ şi însăşi terminologia uzitată în textele ce reglementează excepţia de nelegalitate nu sunt de natură să configureze un fine de neprimire a excepţiei de nelegalitate a actelor administrativ-normative, principiul coerenţei legislative impunând interpretarea art.4 alin.(l) din Legea nr.554/2004 în sensul admisibilităţii excepţiei de nelegalitate pentru ambele categorii de acte administrative unilaterale, astfel încât acest mijloc de apărare să nu fie aplicat restrictiv, deturnat de la scopul pentru care a fost instituit de legiuitor.
Pe baza argumentului de interpretare logică a fortiori, dacă legiuitorul a creat un mijloc procesual de apărare, pe calea excepţiei de nelegalitate, pentru acte de autoritate individuale, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit subiectelor de drept în legătură cu actele administrativ-normative, ale căror efecte au caracter general, impersonal şi abstract.
De asemenea, nu poate fi ignorată, în această privinţă, practica judiciară constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, care s-a pronunţat în mod repetat în sensul admisibilităţii excepţiei de nelegalitate a actului administrativ cu caracter normativ, atât anterior cât şi ulterior modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr.262/2007.
Interpretând legea naţională prin prisma art.20 alin.(2) din Constituţia României, într-un sens care să concorde prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Înalta Curte a reţinut că o normă juridică trebuie să îndeplinească dubla calitate, de accesibilitate şi de previzibilitate, astfel încât să permită destinatarilor săi să-şi orienteze conduita în acord cu imperativele legii.
De aceea, atunci când textul unei legi, aşa cum este art. 4 din Legea nr.554/2004, este confuz sau susceptibil de varii înţelesuri, se impune ca previzibilitatea lui să fie asigurată printr-o jurisprudenţă uniformă, care să asigure celor implicaţi în procedurile judiciare posibilitatea de a-şi regla conduita într-o asemenea manieră, încât drepturile şi interesele legitime să nu fie atinse în substanţa lor (Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Sunday Times c. Regatului Unit, 1979). A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1085 din 25 februarie 2010 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Cu privire la nelegalitatea articolului din Regulamentul adoptat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 244/31.03.2008, tribunalul a reţinut că acesta are în vedere nerespectarea prevederilor cu privire la repartizarea cheltuielilor în cadrul asociaţiei de proprietari de către administrator, în timp ce art. 36 lit. c din Legea nr. 230/2007 are în vedere atribuţia administratorului de efectuare a formalităţilor necesare în angajarea contractelor cu furnizorii de servicii pentru exploatarea şi întreţinerea clădirii şi derularea şi urmărirea acestor contracte, nerespectarea acestor din urmă atribuţii fiind contravenţie, conform art. 56 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 230/2007.
În raport de textele de lege invocate de reclamantă, respectiv art. 36 lit. c din Legea nr. 230/2007, prevederile art. 25 alin. 28 lit. E din Regulamentul adoptat prin Hotărârea Consiliului Local Braşov nr. 244/2008 apare ca fiind legal.
Potrivit art. 22 alin. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 1588/19.12.2003 invocat de reclamantă administratorul asigură managementul de proprietate al condominiului prin:
a) prestarea serviciilor conform atribuţiilor, obligaţiilor şi responsabilităţilor atribuite de comitetul executiv, în condiţiile legislaţiei în vigoare;
b) gestionarea bunurilor materiale şi a fondurilor băneşti, dacă nu are angajat un casier;
c) efectuarea formalităţilor necesare în angajarea contractelor cu furnizorii/prestatorii de servicii pentru exploatarea şi întreţinerea clădirii, derularea şi urmărirea realizării acestor contracte;
d) asigurarea cunoaşterii şi respectării regulilor cu privire la proprietatea comună;
e) gestionarea modului de îndeplinire a obligaţiilor cetăţeneşti ce revin proprietarilor în raport cu autorităţile publice. Obligaţiile cetăţeneşti sunt cele stabilite, potrivit legii, de adunarea generală;
f) îndeplinirea oricăror alte obligaţii expres prevăzute de lege, precum şi a celor stabilite prin contractul încheiat cu asociaţia de proprietari.
Şi în raport de aceste prevederi legale dispoziţia în discuţie din Hotărârea Consiliului Local nr. 244/2008 apare ca fiind legală, vizând o ipoteză nereglementată de HG-ul de mai sus.
Raportat considerentelor expuse, tribunalul a respins cererea.
Faţă de soluţia ce s-a pronunţat, în temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, a fost obligată reclamanta să achite Mun. B o parte din cheltuielile de judecată efectuate pentru apărarea pârâtei PMB, într-un cuantum stabilit prin raportarea la complexitatea relativ redusă a cauzei, la nr. de termene acordate şi la probatoriu administrat. În privinţa persoanei care a avansat sumele pentru aceste cheltuieli, s-a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 77 din Leg. 215/2000, primăria este doar o structură funcţională cu activitate permanentă, constituită din primar şi viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale. Aceasta nu are buget iar sumele necesare sunt avansate de UAT, în speţă, de MB.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta CE şi pârâta PMB criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că prima instanţă a reţinut în extremis legalitatea Hotărârii Consiliului Local cu toate că a recunoscut că consiliul local vine cu o ipoteză nereglementată de hotărârea de guvern dată în aplicarea legii, consiliul local nu-şi poate aroga dreptul de a trece în competenţa Guvernului şi a reglementa ceva nou, se citează din dispoziţiile capitolului VII şi VIII din Legea nr. 230/2007 şi din HG privind normele metodologice în materie. Susţine că consiliul local nu avea nici o competenţă în a reglementa şi sancţiona modalitatea de repartizare a cheltuielilor cu încălzirea şi menţionează că ulterior au fost emise normele de ANRSPGC.
Pârâta PMB susţine că în mod greşit s-au redus cheltuielile de judecată acordate pe un raţionament pur subiectiv ce excede finalităţii urmărite de legiuitor, faţă de impactul actului administrativ atacat care ar fi avut consecinţe prejudiciabile în situaţia anulării lui onorariul acordat este derizoriu faţă de activitatea desfăşurată în cauză. Onorariu de 1612 lei corespunde mai multor faze procesuale deci trebuia acordat integral.
Ulterior pârâta a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa întrucât actul e emis de alt subiect de drept CLB şi nu de ea.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, sentinţa civilă recurată raportat la motivele de recurs invocate de părţi Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.
În dosarul nr. 14697/197/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Braşov cu obiect plângere la procesul verbal de contestaţie emis de PMB s-a invocat excepţia de nelegalitate a art. 25 lit. E pct. 28 din Hotărârea Consiliului Local nr. 244/2008, temei în baza căruia reclamanta a fost amendată.
Tribunalul Braşov – secţia de contencios administrativ a fost sesizată cu această excepţie. În consecinţă, obiectul litigiului finalizat cu pronunţarea sentinţei recurate este „excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 25 lit. E pct. 28 din Hotărârea Consiliului Local nr. 244/2008” Actul administrativ cu caracter normativ a cărui verificare de legalitate s-a solicitat este emis de CLMB. Deci în cauză au calitate procesuală părţile din dosarul de fond şi emitentul actului administrativ analizat din punct de vedere al legalităţii.
Conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 „Excepţia de nelegalitate
(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze.
(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
(4) În cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.”
Corect a reţinut prima instanţă admisibilitatea cererii precum şi faptul că aceasta are obiect determinat şi a respins excepţiile invocate. De asemenea faţă de cele arătate anterior cu privire la părţile din proces excepţia lipsei calităţii procesuale a recurentei pârâte Primăria Braşov invocată în recurs este neîntemeiată.
Cu privire la susţinerile recurentei reclamante referitoare la nelegalitatea temeiului în baza căruia a fost amendată, Curtea reţine următoarele:
Hotărârea Consiliului Local nr. 244/31.03.2008 a fost adoptată de Consiliul Local al Municipiului B iar, prin art. 1 din această Hotărâre se prevede că se adoptă Regulamentul de aplicare, organizare şi funcţionare al asociaţiilor de proprietari din Municipiul B care face parte integrantă din respectiva hotărâre.
La art. 25 litera E pct. 28 din acest Regulament este prevăzută contravenţia constând în nerespectarea prevederilor cu privire la repartizarea cheltuielilor în cadrul asociaţiei de proprietari, contravenţie ce poate fi reţinută în sarcina administratorului.
Această dispoziţie nu contravine prevederilor art. 56 din Legea nr. 230/2007 potrivit căreia „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) neluarea de către proprietari, de către asociaţia de proprietari sau de către comitetul executiv al asociaţiei de proprietari a tuturor măsurilor necesare pentru repararea şi menţinerea în stare de siguranţă a clădirii şi a instalaţiilor comune aferente (ascensor, hidrofor, instalaţii de alimentare cu apă, de canalizare, de încălzire centrală, de preparare şi distribuire a apei calde, instalaţii electrice şi de gaze, centrale termice, crematorii, instalaţii de colectare a deşeurilor, instalaţii de antenă colectivă, telefonie etc.) pe toată durata existenţei acestora;
b) neîndeplinirea atribuţiilor de către preşedinte, membrii comitetului executiv, cenzori, administrator de imobil;
c) neexecutarea de către proprietar a lucrărilor de întreţinere, reparaţii sau de înlocuire a elementelor de construcţii şi instalaţii aflate în proprietatea sa individuală, dacă aceasta este de natură să aducă prejudicii celorlalţi proprietari;
d) schimbarea de către proprietar a destinaţiei locuinţei fără autorizaţiile şi aprobările legale;
e) modificarea aspectului proprietăţii comune, precum şi a elementelor constructive ale clădirii fără aprobările şi autorizaţiile legale;
f) neaplicarea sau nerespectarea prevederilor prezentei legi de către funcţionarii publici şi personalul angajat al autorităţilor publice locale şi centrale, inclusiv personalul regiilor ori al societăţilor furnizoare de servicii publice de utilităţi, dacă fapta nu a fost comisă în astfel de împrejurări încât să constituie infracţiune.” şi nici dispoziţiilor art. 22 din HG nr. 1588/2003 citate şi de prima instanţă.
Acestea reglementează ca şi contravenţie fapta de nerespectare a atribuţiilor prevăzute de lege de către administrator. Regulamentul precizează că este contravenţie şi nerespectarea prevederilor legale cu privire la repartizarea cheltuielilor în cadrul asociaţiei de proprietari. Repartizarea cheltuielilor este o atribuţie a administratorului. Nu se instituie reguli noi cu privire la repartizarea cheltuielilor ci se face trimitere la prevederile legale. Chiar reclamanta a arătat că în prezent există norme emise de ANRSPGC cu privire la cheltuielile cu energia termică care trebuie respectate.
Susţinerile reclamantei vizează în special existenţa faptei pentru care a fost sancţionată arătând că a respectat toate prevederile legale şi vor fi analizate de instanţa investită cu soluţionarea plângerii contravenţionale.
Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge recursul reclamantei, dispoziţia criticată nu este nelegală.
Recursul recurentei pârâte va fi de asemenea respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă „ (1)Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată; (2) Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut; (3) Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.”
Faţă de obiectul pricinii (excepţie de nelegalitate invocată în cadrul unei plângeri contravenţionale), valoarea amenzii aplicate (500 lei) precum şi activitatea desfăşurată de avocat în cauză, cuantumul cheltuielilor de judecată acordate este rezonabil şi echitabil. Admiterea excepţiei de nelegalitate nu are ca efect anularea actului cum susţine recurenta pârâtă, ci instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată. În speţă în situaţia admiterii excepţiei de nelegalitate invocată nu s-ar fi ţinut cont de pct. 25 litera E din HCL-ul respectiv în soluţionarea plângerii contravenţionale (repet plângere contravenţională împotriva unui proces verbal prin care s-a aplicat o amendă de 500 lei).
Pentru toate aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 şi 304 indice 1 Cod procedură civilă va respinge ambele recursuri şi va menţine sentinţa civilă cu completarea motivării din prezenta decizie.
DECIZIA NR. 625/R/2012/14.02.2012/MC
