Excludere asociat. Neînţelegeri grave între asociaţi. Condiţii de admisibilitate a cererii de excludere.( I )
Potrivit art. 217 alin.1 din Legea nr. 31/1990 republicată, poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul care, pus în întârziere, nu a adus aportul la care s-a obligat, se amestecă fără drept în administraţie sau comite fraudă în dauna societăţii ori se foloseşte de semnătura socială sau de capital, în folosul său ori al altora.
Nefiind dovedit faptul că pârâtul a comis fraudă în dauna societăţii ori că îi poate fi imputată lipsa aportului la capitalul social, având în vedere înţelegerea părţilor la data cooptării lui ca asociat, acţiunea în excludere nu poate fi admisă.
Reclamantul NL, administrator al S.C. H S.R.L. Constanţa, a solicitat instanţei ca pe baza probelor administrate să dispună excluderea pârâtului IB din cadrul societăţii, încetarea calităţii acestuia de administrator şi obligarea sa la restituirea celor 10 părţi sociale.
S-a susţinut că după cooptarea în societate a pârâtului, în anul 1999, acesta a început să denigreze activitatea societăţii, fapt care a afectat raporturile cu partenerii de afaceri şi, în ultimă instanţă, rezultatele economico-financiare; nu a fost vărsat aportul la capitalul social şi mai mult, societatea a fost prejudiciată prin predarea unor mărfuri către cumpărători insolvabili.
În raport de probele administrate şi de dispoziţiile art. 217 din Legea nr. 31/1990 republicată, acţiunea a fost respinsă.
Între ipotezele prevăzute de textul sus-menţionat, poate constitui un caz de excludere a unui asociat din cadrul unei societăţi cu răspundere limitată, nedepunerea aportului la care s-a obligat, amestecul fără drept în administrarea societăţii ori fraudarea intereselor acesteia.
Din probele administrate a rezultat, însă, că reclamantul a beneficiat de un împrumut din partea pârâtului, anterior cooptării în societate, iar asocierea prin încheierea actului adiţional s-a realizat în considerarea sumei avansate pentru relansarea activităţii.
Starea conflictuală nu a fost generată de amestecul abuziv în actele de administrare efectuate de către reclamant, ci de solicitările repetate ale pârâtului privind restituirea sumei împrumutate.
Existenţa acestei creanţe nu a fost contestată, fiind probată şi împrejurarea că reclamantul a încredinţat asociatului său o parte din marfă, pentru a o vinde şi a-şi însuşi sumele, în contul datoriei.
Neînţelegerile dintre cei doi asociaţi nu constituie, în sensul dat de textul art. 217 din Legea nr. 31/ 1990 republicată, o cauză de excludere, astfel că acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
(sentinţa civilă nr. 1948 COM/ 25.07.2000, definitivă conform deciziei civile nr. 30/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)
