Facilităţi acordate de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti debitoarei aflată în procedura prevăzută de legea nr.85/2006. Opozabilitatea convenţiei încheiate în acest scop faţă de succesoarea cu titlu particular A.V.A.S.. Înscrierea sumei din convenţie în tabelul obligaţiilor debitoarei. Cererea A.V.A.S. de distribuire a unei sume mai mari urmare a anulării facilităţilor convenţionale. Admisibilitate.
(Decizia comercială nr.292/06.03.2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V a Comercială)
Prin sentinţa comercială nr. 4550 din 29 noiembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 258/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII a Comercială, judecătorul – sindic, în temeiul articolului 132 alineat 1 din legea nr. 85/2006 a închis procedura de reorganizare a debitoarei SC ERC PRESS SRL, cu sediul în Bucureşti, în contradictoriu cu creditoarele A.F.P. S. IV BUCUREŞTI şi A.V.A.S. A dispus notificarea hotărârii către Direcţia Teritorială a Finanţelor Publice şi către Oficiul Registrului Comerţului (pentru efectuarea de menţiuni) şi, în temeiul articolului 136 din lege, l-a descărcat pe administratorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul – sindic a reţinut în esenţă că, societatea debitoare a urmat întocmai planul de reorganizare confirmat, astfel că la 16 decembrie 2004 în raportul de activitate se menţionează achitarea integrală a datoriilor. A reţinut că prin adresa nr. 4842 din 21 februarie 2005, A.V.A.S. a confirmat achitarea integrală a datoriilor, iar prin certificatul de atestare fiscală nr. 551089 din 13 iulie 2007 A.F.P. SECTOR IV BUCUREŞTI a stabilit că debitoarea nu mai are datorii la bugetul de stat consolidat.
În privinţa precizărilor făcute de A.V.A.S. la 11 septembrie 2007, precizări în care s-a reţinut că nu s-au respectat dispoziţiile articolului 4 din Convenţia nr. CC/8533 din 16 decembrie 2003 şi că de aceea au fost anulate facilităţile de 77.082,16 lei, judecătorul – sindic a reţinut că debitoarea a făcut plata datoriei cu 744 de zile înainte de expirarea termenului prevăzut şi că instituţia creditoare însăşi a recunoscut prin adresa nr. 4842 din 21 februarie 2005 stingerea datoriei.
În ce priveşte opoziţia A.F.P. SECTOR IV BUCUREŞTI la închiderea procedurii, motivată de existenţa unor datorii la bugetul de stat, judecătorul – sindic a înlăturat-o întrucât datoriile invocate de creditoare sunt ulterioare deschiderii procedurii şi confirmării planului de reorganizare, ele izvorând din activitatea curentă a societăţii.
A făcut aplicarea articolului 132 alineat 1 din legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs motivat creditoarea A.V.A.S., cauza fiind înregistrată sub acelaşi număr unic la 23 ianuarie 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V a Comercială.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea pentru că a fost pronunţată de judecătorul – sindic cu neobservarea dispoziţiilor OUG nr. 51/1998 şi ale OUG nr. 95/2003, care reglementează regimul juridic al creanţelor preluate de A.V.A.S.
A mai invocat Convenţia nr. CC/8535 din 16 decembrie 2003, prin care părţile au stabilit termenele de plată şi condiţiile în care s-au acordat înlesnirile, precum şi faptul că debitoarea nu a făcut dovada (SIC!) respectării obligaţiilor la termenele legale, în condiţiile articolului 4 litera d, certificatul de atestare fiscală nefăcând referire la achitarea obligaţiilor lunare la termenele legale. A susţinut, de asemenea, că nu au fost comunicate informaţiile privind respectarea dispoziţiilor articolului 4 literele e şi f din convenţie, astfel că facilităţile acordate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi-au pierdut valabilitatea.
A arătat că, urmare a anulării facilităţilor, a calculat creanţa fiscală la 77.082,16 Ron (echivalentul a 21.913,73 USD) în conformitate cu dispoziţiile legii nr. 557/2003, creanţa fiind preluată pe calea cesiunii de creanţă, prin protocolul nr. 39 din 17 noiembrie 2003 şi prin actul rectificativ nr.1 din 5 februarie 2004, ea neputând fi modificată nici de A.V.A.S., nici de instanţă.
În ce priveşte adresa nr. 4842 din 21 februarie 2005, invocate de administratorul judiciar şi de instanţă, a arătat că prin această adresă se face cunoscut soldul creanţei la acea dată, de 21.913, 73 USD în valoare consolidată.
A arătat şi că a solicitat debitoarei, conform aceleiaşi convenţii, certificat de atestare fiscală din care să reiasă admiterea la termen a obligaţiilor la FNUASS, dar că debitoarea nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Recursul este întemeiat în drept pe dispoziţiile articolelor 304 punctul 9 şi 3041 Cod procedură civilă.
La 6 martie 2008, S. SPRL, în calitate de administrator judiciar al intimatei debitoare SC E.P. SRL a depus întâmpinare, prin care s-a apărat în fapt şi în drept faţă de recurs, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Faţă de actele şi lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat şi îl va respinge cu această motivare şi pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de la 5 martie 2001, pronunţată în dosarul cu nr. vechi nr.10150/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII a Comercială s-a deschis procedura prevăzută de legea nr. 64/1995 împotriva debitoarei SC E.P. SRL.
Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a formulat declaraţie de creanţă la 9 aprilie 2003, pentru suma de 454.361.912 lei, stabilită prin nota de constatare de la 2 aprilie 2003, exprimându-şi acordul cu privire la planul de reorganizare propus de debitoare, iar la 10 aprilie 2003 şi-a rectificat creanţa pe care a majorat-o la 2.891.319.476 lei conform procesului verbal de control din 27 martie 203 încheiat de Corpul de Control Asigurări Sociale al DIMSS.
La termenul din 16 iunie 2003, planul de reorganizare, votat în unanimitate de creditori, a fost confirmat de judecătorul – sindic.
La 19 august 2003, debitoarea – prin administrator judiciar – a formulat cerere către C.P.M.B., pentru acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare în conformitate cu prevederile OUG nr. 40/2002, cerere încuviinţată de judecătorul – sindic la termenul din 22 septembrie 2003.
Între debitoare şi creditoare s-a încheiat Convenţia nr. 8535 din 16 decembrie 2003, prin care a fost scutită de la plată suma de 810.933.141 lei vechi cu titlu de dobânzi şi penalităţi de întârziere, datoria de 504.401.686 lei fiind eşalonată pe 36 de luni, cu 6 luni perioadă de graţie cuprinsă înăuntrul termenului (filele176 – 181 vol.II dosar de fond).
La 12 martie 2004, A.V.A.B (antecesorul A.V.A.S.) a formulat precizare cu privire la creanţa preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate Bucureşti, în temeiul O.U.G. nr. 95/2003 prin Protocolul nr. 39 din 17 noiembrie 2003 şi a solicitat să fie înscrisă în tabelul creditorilor cu suma de 38.597,40 USD (valoarea consolidată a sumei de 1.438.343.788 lei vechi).
La 23 februarie 2005, cu adresa nr. 4842 din 21 februarie 2005 (fila 236 a vol. III al dosarului de fond) A.V.A.S. confirmă plata sumei ce a formulat obiectul convenţiei de eşalonare şi comunică soldul creanţei în valoare consolidată de 21.913,73 USD.
Faţă de aceste înscrisuri, Curtea reţine că suma cu care antecesoarea recurentei – creditoare A.V.A.S. a figurat în procedura reorganizării judiciare este numai cea care face obiectul Convenţiei de eşalonare nr. CC/8538 din 16 decembrie 2003, sumă achitată în termen aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 51-52 ale vol.V al dosarului de fond şi pe care a recunoscut-o recurenta însăşi în adresa nr. 4842 din 21 februarie 2005.
Din acest punct de vedere, Curtea reţine pe de o parte netemeinicia susţinerilor despre anularea facilităţilor convenţionale, câtă vreme termenele stipulate au fost respectate (ba chiar devansate substanţial).
Pe de altă parte, Curtea reţine netemeinicia susţinerilor recurentei – creditoare relative la cuantumul creanţei pe care o are de recuperat de la debitoare. Indiscutabil că, prin Protocolul nr. 39 din 17 noiembrie 2003, A.V.A.S. a preluat de la C.N.A.S. şi de la C.A.S.M.B. o creanţă consolidată de 39.597,40 USD. Numai că în procedura de faţă A.V.A.S nu a contestat Convenţia de eşalonare nr. CC/8565 din 16 decembrie 2003, încheiată între C.N.A.S. şi debitoare – prin administrator judiciar, această convenţie fiindu-i astfel opozabilă cu toate clauzele sale.
De asemenea, recurenta – creditoare nu a dovedit că a fost înscrisă în tabelul creditorilor, urmare cererii de la 12 martie 2004, cu suma preluată prin Protocol şi prin actul rectificativ, nici că a formulat o eventuală contestaţie la tabel şi nici că a formulat recurs împotriva soluţiei date de judecătorul – sindic la contestaţia la tabel, de aceea, aşa cum au reţinut atât administratorul judiciar cât şi judecătorul – sindic, creanţa ce a fost recuperată în procedura reorganizării este cea care a format obiectul Convenţiei de eşalonare, plata făcându-se în termenii acestei convenţii.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că judecătorul – sindic a reţinut corect situaţia de fapt şi a făcut o corectă aplicare la aceasta a dispoziţiilor legale incidente, neimpunându-se modificarea sentinţei atacate nici prin prisma prevederilor articolului 304 punctul 9 şi nici prin prisma prevederilor articolului 3041 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecinţă, în temeiul articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
4
