Forţă majoră. Intervenţia unui nou act normativ


Forţă majoră. Intervenţia unui nou act normativ.

 

Neexecutarea obligaţiei privind suportarea contravalorii prestaţiilor de depozitare, efectuate de către depozitar în zona liberă, nu poate fi raportată la intervenţia unui caz de forţă majoră, înţeles ca influenţă a unor noi dispoziţii normative referitoare la importul respectivelor produse.

Reclamanta R.A. Administraţia Zonei Libere Constanţa Sud şi a Zonei Libere Basarabi a solicitat obligarea pârâtei S.C. COMPRESS HOLDING S.R.L. la ridicarea mărfurilor sale aflate în depozitele zonei libere şi la plata sumei de 13.337 dolari SUA reprezentând contravaloarea taxelor de depozitare şi de utilizare a paleţilor.

S-a susţinut că între cele două societăţi au fost încheiate mai multe contracte de depozitare, ultimul producând efecte pe perioada 16.05.- 15.06.1998; în temeiul acestei convenţii, pârâta urma să achite la termenele convenite suma reprezentând contravaloarea prestaţiilor de depozitare a mărfii, obligaţie pe care însă beneficiarul serviciilor  nu a respectat-o.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, apreciind că nu poate fi obligată la ridicarea mărfurilor aflate în depozit în zona liberă. S-a susţinut că după efectuarea importului de ţigări, legislaţia a fost modificată, iar contingentul de marfă nu a mai putut fi vămuit la punctul de frontieră Negru-Vodă.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine că acţiunea este întemeiată.

În baza contractului de depozit nr. 51 D/ 15.05.1998, reclamanta s-a obligat să păstreze, în calitate de depozitar, pe o perioadă limitată (o lună de zile) mărfurile societăţii pârâte (echipament sportiv şi ţigări), în contul unui tarif al cărui cuantum şi modalitate de plată au fost stabilite prin capitol special.

Din probele administrate rezultă că la expirarea termenului convenit, societatea deponentă nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumelor cuvenite depozitarului, astfel că pretenţiile privind achitarea sumei menţionate, calculate conform clauzelor contractuale, este întemeiată.

Apărările pârâtei, referitoare la intervenţia unui caz de forţă majoră, raportat lamodificarea dispoziţiilor normative privind importul produselor pe bază de tutun, nu pot fi reţinute. Intervenţia unui act juridic nou nu poate fi asimilată cazului de forţă majoră, care să permită titularului obligaţiei să se considere exonerat de îndeplinirea acesteia.

Această situaţie constituie, în fapt, circumstanţe ulterioare încheierii contractului, fără relevanţă în ce priveşte derularea lui conform clauzelor convenite de părţi.

Sub aspectul capătului de cerere privind ridicarea mărfii, se va reţine că deponentul şi-a asumat contractual obligaţia de a suporta cheltuielile legate de ridicarea bunurilor la expirarea contractului, pe cheltuială proprie; imposibilitatea îndeplinirii acestei obligaţii pentru lipsa documentelor de vamă a mărfii nu poate fi opusă depozitarului, proprietarul mărfii urmând să asigure eliberarea spaţiilor reclamantei, cu închirierea unui alt spaţiu şi respectarea situaţiei juridice a bunurilor importate.

(sentinţa civilă nr. 603 COM/ 02.03.2000, definitivă conform deciziei civile nr. 847/2000 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)