Inadmisibilitatea recursului declarat împotriva încheierii de transpunere a cauzei de la o secţie la alta, din cadrul aceleiaşi instanţe.
Constată că prin încheierea din 8.02.2008 pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi contencios administrativ s-a dispus transpunerea cauzei reprezentând contestaţia la executare formulată de S.C. „I.T. ’97” S.R.L., către secţia civilă a aceluiaşi tribunal.
În considerentele încheierii se reţine că instanţa comercială soluţionează doar contestaţiile la titlu reprezentate de hotărâri judecătoreşti comerciale, şi chiar dacă obiectul litigiului s-ar limita doar la contestaţia la titlu executoriu reprezentat de contractul de credit, acest contract are natură civilă şi nu poate fi asimilat titlurilor comerciale şi nici operaţiunilor bancare.
Împotriva hotărârii a declarat recurs intimata B.C.R. S.A. – sucursala Pucioasa solicitând respingerea excepţiei de necompetenţă materială funcţională a secţiei comerciale a Tribunalului Braşov şi continuarea judecăţii în faţa secţiei comerciale.
În motivarea recursului s-au invocat în esenţă dispoziţiile deciziei nr. XV din 5.02.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit cărora dacă contestaţia la executare propriu-zisă sau contestaţia la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, aceasta se soluţionează de secţia comercială a instanţei competente.
Se mai arată că, în speţă, contractul de credit are caracter comercial rezultând din dispoziţiile art.3 pct.4 Cod comercial, astfel cum a recunoscut şi contestatoarea în motivele de recurs invocate cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 43 Cod comercial.
Intimata S.C. „I.T. ’97” S.R.L. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca inadmisibil întrucât încheierea recurată are caracter interlocutoriu.
Prin notele scrise, recurenta a arătat că încheierea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs potrivit art. 299 alin.2 coroborat cu art. 282 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs şi excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu, în baza art. 3041 Cod procedură civilă s-au constatat următoarele:
Împotriva sentinţei civile nr. 6804/27.07.2007 pronunţate de Judecătoria Braşov, a declarat recurs contestatoarea S.C. „I.T. ’97” S.R.L. Bucureşti, cererea de recurs fiind înregistrată la secţia civilă a Tribunalului Braşov, completul investit dispunând prin încheierea din 22.01.2008 transpunerea cauzei către secţia comercială a instanţei.
Prin încheierea recurată, secţia comercială a Tribunalului Braşov a dispus transferarea cauzei la secţia civilă a instanţei.
Potrivit art. 282 Cod procedură civilă, încheierile premergătoare, atât cele preparatorii cât şi cele interlocutorii, pot fi atacate numai odată cu fondul. De la această regulă sunt exceptate încheierile prin care s-a întrerupt ori suspendat cursul judecăţii, care pot fi atacate separat, cu condiţia, în principiu, ca şi hotărârea ce urmează a fi pronunţată în cauza respectivă să fie susceptibilă de a fi atacată cu recurs, legiuitorul nepermiţând un recurs la recurs.
Având în vedere că prin transpunerea cauzei de la o secţie la alta şi înaintarea dosarului către preşedintele secţiei în vederea fixării unui termen de judecată nu are loc o întrerupere sau suspendare a cursului judecăţii, ci doar o amânare a judecăţii, s-a constatat că din perspectiva art. 282 Cod procedură civilă recursul nu este admisibil. Pe de altă parte, hotărârea ce urmează a fi pronunţată de instanţa de recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, astfel încât nici încheierile premergătoare acestei hotărâri nu pot fi atacate cu recurs. În consecinţă, nici sub acest aspect recursul nu este admisibil.
Prevederile art. 158 Cod procedură civilă invocate de recurentă nu sunt aplicabile în speţă întrucât prin încheierea atacată nu s-a pus problema competenţei materiale a instanţei, ci doar a secţiei. Ori, astfel cum rezultă şi din considerentele deciziei XV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, împărţirea pe secţii este o chestiune de organizare judecătorească, diferită de competenţa de soluţionare a căii de atac ce se verifică în raport cu nivelul instanţei. Se mai arată că secţiile celorlalte instanţe nu au o competenţă proprie prevăzută în texte de lege, susceptibile de interpretări diferite. În acest context, reamintim prevederile art. 290 Cod procedură civilă aplicabile şi recursului conform art. 316 Cod procedură civilă, prevederi ce permit preşedintelui ultimei secţii investite să dispună trimiterea apelului/recursului la secţia cea dintâi investită, atunci când apelurile/recursurile făcute împotriva aceleiaşi hotărâri au fost repartizate la secţii deosebite. Textul de lege permite aşadar ca, în caz de conflict între secţiile aceleiaşi instanţe, cauza să fie soluţionată de prima secţie investită, fără a se mai pune problema naturii juridice a pricinii.
Relativ la dispoziţiile deciziei XV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a constatat că dispozitivul hotărârii statuează asupra competenţei instanţei comerciale doar în cazul în care contestaţia la executare vizează o hotărâre judecătorească comercială sau un alt titlu comercial emis de un organ jurisdicţional. În speţă, contractul de credit încheiat de părţi reprezintă un titlu executoriu ce nu a fost emis de un organ jurisdicţional, astfel încât excepţia prevăzută de hotărârea susmenţionată nu este aplicabilă.
Pe de altă parte, conform art. 1 Cod comercial, în comerţ se aplică Codul comercial, iar unde legea comercială nu dispune, se aplică dispoziţiile Codului civil. Rezultă astfel că jurisdicţia comercială specializată presupune aplicarea unor norme speciale, de natură comercială şi doar în subsidiar se completează cu normele de drept comun. Singurele dispoziţii speciale în materie de executare silită rămase în vigoare, urmare a abrogării art. 889 Cod comercial sunt cele cuprinse în art. 910-935 Cod comercial care nu sunt incidente în cazul contestaţiei la executare, astfel încât nici din acest punct de vedere nu există impedimente ca soluţionarea pricinii să se realizeze de prima secţie investită cu judecarea recursului.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B.C.R. S.A. – sucursala Pucioasa împotriva încheierii din 8.02.2008 pronunţate de Tribunalul Braşov – secţia comercială şi contencios administrativ.
Decizia nr.143/R din 8 aprilie 2008 – C.B.
