Înlocuire lichidator desemnat în condiţiile Legii nr.31/1990 sau Legii nr.359/2004. Condiţii.


Potrivit OUG nr. 86/2006 astfel cum a fost aprobată, cu modificări,  prin Legea nr. 254/2007, lichidarea societăţilor se face numai de lichidatori organizaţi şi recunoscuţi în forma prevăzută de lege. Când lichidatorul desemnat a fost trecut pe lista persoanelor incompatibile în tabloul UNPIR, activitatea sa fiind suspendată,  acesta nu mai poate efectua operaţiunile de lichidare a societăţii dizolvate. În aceste condiţii se impune înlocuirea sa cu un lichidator legal recunoscut şi aflat pe lista persoanelor active.

Dacă societatea a fost dizolvată în temeiul  Legii nr.31/1990 sau Legii nr.359/2004, înlocuirea se face potrivit OUG nr. 86/2006 astfel cum a fost aprobată  prin Legea nr. 254/2007, care, deşi nu reglementează expres modul de înlocuire a lichidatorilor, prevede că procedurile de lichidare vor fi conduse numai de practicieni în insolvenţă legal recunoscuţi şi compatibili. Aceasta presupune automat că în ipoteza în care un lichidator desemnat a devenit incompatibil, acesta va fi înlocuit în aceleaşi condiţii în care a fost numit, cu unul aflat în evidenţa UNPIR, de pe listele persoanelor compatibile şi legal acreditate.

Prin încheierea nr.3433/04.05.2007, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj a admis cererea formulată de creditoarea SC O. SA şi a dispus înscrierea în registrul comerţului a menţiunii privind înlocuirea lichidatorului desemnat să efectueze operaţiunile de lichidare a SC F. COM SRL, Ş. S. cu lichidatorul T.L.

Împotriva încheierii a formulat recurs societatea dizolvată, prin administratorul său social, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Recurenta invocă faptul că nu există nici un temei legal pentru înlocuirea lichidatorului desemnat iniţial întrucât singurul act normativ care reglementează condiţiile de înlocuire a lichidatorului este Legea nr.85/2006 iar acest act normativ nu este aplicabil în speţă întrucât societatea nu se află în insolvenţă, fiind vorba de o lichidare administrativă, potrivit Legii nr. 31/1990 şi Legii nr.359/2004.

Din oficiu s-a dispus efectuarea unei adrese la UNPIR – Filiala Dolj pentru a se comunica dacă lichidatorul Ş.S. s-a reorganizat în conformitate cu prevederile OUG nr. 86/2006. Răspunsul s-a comunicat cu adresa nr. 464/10.05.2007.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Curtea constată că societatea F.C. SRL CRAIOVA a fost dizolvată în temeiul art. 30 din Legea nr.359/2004. Potrivit art.31 din acelaşi act normativ, în termenul legal, la cererea creditorului bugetar DGFP DOLJ, s-a procedat la numirea unui lichidator care să efectueze operaţiunile de lichidare, în persoana domnului Ş.S. Fiind vorba de o lichidare administrativă, aceasta urmează să se facă în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990 R, cu care se completează Legea nr.359/2004.

Potrivit OUG nr. 86/2006 astfel cum a fost aprobată, cu modificări,  prin Legea nr. 254/2007, lichidarea societăţilor se face numai de lichidatori organizaţi şi recunoscuţi în forma prevăzută de lege. Se reţine că lichidatorul desemnat iniţial se află în prezent pe lista persoanelor incompatibile în tabloul UNPIR, activitatea sa fiind suspendată, încât acesta nu mai poate efectua operaţiunile de lichidare a societăţii dizolvate. În aceste condiţii, se impune înlocuirea sa cu un lichidator legal recunoscut şi aflat pe lista persoanelor active. Înlocuirea nu s-a făcut în temeiul Legii nr. 85/2006, care nu este aplicabilă în speţă, societatea nefiind în procedura insolvenţei ci, potrivit OUG nr. 86/2006, care, deşi nu reglementează expres modul de înlocuire a lichidatorilor, prevede că procedurile de lichidare vor fi conduse numai de practicieni în insolvenţă legal recunoscuţi şi compatibili. Acesta presupune automat că în ipoteza în care un lichidator desemnat a devenit incompatibil, acesta va fi înlocuit în aceleaşi condiţii în care a fost numit, cu unul aflat în evidenţa UNPIR, de pe listele persoanelor compatibile şi legal acreditate.

Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, încât recursul va fi respins ca nefondat.