. Insolventa. Închidere procedura în cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolventei ca efect al admiterii recursului debitoarei
Efectul substantial al hotarârii pronuntate în procedura somatiei de plata asupra procedurii insolventei
Legea nr. 85/2006, art. 12, art. 8 alin. 4, art. 3 alin. 1 pct. a)
În ciuda caracterului concursual si colectiv al procedurii insolventei si a caracterului executoriu al hotarârii pronuntate de judecatorul sindic, în conditiile respingerii cererii de deschidere a procedurii insolventei prin hotarârea irevocabila pronuntata în recurs lipseste însusi actul de sesizare a judecatorului sindic, iar continuarea procedurii nu ar mai putea avea loc.
C.Ap. Bucuresti – sectia a V a Comerciala
decizia nr. 811 din 25.05.2009
Prin sentinta comerciala nr. 5068/21.11.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala, în dosarul nr. 37225/3/2008, s-a dispus respingerea contestatiei formulata de debitoarea SC H.C. SRL împotriva cererii de deschidere a procedurii insolventei formulata de creditoarea SC E.R. SA si în consecinta s-a admis cererea acestei creditoare si în baza art.33 alin. 4 raportat la art. 26 alin.1 si art.1 alin.1 din Legea nr.85/2006, s-a deschis procedura generala a reorganizarii judiciare.
De asemenea, tribunalul a dispus decaderea debitoarei din dreptul de a formula plan de reorganizare a activitatii în conditiile art. 94 din Legea nr.85/2006. A desemnat provizoriu administrator judiciar si a pus în vedere acestuia prevederile art. 252 din Legea nr.31/1990 republicata, a pus în vedere obligatia de a formula si comunica notificarile catre creditori, catre debitoare si catre Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Bucuresti. Prin aceeasi sentinta judecatorul sindic a pus în vedere debitoarei sa depuna actele prevazute de art. 28 alin. 1 din lege, precum si administratorului judiciar sa întocmeasca în mod corespunzator rapoartele de activitate potrivit legii.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut ca prin facturile fiscale depuse la dosar la filele 35-36 si filele de acceptare, debitoarea a recunoscut existenta creantei si a acceptat plata acesteia.
Tribunalul mai retine ca debitoarea nu a rasturnat nici prezumtia starii de insolventa, de vreme ce neplata la scadenta a creantei consemnate reprezinta efectul prezumat al incapacitatii acesteia de a plati datoria cu o suma de bani disponibila, astfel ca,s-a apreciat îndeplinita conditia de încetare a platilor analizata la data introducerii actiunii. De aceea, tribunalul a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei împotriva debitoarei în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs debitoarea SC H. C. SRL, ce a fost înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V a Comerciala.
În motivarea recursului s-a aratat ca sentinta este criticabila deoarece nu era îndeplinita conditia prevazuta de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006. Astfel, s-a sustinut, recurenta a invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil al creantei pretinse de creditoare, fata de sentinta civila nr. 2894/20.04.2006 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, prin care a fost respinsa cererea aceleiasi creditoare cu privire la emiterea unei somatii de plata împotriva sa cu privire la aceeasi suma de bani.
Astfel, Judecatoria sectorului 6 a apreciat ca nu are un caracter cert creanta pretinsa de creditoare, astfel ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de OG nr. 5/2001. S-a apreciat astfel deoarece debitoarea contesta modul de executare a obligatiilor contractuale de catre reclamanta, astfel ca debitoarea invocând anumite pagube pricinuite de reclamanta prin modul cum si-a executat propriile obligatii, creanta sa îsi pierde caracterul cert, punându-se în discutie însusi fondul raporturilor juridice dintre parti.
Or, judecatorul sindic a fost învestit cu verificarea acelorasi conditii cu privire la creanta, respectiv caracterul cert, lichid si exigibil. În opinia recurentei, prin sentinta recurata se ignora autoritatea de lucru judecat, deoarece numai în raport cu o actiune de fond ordonanta cu privire la somatia de plata nu are autoritate de lucru judecat. Cum în cadrul procedurii insolventei se verifica aceleasi conditii privind certitudinea creantei, autoritatea de lucru judecat a sentintei evocate nu poate fi înfrânta.
De aceea, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentintei în sensul respingerii cererii formulate de creditoare.
În drept s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 din C.pr. civ. si art. 8 din Legea nr. 95/2006.
La data de 01.04.2009, a fost înregistrata la dosarul cauzei întâmpinarea formulata de intimata-creditoare SC E.R. S.A. prin care aceasta a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat si mentinerea sentintei recurate ca fiind legala si temeinica si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu prilejul judecarii recursului, pentru urmatoarele motive:
Creanta intimatei este certa, lichida si exigibila, deoarece recurenta nu a contestat facturile emise de creditoarea sa, desi o putea face în conditiile art. 3.1. din contractul dintre parti. Necontestarea acestora conduce la concluzia ca este vorba de o creanta certa, lichida si exigibila. Creanta este certa, se sustine, deoarece existenta sa rezulta din contractul nr. 1963/13.04.2005 si facturile fiscale emise în baza contractului, acceptate de debitoare. Este lichida întrucât cuantumul sau este determinat cu exactitate prin înscrisurile constatatoare ale creantei, opozabile debitoarei.
De asemenea, s-a mai sustinut, creanta este exigibila deoarece termenul de plata era scadent atât cu privire la obligatia de plata a serviciilor prestate cât si cu privire la penalitatile de întârziere.
Ca atare, sunt îndeplinite conditiile art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, recurenta nefacând dovada ca nu se afla în stare de insolventa, mai ales ca nu a depus documentele prevazute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Analizând sentinta recurata prin prisma criticilor invocate, a dispozitiilor legale aplicabile în cauza, a probelor administrate, dar si sub toate aspectele de nelegalitate conform art. 304 1 din C.pr. civ., Curtea a apreciat ca recursul este fondat si urmeaza a fi admis pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta recurata s-a retinut ca debitoarea a acceptat facturile emise de catre creditoare, astfel ca nu se pot retine apararile debitoarei în sensul ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, mai ales ca debitoarea nu a rasturnat prezumtia de insolventa.
Cu privire la efectele sentintei civile nr. 2894/20.04.2006 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, judecatorul sindic nu a facut nici o mentiune, sentinta fiind în aceasta privinta nemotivata sub aspectul apararilor invocate de debitoare prin contestatia formulata împotriva cererii de deschidere a procedurii insolventei.
Curtea a apreciat cu privire la aceasta sustinere formulata de debitoare atât prin contestatia depusa la prima instanta cât si prin motivele de recurs, ca desi nu este întemeiata în tot, respectiv este incorect a se sustine ca exista autoritate de lucru judecat în cauza de fata în raport de sentinta civila pronuntata asupra unei cereri a aceleiasi creditoare cu privire la emiterea unei somatii de plata, totusi problema de drept dezlegata în acea cauza nu poate fi ignorata în procedura insolventei de fata.
În primul rând s-a avut în vedere ca nu este autoritate de lucru judecat deoarece nu este întrunita tripla identitate prevazuta de dispozitiile art. 1201 din C.civil, identitatea de obiect, de parti si cauza. Desi este vorba de aceleasi parti (creditoarea si debitoarea din cauza de fata) nu este vorba nici de identitatea de obiect ( de vreme ce în cauza anterioara solutionata prin sentinta civila nr. 2894/20.04.2006 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti obiectul cererii îl constituia emiterea unei ordonante care sa cuprinda somatia de plata împotriva debitoarei cu privire la aceeasi creanta, iar în cauza de fata s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei, cele doua proceduri având efecte diferite. Nu este întrunita nici identitatea de cauza ( întelegând prin cauza situatia de fapt calificata juridic), deoarece în sentinta anterioara s-a solutionat o cerere întemeiata pe dispozitiile art. 1 alin. 1 din OG nr. 5/2001, iar în cauza de fata cererea este întemeiata pe dispozitiile Legii nr. 85/2006, cele doua cauze fiind net diferite.
Cu toate acestea, pornind de la dispozitiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 potrivit carora ” Toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii.” si având în vedere ca pentru deschiderea procedurii este necesara dovada deplina a unei creante certe, lichide si exigibile ( art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 ), Curtea constata ca în cadrul operatiunii de verificare a celor trei conditii cu privire la caracterul cert, lichid si exigibil al creantei nu se poate face abstractie de sentinta civila nr. 2894/20.04.2006 pronuntata de Judecatoria sectorului 6 Bucuresti, deoarece aceasta se bucura de efectul substantial al hotarârii judecatoresti. Chiar daca nu este vorba de autoritate de lucru judecat, în conditiile în care în cauza de fata creditoarea nu a adus argumente sau probe în plus cu privire la creanta sa, iar anterior s-a stabilit ca în conditiile invocarii unei exceptii de neexecutare a contractului de catre debitoare ( exceptie invocata si în cauza de fata ca un argument împotriva sustinerii caracterului cert, lichid si exigibil al creantei) – exceptio non adimpleti contractus- pretinsa creanta îsi pierde caracterul cert, aceasta dezlegare nu putea fi ignorata de judecatorul sindic.
Practic, efectul substantial al hotarârii judecatoresti presupune inexistenta a doua hotarâri judecatoresti contradictorii cu privire la aceeasi problema de drept, deoarece în lipsa acestuia actul de justitie ar avea un caracter de instabilitate, incertitudine, insecuritate a raporturilor juridice de drept material dar si de drept procesual, ceea ce ar contraveni principiilor constitutionale ce stau la baza desfasurarii activitatii jurisdictionale.
De aceea, Curtea verificând în conditiile date si în temeiul art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cele trei conditii cu privire la creanta creditoarei, a constatat ca în raport de contestarile debitoarei cu privire la îndeplinirea obligatiilor de catre creditoare, refuzul acesteia la plata ar putea fi justificat de vreme ce contractul dintre parti nr. 1963/13.04.2005 depus la dosar are natura unui contract sinalagmatic în care obligatiile uneia dintre parti îsi au izvorul în contraprestatia executata de cealalta parte, între acestea fiind o totala interdependenta si interconditionare.
Doctrina juridica si practica judiciara în materia efectelor contractelor sinalagmatice a stabilit pornind de la dispozitiile art. 1020 si art. 1021 din C. civil, ca unul dintre efectele acestui contract îl constituie exceptia de neexecutare potrivit careia daca una dintre parti nu si-a îndeplinit propriile obligatii fata de cocontractant, aceasta nu poate pretinde în justitie îndeplinirea obligatiei, aceasta fiind suspendata pâna la executarea propriei obligatii.
Or, în cauza tocmai aceasta situatie a fost sustinuta de catre debitoare, iar creditoarea, careia îi revenea sarcina probei depline a creantei sale ( certe, lichide si exigibile) nu a facut dovada executarii corespunzatoare a tuturor obligatiilor asumate prin contract.
Mai mult, fata de dispozitiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecatorului sindic îi revenea obligatia de a verifica creanta creditoarei mai ales fata de cele sustinute de catre debitoare în sensul neexecutarii corespunzatoare a obligatiilor de catre creditoare.
Cum simpla primire a facturilor de catre debitoare nu face dovada deplina a obligatiei, simpla primire neechivalând cu acceptare în sensul art. 46 din C. comercial, mai ales în conditiile de fata în care debitoarea invoca exceptia de neexecutare împotriva creditoarei, Curtea apreciaza ca sentinta recurata a fost data printr-o interpretare gresita a fortei probante a facturii (art. 46 din C.comercial) în sensul ca simpla primire a asimilat-o cu acceptarea de catre debitoare, precum si cu ignorarea efectelor exceptiei de neexecutare în cadrul contractelor sinalagmatice (dedusa din dispozitiile art. 1020 si art. 1021 din C.civil). Nu în ultimul rând, Curtea apreciaza ca si ignorarea totala a dezlegarii date de catre Judecatoria sectorului 6 Bucuresti prin sentinta civila nr. 2894/20.04.2006 înseamna încalcarea efectului substantial al hotarârii judecatoresti ( dedus si din dispozitiile art. 322 pct. 7 din C.pr. civ.), ceea ce constituie un motiv de modificare în conditiile art. 304 1 din C.pr. civ., alaturi de cele doua de mai sus, încadrate în dispozitiile art. 304 pct. 9 din C.pr. civ.
În ce priveste apararile intimatei în sensul ca este vorba de o creanta, certa, lichida si exigibila, pentru motivele aratate mai sus, Curtea a considerat ca acestea nu pot fi primite, intimata nefacând nicio referire la împrejurarea ca debitoarea sa a refuzat plata invocând executarea necorespunzatoare a propriilor obligatii fata de aceasta.
Pe de alta parte, în raport cu dispozitiile art. 3 alin. 1 pct. a) din Legea nr. 85/2005, simpla neplata nu conduce automat la prezumtia de insolventa, daca debitoarea sustine ca refuzul sau de a plati îsi are izvorul în neexecutarea obligatiilor de catre cocontractantul sau. Cum aceasta problema a refuzului justificat sau nejustificat de a plati nu poate fi dezlegata în cauza de fata ce are ca obiect procedura speciala a insolventei care presupune preexistenta unor titluri de creanta, ci numai în cadrul unei judecati asupra fondului pretentiilor pe calea dreptului comun, în lipsa unui titlu executoriu în posesia creditoarei sau a unui titlu de creanta , Curtea a considerat ca nu este vorba în speta de o creanta certa, lichida si exigibila.
Daca refuzul debitoarei este justificat de anumite împrejurari ce nu pot fi cenzurate în cauza de fata, acestea putând constitui doar elemente de natura a zdruncina caracterul cert si exigibil al creantei (eventualele pagube putând fi compensate, dar numai dupa stabilirea lor în cadrul unui proces de fond) atunci nu pot fi incidente dispozitiile art. 3 alin. 1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 si 3 rap. la art. 304 pct. 9 si art. 304 1 din C.pr. civ., a admis recursul, a modificat în tot sentinta recurata în sensul ca a admis contestatia debitoarei si a respins cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolventei.
De asemenea, dat fiind caracterul concursual si colectiv al procedurii insolventei si caracterul executoriu al hotarârii de deschidere a procedurii insolventei, prevazut de dispozitiile art. 12 raportat la art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, Curtea a trimis dosarul judecatorului sindic în vederea închiderii procedurii deoarece în conditiile respingerii cererii creditoarei de deschidere a procedurii prin prezenta hotarâre irevocabila, lipseste însusi actul de sesizare a judecatorului sindic, iar continuarea procedurii nu ar putea avea loc în conditiile inexistentei acestuia.
Chiar daca aceasta procedura are un caracter concursual si colectiv (dupa deschidere), nu înseamna ca principiul disponibilitatii procesului civil, care guverneaza si procedura insolventei va fi înlaturat, nici macar cu privire la continuarea unei proceduri declansate în temeiul unei sentinte desfiintate în calea de atac a recursului ( devenind incident principiul oficialitatii procesului civil neprevazut expres de dispozitiile legii speciale).
De aceea, în conditiile art. 1, art. 3 din Legea nr. 85/2006, rap. la art. 109 din C.pr. civ. Curtea a considerat ca solutia care se impune chiar administrativ este trimiterea dosarului catre judecatorul sindic în vederea închiderii procedurii insolventei ( E.R.)
