Ipotecă. Refuz al creditorului obligaţiei executate, de a radia inscripţia ipotecară.
Potrivit art. 1774 cod civil, ipoteca convenţională nu poate fi valabilă dacă, prin actul de constituire al garanţiei, nu se specifică anume natura şi situaţia imobilului debitorului asupra căruia se consimte ipoteca, iar conform art. 1776 cod civil, aceeaşi garanţie reală nu este valabilă decât atunci când suma, pentru care ipoteca este constituită, va fi determinată prin act.
Caracterul determinat al ipotecii convenţionale impune, în cazul stingerii prin plată a creanţei garantate, radierea ei de către creditorul în favoarea căruia a fost constituită; prorogarea efectelor ei asupra altor obligaţii ale aceluiaşi debitor nu este posibilă dacă părţile nu au hotărât în acest sens.
Reclamanta S.C. F S.R.L. Constanţa a solicitat ca în contradictoriu cu S.C. MIR S.R.L. Bucureşti să se dispună radierea inscripţiei ipotecare constituite în baza contractului de ipotecă autentificat sub nr. 7420/ 21.1.1997, transcris sub nr. 5009/ 28.11.1997, asupra unui imobil din mun. Constanţa, B-dul Tomis nr. 222, bl. TD 7/ 10.
S-a susţinut că între cele două societăţi s-a încheiat – la 3.06.1997 – un contract de furnizare de mărfuri, în baza căruia reclamantei i-au fost livrate materiale şi produse fotografice în valoare de 75 milioane lei; pentru garantarea obligaţiei de plată, reclamanta a consimţit asupra constituirii unei ipoteci, însă deşi marfa a fost achitată, pârâta refuză radierea ipotecii.
Prin sentinţa civilă nr. 5714/10.05.2000, Judecătoria Constanţa a respins acţiunea ca nefondată, fiind reţinut în esenţă că obligaţia asumată nu s-a stins, iar garanţia nu poate fi înlăturată. Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr. 1792/ 04.10.2000 a Tribunalului Constanţa – secţia civilă, care a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi a reţinut cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă, la secţia comercială.
Considerentele deciziei au avut în vedere natura comercială a acestui litigiu, dedusă nu doar din calitatea părţilor, ci şi pe aspecte legate de accesorialitatea contractului de ipotecă, faţă de contractul comercial principal încheiat între cele două societăţi.
Analizând înscrisurile depuse, tribunalul a reţinut în fond următoarele considerente:
La 21.11.1997 a fost autentificat, la un birou notarial din mun. Bucureşti, contractul nr. 7420 privind instituirea unei ipoteci asupra imobilului – proprietatea asociaţilor reclamantei, în vederea garantării unui împrumut de 75 milioane lei acordat de creditoarea S.C. MIR S.R.L. Bucureşti, societăţii reclamante.
Împrumutul consta, potrivit actului, în materiale şi produse fotografice, fiind acordat ,,în urma contractului de distribuţie nr. 135/ 10.06.1997’’.
Garanţii şi-au exprimat acceptul de a nu înstrăina imobilul fără acordul creditoarei – pârâtă în cauză – şi de a fi scos la licitaţie bunul în situaţia neachitării ,,împrumutului şi dobânzilor aferente’’.
Părţile au convenit, totodată, ca la data înscrierii acestei ipoteci în registrele de evidenţă ale Judecătoriei Constanţa, să fie radiată garanţia reală anterioară, asigurare pentru acelaşi împrumut şi care fusese autentificată la 10.06.1997.
A fost recunoscută, prin urmare, natura obligaţiilor izvorâte din contractul de distribuţie, ca fiind cele cu caracter principal, părţile hotărând asupra constituirii unei garanţii reale imobiliare până la concurenţa valorii mărfii livrate, respectiv 75 milioane lei.
Acest lucru nu este contestat de societatea pârâtă, care afirmă că noua garanţie a fost instituită după achitarea contravalorii primului lot de marfă livrat şi stingerea ipotecii iniţiale.
În consecinţă, ipoteca a fost determinată, în condiţiile art. 1774 şi 1776 cod civil, la imobilul menţionat şi la suma garantată în derularea raporturilor comerciale.
Reclamanta a dovedit, prin două ordine de plată emise la finele anului 1997, că ulterior constituirii ipotecii convenţionale, a achitat pârâtei o sumă ce depăşeşte pe cea garantată, din derularea raporturilor întemeiate pe contractul de distribuţie.
În aceste condiţii, susţinerile pârâtei conform cărora actele prezentate sunt anterioare momentului constituirii acestei ipoteci, nu pot fi reţinute.
Nu vor fi reţinute nici considerentele privind existenţa unui titlu împotriva debitoarei care ar da eficienţă inscripţiei ipotecare; în măsura în care după achitarea sumei – în dec. 1997, părţile nu au consimţit asupra constituirii unei noi sarcini reale, drepturile de creanţă ale societăţii pârâte nu pot fi apreciate ca garantate în virtutea ipotecii stinse prin plată (îndeplinirea obligaţiei principale).
Astfel fiind, se va reţine temeinicia acţiunii reclamantei, cu consecinţa radierii inscripţiei ipotecare menţionate în registrul Judecătoriei Constanţa sub nr. 7420/ 21.11.1997.
(sentinţa civilă nr. 3122 COM/ 14.12.2000, definitivă conform deciziei civile nr. 465/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)
