Prin sentinţa civilă nr. 493 din 01.04.2011, Tribunalul Bacău a admis în parte cererea formulată de reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ P.N. în contradictoriu cu pârâţii C.I. şi S.A.
A fost obligat pârâtul C.I. la plata sumei de 62.300 lei şi pârâtul S.A. la plata sumei de 167.300 lei reprezentând pasiv neacoperit al S.C. SCS- M S.R.L.
A fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul S. M.
S-a reţinut de instanţa de fond că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ sub nr. 7071/110/2010, Cabinetul Individual de Insolvenţă P.N., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. SCS-M S.R.L., a chemat în judecată pârâţii C.I., S.M. şi S.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi în solidar la plata sumei de 323.392 lei reprezentând prejudiciu efectiv produs creditorilor societăţii falite prin săvârşirea de către pârât a faptelor prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a – f din Legea nr. 85/2006.
Analizând actele dosarului, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1324/27.11.2009 a Tribunalului Bacău (dosar nr. 2887/110/2009) a fost deschisă procedura insolvenţei împotriva S.C. SCS-M S.R.L., fiind desemnat lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvenţă P.N.
Lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv consolidat al creanţelor din care rezultă că totalul creanţelor împotriva debitoarei se ridică la suma de 323.392 lei, precum şi raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia stării de faliment a debitoarei, în care se concluzionează că apariţia stării de insolvenţă este imputabilă asociaţilor C.I., S.M. şi S.A., primii doi având şi calitatea de administrator, prin săvârşirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a – f din Legea nr. 85/2006.
Din raportul întocmit de lichidator a rezultat următoarele:
În luna septembrie 2006, deşi în contabilitatea debitoarei (respectiv în casieria acesteia sau în contul bancar) nu a fost înregistrată nicio intrare de sume aduse ca aport de asociaţi, totuşi s-a efectuat o înregistrare cu o notă contabilă a sumei de 164.600 lei achitată direct de către C.I. şi S.M., suma în cauză fiind înregistrată în contul de aport al asociaţilor, fără alte explicaţii (care este aportul fiecăruia dintre asociaţi).
La data de 19.02.2008 S.M. a depus ca aport asociat în contul bancar suma de 65.700 lei, iar la data de 20.02.2008 tot în contul bancar C.I. a depus suma de 102.700 lei, iar S.A. a depus suma de 28.700 lei.
Din suma de 197.100 lei adusă ca aport de cei trei asociaţi, debitoarea efectuează la data de 05.03.2008 o plată către S.C. R S.R.L. în sumă de 197.000 lei reprezentând contravaloare contract de asociere nr. 1/03.03.2008.
La data de 19.06.2008, S.C. R S.R.L. face către debitoare două plăţi în contul bancar, şi anume 197.000 lei reprezentând restituire sumă acordată conform contract nr. 1/03.03.2008 şi 165.000 lei contravaloare factură nr. 1/12.02.2008 (pădurea cumpărată).
Din suma totală existentă la data de 19.06.2008 în contul bancar al debitoarei (362.000 lei) a fost retrasă în aceeaşi zi suma de 361.000 lei pe bază de ordine de plată, reprezentând retrageri aport asociaţi: C.I. a retras suma de 165.000 lei, iar S.A. a retras suma de 196.000 lei.
În drept, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre faptele enumerate limitativ de textul legal.
Astfel, deşi S.A. a adus ca aport în societate suma de 28.700 lei, a retras suma de 196.000 lei, deci o diferenţă în plus necuvenită de 167.300 lei; C.I. a adus ca aport suma de 102.700 lei, dar a retras suma de 165.000 lei, deci a retras mai mult cu 62.300 lei decât suma cuvenită.
Aportul de 164.600 lei înregistrat în septembrie 2006 nu poate fi avut în vedere, câtă vreme în contabilitate nu s-a înregistrat efectiv intrarea acestei sume.
Prin urmare, cei doi asociaţi au folosit disponibilităţile băneşti ale societăţii în folosul propriu, prejudiciind astfel persoana juridică.
Celelalte fapte invocate de reclamant nu pot fi reţinute în sarcina acestor doi pârâţi, nici în sarcina pârâtului S.M., nefiind dovedite; de altfel, reclamantul a indicat doar la modul teoretic faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, fără a prezenta în concret în speţă în ce ar consta faptele pârâţilor.
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 instituie o prezumţie relativă de existenţă a legăturii de cauzalitate dintre faptele enumerate de literele a – g şi apariţia stării de insolvenţă a persoanei juridice, deci implicit a prejudiciului cauzat creditorilor neîndestulaţi în procedura de lichidare.
Stabilindu-se faptul vecin şi conex, şi anume săvârşirea de către pârâţi a uneia dintre aceste fapte cu vinovăţie, se activează prezumţia (deducându-se faptul generator de drepturi), astfel că pentru înlăturarea acesteia pârâţii trebuie să iasă din pasivitate şi să facă dovada că ajungerea persoanei juridice în stare de insolvenţă se datorează altor cauze ce nu le sunt imputabile, însă în speţă pârâţii nu au propus probe în vederea răsturnării prezumţiei.
Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Bacău au promovat recurs pârâţii C.I. şi S.A., considerând-o nelegală motivat de faptul că nu s-au analizat corect actele dosarului din care rezultă că preţul pentru vânzarea-cumpărarea terenului a fost plătit de ei pentru societatea comercială, fiind trecut în actele contabile ale acesteia, respectiv contul 455; greşit face referire însă instanţa la contul 456; nu s-au retras bani ce nu li s-ar fi cuvenit din societate.
Recursul a fost apreciat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa a reţinut că pârâţii se fac vinovaţi de încălcarea prevederilor art. 138 lit. „a” din Legea nr. 85/2006 şi anume retragerea din societatea comercială a sumei de 164.600 lei, ce nu a fost înregistrată în contabilitate.
Situaţia de fapt însă ce rezultă din actele dosarului, arată faptul că prin sentinţa civilă nr. 1324 din 27.11.2009 (fila 6 dosar fond), s-a admis cererea creditoarei S.C. A P S.R.L., prin lichidator judiciar şi s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei a S.C.SCS-M S.R.L., pentru o creanţă de 323.392 lei (fila 11 dosar fond):
Din Raportul cauzal (fila 12 dosar fond) a rezultat că începând cu luna iulie 2007, pârâţii aveau cunoştinţă, pe baza raporturilor contractuale încheiate, că datorează creditoarei, suma de bani mai sus menţionată, reprezentând preţ.
Prin contract autentic de vânzare-cumpărare nr. 724/29.09.2006, societatea comercială debitoare reprezentată de pârâţii-recurenţi şi S.M., a cumpărat de la o persoană fizică un teren în suprafaţă de 1.097.500 m2 pădure; preţul a fost plătit de recurenţi, s-au înregistrat în contabilitate la codul – creditori – dar, din cele mai sus menţionate a rezultat însă faptul că au folosit societatea comercială în interes propriu, privind retragerea sumelor.
Astfel, deşi trebuiau să plătească către creditoarea S.C. A P S.R.L. diferenţa de preţ ca urmare a câştigării licitaţiei, aceştia au achiziţionat un alt bun imobil în iulie 2007, fără a se reflecta progresul sau profitul din punct de vedere financiar al societăţii comerciale debitoare; mai mult, în 17.04.2008 când creditoarea S.C. A P S.R.L. a formulat acţiune în deschiderea procedurii insolvenţei, lichidatorul judiciar al creditoarei a cerut executarea silită a debitoarei, însă aceasta înstrăinase toate bunurile şi nu mai existau fonduri băneşti.
Faţă de cele mai sus menţionate, rezultă, fără echivoc, că faptele şi activitatea recurenţilor îndeplinesc cerinţele art. 138 lit. „c” din Legea nr. 85/2006, urmând a suporta pasivul societăţii comerciale debitoare; pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă instanţa a respins recursul, ca nefondat.
