Nulitate hotărâre A.G.A.
Constată că, prin sentinţa civilă nr. 581/S/16.02.2007, Tribunalul Braşov a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC „P.F.” SRL în contradictoriu cu pârâta SC „P.P.F.R. SA.
A respins cererea reclamantei privind reducerea onorariului expertului.
A obligat reclamanta la plata sumei de 21.619 RON reprezentând diferenţă onorariu expertiză în contul Biroului Local de Expertize Braşov pentru expertiza efectuată în cauză de expertul Maria Mihaela Hodor concretizată în Raportul de expertiză nr.2671/12.12.2006.
Definitivă şi executorie în ceea ce priveşte plata onorariului expertului.
A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul în interesul pârâtei F.P. SA cu sediul în Bucureşti str. Apolodor nr.17.
A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 5.950 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins cererea intervenientului în interesul pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 6.08.2004 s-a încheiat între SC „D.I.T.” SRL (SC „F.P.” SRL) şi societatea pârâtă Contractul de asociere nr.1023/6.08.2004 conform căruia aceasta din urmă participă în asociere cu o serie de active reprezentate de imobile în valoare de 9,2 miliarde lei.
Potrivit Actul constitutiv al societăţii reclamante autentificat sub nr.1930/26.08.2004 capitalul social subscris de pârâtă este constituit din imobilele înscrise în CF nr.4046, nr.4047 , nr.4049, nr.4050, nr.4051, nr.4052, nr.4053 şi nr.4054 Sâmbăta de Sus în valoare de 357.083.835 lei, consimţindu-se la intabularea în CF pe numele reclamantei.
Conform procesului verbal de predare – primire încheiat la data de 15.09.2004 pârâta a predat reclamantei imobilele mai sus identificate.
Prin Hotărârea AGEA nr.1/8.12.2004 a societăţii reclamante s-a hotărât dizolvarea SC „P.F.” SRL urmând ca fiecare asociat să îşi recupereze participarea astfel cum a fost ea făcută.
Prin Hotărârea AGEA din 3.06.2005 a reclamantei s-a renunţat la Hotărârea AGEA nr.1/8.12.2004 privind dizolvarea SC „P.F.” SRL.
Prin Sentinţa civilă nr.93/6.06.2006 a Tribunalului Timiş s-a admis cererea formulată de SC „P.P.F.R.” SA şi s-a constatat nulitatea absolută a AGEA SC „P.F.” SRL din data de 3.06.2005.
Potrivit art.480 Cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege, iar conform art.483 Cod civil fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor, se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune.
Reclamanta este proprietar tabular asupra imobilelor mai sus identificate şi, în conformitate cu art.33 din Legea nr.7/1996 republicată, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile legii, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit cu bună – credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul.
În speţă însă, această prezumţie a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor în litigiu a fost răsturnată de către societatea pârâtă care a făcut dovada contrară.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, văzând şi dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă, instanţa a respins ca fiind neîntemeiată acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC „P.F.” SRL în contradictoriu cu pârâta SC „P.P.F.R.” SA, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Urmare respingerii cererii de chemare în judecată a fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul în interesul pârâtei F.P. SA întrucât pârâta nu a căzut în pretenţii, apărarea intervenientului fiind considerată utilă. Cererea intervenientului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nedovedită.
Cererea reclamantei privind reducerea onorariului expertului a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind obligată la plata sumei de 21.619 RON, reprezentând diferenţă onorariu expertiză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C. „P.F.” S.R.L. pentru următoarele motive:
Instanţa în mod greşit a reţinut că cererea principală era o acţiune în obligaţia de a face, neţinând cont de precizările de acţiune ulterioare.
Ignorând actele depuse la dosarul cauzei, instanţa de fond a considerat că prezumţia dreptului de proprietate este răsturnată în favoarea societăţii pârâte. Extrasele de carte funciară dovedesc dreptul de proprietate al societăţii apelante, societatea pârâtă a încercat să anuleze pe cale judiciară contractul de asociere, actul constitutiv al societăţii şi diverse decizii ale AGEA dar toate au fost respinse.
Prin întâmpinare s-a invocat de către intimata S.C. „P.P.F.R.” S.A. excepţia nulităţii absolute a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor S.C. „P.P.F.R. S.A. nr. 6/2.08.2004 întemeiată pe următoarele cauze:
– încălcarea art. 4 şi 5 şi Anexa 1 de la Instrucţiunile nr. 8/1996 aprobate prin Ordinul CNVM 14/1996;
– reprezentarea acţionarilor nu s-a făcut pe baza unei procuri speciale aşa cum se prevede în art. 125 alin. 1 din Legea nr. 31/1990;
– materialele supuse dezbaterii nu aveau conţinutul minim obligatoriu prevăzut în Anexa 3 la Instrucţiuni;
– a fost încălcată competenţa exclusivă a adunării generale extraordinare a acţionarilor în accepţiunea art. 241 din Legea nr. 297/2004;
– actul constitutiv al S.C. „P.F.” S.R.L. a fost încheiat cu încălcarea art. 150 din Legea nr. 31/1990 – potrivit art. 2501 din Legea nr. 31/1990 divizarea nu se putea face decât cu respectarea condiţiilor de formă şi fond prev.de Titlul VI, Cap.II din Legea nr. 31/1990 şi Titlul VI, cap. 5, art. 224 – 234 din Legea nr. 297/2004;
– în data de 8.XII.2004 A.G.A. a S.C. „P.F.” S.R.L. a decis dizolvarea acestei societăţi şi repartizarea patrimoniului între asociaţi, în sensul că fiecare să-şi reia aporturile.
Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de apel şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Referitor la excepţia nulităţii absolute a Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor S.C. „P.P.F.R.” S.A. nr. 6/2.08.2004, Curtea constată că această excepţie priveşte o hotărâre A.G.A. care nu are legătură cu pricina dedusă judecăţii. Astfel, faţă de obiectul pricinii, obligarea la predarea în deplină proprietate şi posesie a unor imobile şi la plata folosului de tras pe perioada ocupării a acestora, şi faţă de faptul că dreptul de proprietate invocat a fost dobândit în baza aportului la constituirea capitalului social, consfinţit în actul constitutiv al societăţii, hotărârea A.G.A. în cauză nu are relevanţă în analiza prezentului litigiu. Pentru aceste motive, excepţia nulităţii nu poate fi primită; de asemenea, instanţa reţine că în ceea ce priveşte nulitatea actului constitutiv invocată prin întâmpinare, intimata a formulat mai multe acţiuni de desfiinţare a acestuia, toate fiind respinse.
În consecinţă, având în vedere că dreptul de proprietate al apelantei rezultă din evidenţele de carte funciară, înscrieri făcute în baza unui act constitutiv care nu a fost desfiinţat, apelanta reclamantă S.C. „P.F.” S.R.L. este titulara dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu. Hotărârea AGEA nr. 1/8.12.2004 pe care se sprijină soluţia instanţei de fond a fost declarată nulă absolut prin decizia nr. 110/A/2007 a Curţii de Apel Braşov.
Având în vedere cele arătate mai sus, în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost admis, în sensul lăsării în deplină proprietate şi posesie a imobilelor din litigiu şi a obligării pârâtei la plata folosului de tras în cuantumul determinat prin expertiza tehnică şi care nu a fost contestat de către pârâtă.
Faţă de această dezlegare şi de caracterul accesoriu al cererii, intervenţia formulată de către A.V.A.S. a fost respinsă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, partea căzută în pretenţii a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 44.314,80 RON.
Decizia nr. 22/Ap din 11 februarie 2008 – G.Ş.
